pentru ca

PENTRU CA EU NU AM INVATAT CARE ESTE LIMITA NORMALULUI, 
PENTRU CA LIMITA NORMALULUI NU EXISTA,
PENTRU CA LUMEA MI SE PARE NEBUNA IAR EU SUNT MAI RAU CA EA,
PENTRU CA INGHIT CUVINTE INTESATE CU BOLDURI SI MARACINI,
PENTRU CA VIATA ESTE O CURVA DAR EU SUNT MAI CURVA DECAT EA,
PENTRU CA DESI SUNT CURVA, DUMNEZEU MA IUBESTE ORICUM,
PENTRU CA STIU DE EXISTENTA LUI DUMNEZEU DE LA INTERMEDIARI,
PENTRU CA LUMEA MA ACCEPTA ASA CUM SUNT DESI EU O CALC IN PICIOARE,
PENTRU CA FIECARE BLOCAJ, ESTE PENTRU MINE O PROVOCARE,
PENTRU CA NU VREAU SA MA ABTIN DE LA NIMIC,
PENTRU CA IMI BAT JOC DE O PRAJITURA CU CIOCOLATA SI BEAU COLA, 
PENTRU CA TRAIESC DEMENTIAL DESI MULTI OAMENI MA IUBESC,
PENTRU CA CEI CARE NU MA IUBESC SAU NU MA INTELEG, MA ACCEPTA
            ORICUM,
PENTRU CA ASA AM EU CHEF....SA ASCUL UNEORI MANELE,
PENTRU CA MANELELE II IRITA PE DESTEPTI, 
PENTRU CA INTE DESTEPTI SI MINE EXISTA O DIFERENTA 
PENTRU CA SUNT MANDRA CA SUNT CUM SUNT SI CA POT FI CUM VREAU FARA 
            SA MA GHIDEZ DUPA CE SPUN ALTII, DUPA CUM CRED ALTII,
            DUPA  CUM DORESC ALTII,
PENTRU CA SCRIU, DANSEZ, FAC TEATRU, MI-O TRAG.....
PENTRU CA TU, CEL CARE CITESTI ACUM, ZAMBESTI IRONIC SI NU VEI LUA
            NIMIC DE LA VIATA DACA NU-I DAI,
 .....NU UITA, VIATA E O CURVA SI O SA TI-O TRAGA FOLOSINDU-SE DE
      TIMPUL CARUIA I SE RUPE DE TINE SI DE PARERILE TALE.

Balkan Vision 1 - ROMANIA - Loredana - "Gypsy Love"

curva masculina

Ieri am avut o zi normala sau aproape normala, dupa o alta zi in care am descoperit cat de falsi, cretini si dobitoci pot fi unii barbati. Aseara m-am pus in pat cu gandurile mele care imi tin de urat noapte de noapte. Am dormit, chiar am dormit....destul de profund, incat nu am auzit avertizarea telefonului la primirea unui sms.Ca in fiecare dimineata, am luat telefonul de pe noptiera sa vad cat este ceasul. Am descoperit ca primisem un mesaj. Deschid. Citesc.  ... ??? Ce vrea sa insemne? Hmmm! "Imi cer scuze pentru absenta mea! Din pacate m-am indragostit de cine nu trebuia. Nu suntem impreuna si nu vom fi.....sufar, dar nu mai am ce face." Imi scutur capul si ma minunez in fata telefonului. Injur in gand si ma intreb de ce oare, "Dl. Stong", se gandeste sa-mi trimita un sms  dupa atat timp?! Nervoasa, ii trimit cateva ganduri in care sterg cu el pe jos, pentru ca tocmai i-am simtit vulnerabilitatea si slabiciunea in ceea ce ma priveste. Stiu ca sunt nemernica, dar ma bucur cand cineva sufera pentru ca a ales prost doar din dorinta de "a fi cineva cu faima si bani". Alege, dle avocat  banii si faima si lasa sentimentele ca nu sunt pentru tine! Pledeaza pentru autovictimizare pana cand nu mai poti si incalzeste-ti sufletul cu statutul EI social. De data asta, eu voi fi Instanta si hotarasc definitiv si irevocabil ca tu sa-ti vezi de alegerea facuta, fara sa-mi  tulburi mie sufletul.     

necontrolat

   Incerc sa fug de fiecare gand care imi taie respiratia.   Ma simt obosita si ma pierd in propria mea viata.Chiar si hainele mi se par mai grele decat sunt....mi-e lene sa merg, uneori mi-e lene sa dorm. M-am speriat si ma simt incatusata. Au fost priviri care m-au facut sa plang, au fost dorinte la mai putin de un pas de mine..... Privirile acelea care mi-au scanat trupul, ma infioara si acum. Imi este teama, iar timpul se scurge asa de repede incat nu-i pot face fata. Foarte curand acea zi se va repeta.... Va trebui sa fac un efort, acela de a nu mai fuma...in acea zi. Nu pot sa mai permit ca privirile lui sa-mi sarute buzele de fiecare data cand fumez....nu, nu, nu. Ochii aceia sunt periculosi, iar stapanul lor prea insetat. Trebuie sa fiu amara, mai amara decat tutunul unei havane.

as pleca

as pleca, dar nu am unde.....am mai avut astfel de senzatii si clipe in care am spus:"plec de acasa!" Unde dracu sa ma duc? Mai bine dorm si as dormi cateva saptamani fara sa ma trezesc si cand ma trezesc sa vad langa mine o raza de soare impletita cu stropi de ploaie. Mi se pare ca-s tampita...una mare de tot....sefa tampitilor :(

http://youtu.be/M4xy-wxc1Y0

se asorteaza cu un pahar cu vin....rosu

DORINTA GREEN

Caut sub perna

un gand de dantela,

ma arzi , ma ucizi

la piept ma cuprinzi.

Agrafa din coc

incet eu o scot,

iar parul de noapte

iti spune doar soapte.

Sarutul tau plange

cand ma atinge,

ma sfarteci usor

cand tremuri de dor.

Esti verde  smarald,

iar eu tot iti cad

pe brate, pe piept,

...pe buze te-astept

NESOMN

Noaptea trecuta nu am dormit. M-am certat cu perna pentru ca nu stia cum sa-mi tina gandurile, m-am certat cu patul pentru ca imi ignora tresaririle, m-am certat cu patura pentru ca nu stia sa-mi acopere sufletul inghetat de dureri ale vietii. Si nici gandurile nu m-au leganat ca sa pot adormi. Ele imi loveau tamplele si ochii si buzele inrosite de muscaturi. M-am rugat lui Dumnezeu sa ma adoarma dar si El era probabil ocupat cu treburi divine si nici ingerii nu m-au leganat pentru ca ei vegheau alti ochi, alte trupuri, alte suflete. M-am simtit singura pe lume, goala la trup si la suflet, am plans de dor,.... dor de ceva ce nu am si nu cred ca o sa am, anume: dor de imbratisari, dor de tinut de mana, dor de simtit degete in parul meu, dor de dragoste, dor de brate puternice, dor de sarutari parfumate. Mi-am astupat urechile sa nu mai aud ecoul suspinelor, m-am suparat pe mine si am incercat sa ma ignor....n-a mers cu nici un chip sa adorm. Sunt franta, vlaguita si-mi vine sa injur toate dorurile din lumea asta....oricum nu ar riposta nimeni si nimic, pentru ca sunt singura, atat de singura ca uneori imi este urat de mine.

O ZI UNICA

         Ieri am avut cea mai ciudata zi din

ultimul an. Ii poveseteam unui prieten ca viata este ca un munte pe care urci, apoi cobori si iar urci si iar cobori si tot asa. Ieri m-am simtit ca si cum as fi cazut de pe cel mai inalt munte. Am aflat ca oameni pe care ii iubesti mult, carora le-ai da si sufletul ca sa le fie bine, te tradeaza, te mint, joaca murdar si nu au respect pentru nimic. Astfel de oameni ignora suferinta celor din jur, mint cu nerusinare, cauta sa profite de cei care sunt sinceri iar cand sunt prinsi in propria lor capcana invoca niste scuze penibile doar ca sa nu fie nevoiti sa-si recunoasca greselile si sa nu spuna "iarta-ma !". Am plans, am suferit, am cautat sa-mi gasesc singura o vina pentru care merit sa mi se faca astfel de jocuri in care trisorii sunt cei in care eu investesc incredere. Dar Dumnezeu nu doarme, El doar amana lucrurile pentru fiecare dintre noi. Asa ca ieri am incheiat un capitol al vietii mele din care m-am ales cu sufletul macelarit. Tot ieri, dupa socul incasat am vorbit cu un amic. Mi-a spus ca are un cadou pentru mine. Ma asteptam la orice, pentru ca am invatat ca barbatii sunt imprevizibili. Surpriza a fost ca a gasit pe cineva pe care cautam de ani de zile. Acea persoana mi-a dat niste lectii de viata extraordinare numai ca eu am pus in aplicare doar 10% din tot. Acea persoana a fost si va ramane pentru toata viata mea "profesorul" care mi-a predat cele mai bune lectii de viata si care m-a invatat sa vad in mine o femeie puternica, o femeie care poate invarti lumea pe degete. Acest om a plecat fara ca eu sa-i multumesc, fara ca eu sa fac ceva pentru el. Din clipa in care l-am vazut ultima data, m-am gandit mereu la ultima zi in care l-am vazut, m-am gandit ca au fost atatea zile in care aveam nevoie sa-i cer un sfat, atatea zile in care mi-am adus aminte de cat curaj mi-a dat sa pasesc in viata ca si cum as putea fi imparateasa acestei lumi.
     Iata, ca dupa multi ani de zile, un om cu suflet nobil a reusit sa-l gaseasca "pe iubitul meu profesor" pentru mine. Fericirea pe care am simtit-o la aflarea vestii ca el traieste, m-a facut sa plang de bucurie, sa uit ca acest an a fost cel mai groaznic an din viata mea.
  ITI MULTUMESC "J" SI ITI VOI MULTUMI TOATA VIATA PENTRU CADOUL MIRACULOS PE CARE MI L-AI FACUT!  
  Dupa o zi amara am avut cea mai dulce noapte in care m-am hranit cu cele mai frumoase amintiri, aducandu-mi aminte de cele mai valoroase discutii din viata mea.

Marea cea Verde

Sunt singura, ma simt goala si imi vorbesc uneori in soapta sa nu ma auda inima. Oricum inima nu e "acasa", a plecat, s-a dus si mi-a trimis scrisoare.....cica nu se mai intoarce pentru ca nu-i mai place de stapana ei morocanoasa, ciufuta si artagoasa. Ce inima lipsita de curaj am! Uneori nici trupul parca nu e al meu. Porii se incapataneaza sa raspunda fiecarui vis si se deschid ca si cum ar primi taria unui parfum..... Trebuie sa fiu puternica, sa lupt impotriva dorintelor,  trebuie sa pot......pentru ca trebuie. Trebuie sa uit, sa iert si sa merg mai departe, sa las in urma visul cu Marea cea Verde cu tarmurile ei care candva mi-au fost locuri de impliniri absolute. Marea cea Verde eu am inventat o, eu m-am scufundat in ea, eu mi-am spalat trupul plin de urmele durerilor, eu am iubit-o, eu ....iar ea m-a iubit.....si atat. Imi lipseste cumplit puterea de a trai fara vise... dar musc din perna plina de lacrimi si adorm in lumea mea gri.a mea gri.

NU MAI AM, NU MAI POT, NU MAI VREAU

IUBIRE, DRAGOSTE.....
CE-S ASTEA?  NU LE VREAU, NICI DE DAT, NICI DE LUAT.....SUNT DOAR NISTE CUVINTE, NIMIC MAI MULT.  VOI STRANGULA MULTE SENTIMENTE FARA DE CARE CICA OMUL NU AR PUTEA TRAI.  IA SA VAD EU, SE MOARE DIN LIPSA DE ELE? 
MI SE RUPE DE IUBIRE!    
MI SE RUPE DE DRAGOSTE! 
PE MINE NU MA POATE IUBI NIMENI SI NICI EU NU VOI IUBI PENTRU CA NU POT, NU AM RESURSE.

"permiteti?"

     Intuneric si frig. Trecuse putin de ora 20. Imi var o mana in buzunarul hainei si imi grabesc pasii catre casa.  Pe drum mi-a venit sa fumez o tigara si sa beau o cafea, asa ca m-am oprit la usa unui bar. Intru. Inauntru era foarte cald. Dau sa-mi dezbrac haina. Simt cum toata lumea se uita la mine, asa ca renunt si las haina pe mine. Rochia pe care o purtam ar fi atras privirile celor din jur pana plecam de acolo. Comand o cafea si o apa. Vreau sa fumez. A dracului de bricheta, nu te aprinzi? Ma uit dupa o ospatarita. Nimic. "permiteti?" In stanga mea era un barbat cu un chibrit intr-o mana si cu un trabuc in cealalta mana. Ma privea fix in ochi. Ce curaj pe el!

-Da, multumesc!

-Poti sa-l pastrezi, eu ma descurc si fara...

-Nu, nu e nevoie! Ii intind chibritul dar el se intoarce si pleaca la masa lui. Eu pafan din tigara, sorb cafeaua apoi cer sa platesc. Ma ridic, imi inchid haina si ma grabesc spre iesire. Ajung la un pas in fata usii si simt cum o mana venita prin spatele meu se intinde catre clanta. "permiteti?" Ma intorc si zambesc ironic.

-De data asta, nu !

-Insist!

-Insista!

-Te rog!

-Roaga-ma cat vrei!

-Domnisoara, te rog!

-Domnule, las-o balta!

Tipul deschide usa, eu topai repede pe scarile barului si ma grabesc spre statia de taxi. Ma urc in primul taxi si-i spun soferului sa ma duca acasa.....rapid. Pe tot drumul am vazut cum o masina probabil mai scumpa decat casa mea a urmarit taxiul. L-am rugat pe sofer sa opreasca la blocul vecin. Platesc, cobor si merg pe langa aleea blocului ca sa ma feresc de ochii tipului din bar. El ma urmarise. Am ajuns in casa. M-am dezbracat de la intrare pana la baie si am sarit direct in cada. Simteam nevoia sa fac o baie fierbinte. Apoi m-am pus in pat cu o mie de ganduri si doua intrebari. Ala m-o fi placut sau o fi crezut ca-s vre-o tarfa iesita la agatat? Acum ma gandesc la mine si imi pun si mai multe intrebari. Oare nu cumva traumele lasate de ultimele doua relatii si-au pus amprenta pe creierul meu? Oare nu exagerez? Oare toti barbatii sunt la fel? Pana cand voi fugi? De ce nu pot macar sa schimb zece cuvinte? Stiu sigur ca simt nevoia sa fiu iubita, ca imi doresc o familie, ca vreau pe cineva care sa-mi ofere afectiune, ca am nevoie de cineva stabil in viata mea....dar de ce ma port asa? De ce ma sperie fiecare barbat care incearca sa se apropie de mine? Concluzionez ca nu-mi place comportamentul meu din ultima perioada, ca nu ma recunosc aproape in nimic, ca imi este teama de barbati, ca imi este teama sa incheg o noua relatie....una adevarata, fara minciuni, fara victimizari, fara amutiri nejustificate. 

DOLIU PENTRU DRAGOSTE

Ma uit in oglinda si analizez ce vad. Vad o femeie ai carei ochi sunt frumosi dar tristi. Ma intreb de ce? Imi raspund: pentru ca nu am stiut sa ma impun in dragoste. M-am impus in tot, mai putin cand am iubit, daca am iubit... "El" vine si pleaca, ma iubeste apoi zboara in lumea lui, ma urca pe culmi si apoi ma lasa sa cad lovind pamantul cu putere. Pentru azi mi-am propus sa plec eu din lumea mea, macar putin. Voi lasa totul in grija celor care imi spun ca eu nu sunt eu si ma voi duce sa fiu eu, sa ma incarc, sa imi arunc inima in balta vietii si sa o spal de dureri ce au facut-o sa bata din ce in ce mai incet. Cand voi fi pregatita, ma voi intoarce in lumea asta plina de minciuni, dar ma voi intoarce cu dorinta de a nu-mi mai pasa de nimic. Probabil ziua de azi va fi o zi notabila si remarcabila in calendarul vietii mele, un nou inceput, o noua viata personala, alte dorinte si alte trairi. Am obosit sa ma las iubita pe bucati, am obosit sa astept ceva ce merita dar pentru care platesc prea scump. Voi cauta sa mi se dea gratis fiecare sarut, fiecare imbratisare, fiecare moment de dragoste. Mi-ajunge cat am dat, mai am putin iar acest putin il pastrez, voi incerca sa-l transform intr-un premiu pe care-l voi oferi cuiva care ma merita. Azi e prima zi de doliu in tot ce a insemnat dragoste pentru mine. Voi ingropa iubirea pentru trecut cu ochii inchisi incat sa nu o mai gasesc niciodata chiar daca o voi cauta. Voi lua o pauza in care sa plang, sa sufar si apoi sa-mi vad de drum, un drum ce il voi croi zi de zi.   

goliciune si durere

Ma dor toate oasele si carnea ma doare...ma dor bataile inimii, dar inima nu o mai am. Inima mea umbla hoinara, n-a vrut sa mai stea la locul ei. Inainte sa plece mi-a spus: "iarta-ma! Nu pot"...si a plecat dupa un el, s-a dus grabita sa-l caute. Inima, nu stie ca acel EL nu exista, dar o las, o las sa-l caute pana la final. Ma dor lacrimile care sunt multe si nu le mai suport. Ma dor noptile grele si zilele goale. Ma dor  clipele ce raman in urma fiecarui vis si pe care le vreau, ma dor atingerile tandre, ma dor toate.......toate ma dor si mai simt ceva, ca ma transform. Imi este dor de o prima noapte, imi este dor de fiecare noapte, imi este dor de iubire...  Il vreau pe el, numai pe el, un el unic, un el al meu. Dar cine este el? Exista? S-a nascut oare? Hmmmm, e doar un vis, nimic mai mult...

oameni ne-buni

*Sunt oameni care trec prin viata fara sa faca ceva.
  Se multumesc doar cu ce li se ofera, daca li se ofera.
*Sunt oameni care nu au nici macar trecut.
 "Ei spun: lasa trecutul acolo.
*Sunt oameni care nu au curaj.
  Fug  de TOT cat pot ei de tare, dar ei nu stiu ca fac doar joc de glezne.
*Sunt oameni mincinosi.
  Ei mint sufletele celor care ii iubesc.
*Sunt oameni care ignora totul in jur.
  Ei vor doar nimic.
*Sunt oameni carora nu le convine nimic.
  Din nefericire, acestora li se ofera tot desi ar merita sa li se ia si aerul pe care il respira, oricum li se pare ca  
  fac prea mult atunci cand respira.  

Sarmanii, ce viata seaca au, cata autoignoranta!!!  

al saselea simt si perversitatea

Ma simt ca o scolarita care a mai incheiat un capitol la invatatura. Dar ce am invatat? Am invatat sa nu-mi mai pun sufletul pe tava, sa nu mai cred pe nimeni pe cuvant de onoare.....onoare am spus? Care onoare? A cui?  Am mai invatat ca trebuie sa spun nu atunci cand simt, ca in loc sa pup in cur mai bine fut in gura, ca trebuie sa-mi vad interesul si ca parsivitatea e la moda. Hmmm! A fost o vara fierbinte si plina de evenimente naspa dar pe care le-am depasit cu mult tact iar acum sunt linistita. Minciunile au durut cel mai tare. Am fost mintita in cel mai josnic mod posibil. Dar si de aici am invatat ceva. Concluzia e ca am ajuns sa fac ceva ce nu am crezut ca pot face, sa urasc. Urasc doi oameni care mi-au ars sentimentele in flacarile iadului. Ii urasc pentru lasitatea lor si teama de a lupta cu mine intr-un mod corect. Urasc pentru ca mi s-a impus, ei mi-au impus, asa au vrut. Le-am oferit iubire, m-am oferit eu pe mine, dar m-au calcat in picioare, sau cel putin asa au crezut ei. Primul a fost la un pas de a ma domina pentru tot restul vietii dar a fost in urma mea cu o secunda, al doilea a incercat sa ma foloseasca. Ar fi facut-o la infinit daca as fi permis. Al saselea simt cu care m-am nascut mi-a dat o palma peste fata si mi-a spus:"trezeste-te!" si m-am trezit. Acum ma ridic, imi scutur turul pantalonilor vietii si ma pregatesc de un nou drum. Un drum pe care voi presara din loc in loc,  indicatoare cu regulile jocului meu. 

in arestul.....libertatii

           

             Oare cum poate sa incapa atat de multa prostie intr-un singur om? Oare de ce Dumnezeu nu a pus in oameni calitati si  defecte in proportii egale? De ce unii sunt prea buni, altii prea iubitori si unii mult prea jigodii ca sa merite sa traiasca?  Sunt de-a dreptul stupefiata cum viata unui om poate fi dirijata in totalitate de.....sa-i zic tot un om, desi nu merita. Un suflet e trist, atat de trist incat nimic nu pare sa-i mai aduca o raza de lumina, de speranta. Stau uluita in fata ranjetelor fiarei si incerc sa ma abtin cu disperare de la a lua o decizie care ar putea duce la distrugerea a doua familii. Incerc sa iau totul ca pe un exercitiu de autocontrol. Ce mult as vrea sa ma dezlantui, dar am nevoie de rabdare, rabdare si iar rabdare. Privesc, ascult....asist la un circ ordinar, de cea mai joasa speta.  Soc dupa soc....le incasez pe toate, fara sa fac rabat de la ceva. Cea mai mica eroare poate fi ultima. Asa e in razboi, gresesti o singura data, o alta sansa nu mai pupi. Acum, nu caut raspunsuri, caut intrebari, iar Tie Doamne iti cer sa dai putina mangaiere si celor care fac rau fara sa gandeasca. 

resetare

caut o explicatie la tot ce mi se intampla. Ma zbat, alerg, insist, intervin, adaug si elimin, fac tot ce pot ca sa fie bine atat pentru cei din jur cat si pentru mine. Egoismul meu s-a culcat si nu vrea nici de-al dracului sa se trezeasca. Ii urlu la ureche sa deschida macar un ochi dar tot al dracului ramane. Vara e aproape gata si asta ma face sa zambesc. Se apropie cele doua anotimpuri preferate mie si pe care nu le-as da nici pe un miliard de veri ca cea de anul asta. Sunt extenuata, nu mai vreau, am facut rani in ganduri si am ramas cu cicatrici imense pe suflet. Am avut langa mine oameni care ar fi facut orice ca sa-mi fie bine, dar am avut langa mine si oameni care aveau impresia ca le respir aerul, ca traiesc in locul lor......ciudosii pulii....mi-e si sila cand ma gandesc. Tragand o linie si facand un calcul pentru ultimul an din viata mea, ajung la un rezultat ce ma face sa plang in hohote. Dar nu plang pentru ca sunt mai a dracului decat cei ce mi-au inselat absolut toate asteptarile. M-am saturat de oameni care m-au iubit pe interes, de curve nespalte si la propriu si la figurat, de mame isterice si de tati alcoolici, de colegi ranchiunosi si de prieteni nepasatori, de femei proaste si de barbati balosi. Trebuie sa ma adun, sa imi scot puterile la interval,cum ar spune baietii de cartier, sa dau cu biciul in dreapta si-n stanga, sa calc pe cadavre asa cum faceam in urma cu cativa ani, doar de dragul de mi fi mie bine.Hai egoismule, trezeste-te in pizda matii sau vrei sa te resuscitez eu?

VIATA BAZATA PE NIMIC

    Nimicul a fost canva ceva de care m-am agatat cu disperare, crezand ca intr-o zi se va transforma in TOT. NIMICUL a ramas NIMIC pentru ca "stapanul" nu putea sau nu dorea sa faca ceva. Nu a fost NIMIC intre NOI, dar s-a terminat si  asta .                                                     

ploaia gri

Nu ma suport, nu fac asta, nu las sa fie asa. Ma ucid sau renasc? Habar nu am si chiar credeam ca macar acum sunt stapana pe mine. Imi mangai incheieturile mainilor si simt atingerile.....sunt aici. Imi explodeaza porii ! Mi-e teama sa nu ucid gandurile.....nu vreau, sunt ale mele si le pastrez.Tasnesc din mintea mea nuante de gri amestecate cu picaturi de ploaie. Respir aerul cald ce matura drumul serpuit ce sa afla dincolo de zid. Zambesc, ma simt nebuna, o nebuna frumoasa, ce se dezlantuie in fata trairilor unice la care viseaza. Si vis dupa vis.....dar lasa, nu acum. E vis.... si ploua cu gri.

pot

....si da, pot.....chiar pot sa obtin ce vreau. Pentru ca 1+1+0+6+2+0+1+1 =....=....intr-un final = 3. Stiu ce spun si chiar imi pot ghida viata dupa acest  t r e i . Mai am totusi ceva de rezolvat, de pus la punct, ceva care poate sau sigur da sens vietii fiecarei femei. Dar, in acest caz, daca cel de sus n-o vrea, atunci voi merge pe mana lui si il voi crede pe cuvant ca de obicei. Acum vreau sa respir......macar azi caci de maine am alte lucruri de rezolvat.....e drept mai putin importante. Ma iubesc in dimineata asta mai mult decat in dimineata zilei de ieri.  .....si da, p o t.....  

tic-tac...tic-tac...

      E ora 15 . Inca putin si expira timpul. In ultimele zile mai exact vre-o 4 la numar, am vazut cine ma iubeste total dezinteresat si cine ma iubeste cu forta, ca sa zic asa. Dar nu condamn pe nimeni, ba mai mult le multumesc pentru atitudine si pentru ca mi-au aratat ce simt pentru mine. Constat pentru prima data in vita ca unora le sunt draga, ca altora le sunt indiferenta si ca unora le inspir teama. Frumos!!! Aleg din toate astea doar ce este benefic pentru mine. Spuneam candva ca mai bine curva decat proasta. OK. Am inteles acum! In ultimele cateva zeci de ore, am concluzionat ca materialismul merita sa fie aplicat in fiecare clipa a vietii indiferent de circumstante. Beneficiile alea pe care nu le gaseam candva, acum le gasesc si le dau un sens valoric maxim. M-am saturat de infatuarile altora! De acum eu voi fi cea infumurata si ce bine o sa ma prinda!
   Si timpul se scurge....pentru toti..... favorabil sau nu.....sau pentru cine....ramane de vazut. 

si tac....

        Cineva imi spunea ca atunci cand eu tac sigur se intampla ceva rau. Iar acum tac.....si tac si rabd, scarsnesc din dinti dar nu spun nimic. Asa sunt eu. Cand nu mai pot sunt ca o fiara care transforma totul din jur in prada buna de servit la masa de seara. Ce ciudat ca de cateva zile am parte de lucruri pe care nu le pot rezolva singura in stil si in ritm propriu! Mereu, dar absolut mereu am facut in asa fel incat am obtinut macar un raspuns la diverse probleme....raspuns pozitiv sau negativ, dar nu am stat sa zac pe mine si sa ma tangui ca proasta.  Acum , hmmm, acum stau, astept, depind de altii. Urasc, detest sa fiu ingradita, sa nu pot face nimic, sa depind de oameni care nu stiu ce vor, habar nu au ce sa faca. Am nervi si ma irita situatia in care ma aflu. Astept un idiot, ba nu, doi idioti. Ai dracului ei! Ma simt ca o pantera intr-o cusca mica, mai mica decat propriul ei corp. Ma stringe din toate incheieturile si ma doare ca nu m-am impus cand a trebuit. Urasc prostia, urasc lasitatea, urasc lipsa de vointa si indulgenta prost aplicata in situatii limita ca cea de fata. O sa explodez! Timpul ramas este de ordinul orelor, numai Dumnezeu sa ma tina tare si sa nu iau atitudine. Vreau sa fiu om, sa nu se aleaga praful de tot....am limitele mele si sper sa nu trec de ele. Furia se acumuleaza si incerc sa o inabus cat pot. Stiu, stiu, stiu ca nu e bine.....dar sa n-aud sfaturi in urmatoarele ore. Ma retrag aceste cateva ore si tac....inca putin.....tac....

o straina in lume....

 Povestea unei straine: "Stau sa-mi ling ranile ca o mare idioata ce am fost si inca mai sunt. Durerea din suflet este colosala si incomparabila cu ceva pe lume. Am trecut in ultimii ani prin tot ce s-a putut trece, de la amenintari cu cutitul pana la calificative de genul vipera, taranca, femeie de serviciu si lista poate continua. Si pentru ce? Pentru ce? Imi vine sa mor de draci ca unul care a stiut doar sa ma aburesca prin cuvinte mi-a facut zob cativa ani din viata. M-a distrus. Acum plang. Si ce daca....parca ii pasa cuiva... Nici macar mie. M-as pedepsi in cel mai crunt mod posibil pentru greselile facute si pentru faptul ca nu am ascultat. Nu merit nimic, nu merit sa mai ridic privirea din pamant. Mi-e rusine de mine.......cu mine......pentru mine. Nu merit nici aerul pe care-l respir. Si ma gandesc acum la copilaria grea pe care am avut-o, la faptul ca mi-as fi dorit sa am doar liniste si o familie frumoasa, nimic mai mult. Si am ales....pe dracu....am ales prost.....un prost. Ma intreb acum daca exista iubire, dragoste, respect, liniste, fericire.... Sigur nu, sigur astea sunt povesti.....povesti , povesti, povesti...iar eu nu mai cred in povesti cu printi si printese caci asa ceva nu exista. Mai bine plang...."  

o zi cat un an

       Urasc sa mi se spuna lucruri de neanteles, sa caut sa descifrez de fiecare data ce vor cei ce-mi vorbesc. Nu suport sa mi se raspunda la o intrebare cu o intrebare, mi se pare ca este lipsa de curaj, ca sa nu zic lasitate. Ma agit ca Pepsi in sticla atunci cand cineva vrea doar cand vrea si cand are chef. Pai ia sa am si eu niste chefuri doar cand vreau si am chef! Tin dupa mine un jaf de telefon in ideea ca suna....si nu suna, sau cand suna nu aud ce vreau, aud doar oameni plini de complexe carora ar trebui dupa mintea lor sa le rezolv eu problemele.Fuck!!!!! Mai lasati-ma in pace ca nu va mai suport! Faceti ce credeti, nu sunt fabrica de sfaturi si nici medic sau tratament de suflete suferinde. Mi se rupe de voi, vreau sa-mi pese de mine p u n c t

        Ma plictisesc ingrozitor. Imi torn o cafea. Iar cafea?! Da iar. Fumez....am zis ca ma las.....as vrea dar mai astept. Astept sa-mi spuna organismul stop....ca va spune ca la razboi, o singura data si gata sau poate nu.....habar nu am. Asa ca fumez. Astept sa se termine un joc.
       ...am zgariat azi cu pixul multe foi...prea multe ca sa inteleg acum de ce le-am stricat un eventual viitor frumos. Am incercat apoi sa le asez cumva sa pot sa fac din ele ceva. A iesit un imens desen intortocheat pe care as vrea sa-l descifrez. Totul e albastru si nu-mi place. Asa ca incerc sa vad printre dungile care erau gata sa strapunga paginile, culori ce ma excita psihic. Help!...nimic... Ma asez langa ele si privesc....Acum sunt obosita, poate maine. Dar si maine....doar daca am chef, daca nu, pubela este gata sa le primeasca la fel ca pe multe alte lucruri din viata mea de care m-am lipsit. Noapte buna!   

UN STOL DE CURVE PE UN HOIT

Sunt luni de zile in care viata mea este pusa pe tapetul curvelor si ele picteaza acolo ce vor si ce le place. Le-am lasat sa isi joace rolul dandu le impresia ca pot trage din mine precum corbii din lesuri. S-au inselat. Ce vor ele? Eu le dau. Le dau tot ce vor. Acest tot nu le multumeste caci o bucatica de carne putreda nu le ajunge sa si-o vare intre picioare. Ar fi frumos pentru ele ca eu sa trag la sorti si sa aleg curva cea mai curva careia sa-i dau premiul cel mare. Din tot circul asta imi place doar  razboiul dus intre ele....care pe care si care e mai tare. Dar ma intreb, ele stiu pentru ce lupta? Le spun eu. Pentru 115 kile de carne si atat. Aceste multe kile imputite nu vor putea satisface nici macar ce au aceste curve intre picioare pentru ca atunci cand nu ai cu ce....nu ai si gata....si mai ales creier de unde?...e scump si greu de gasit.  Ma bucur totusi ca urmeaza si alte victime dar nu ma bucur ca exista un hoit care pute ingrozitor si care produce alergii comparabile cu socurile anafilactice. Vreau doar sa fiu lasata in pace, sa fiu uitata, sa fiu ca si cum nu as exista, nimic mai mult. Imi vreau viata inapoi, imi vreau linistea ianpoi. Nu vreau sa ies din carapacea mea, pentru ca daca o voi face, nu o voi face pe silent si nici gratuit. Voi curve ordinare, nu pot alege intrevoi! Sunteti de aceeasi factura, asa ca va aleg pe toate pentru a va da celui pe care il meritati.Iar tu hoitule, ia-ti curvele acasa si f.... pe rand atat cat poti. Cat despre mine.....da, am dreptul sa iubesc, merit sa iubesc si voi iubi fara sa cer voie cuiva. Tu hoit mucegait, tot ce ai putut sa faci a fost autodistrugerea ta. Voi fi prezenta la inmormantarea fericirii tale si voi scuipa pe mormant fara mila si fara regrete"venin de serpoaica ucigasa". Te asteapta iadul in care dracii te vor jupui cum i-ai jupuit si tu pe altii. Asa ca dracu sa te ia mai repede! 

Taxi - Cadere libera by ...

mita pentru suflet

Acolo, exact acolo as vrea sa fiu. Sa las linistea sa macine hazardul, sa las vantul sa imprastie amintirile, sa las ce vrea sa fie lasat si sa iau ce vrea sa fie luat. Ma simt puternica si simt totusi cum lumea cade in jur. O las, n-are decat....e treaba ei. Eu imi iau lumea mea la subrat si pornes la drum. Pe drum, drum, merg fara probleme, de zburat nu mai pot caci nu mai am inger care sa-mi imprumute aripi, dar cand va trebui sa inot ce voi face? O sa mituiesc pestii. Le voi da derpt spaga cea mai frumoasa poveste de dragoste. Dar pestii astia sunt rai, caci ma vor duce prea repede la tarm si povestea se termina si ea la fel de repede. Atunci ce fac? Il cehem pe Imparatul Apelor. El ma va cuprinde in brate si ma va purta incet prin apele regatului sau. Va lasa fiecare molecula uda sa imi spele trupul si sufletul si imi va da voie sa ma si satur ca sa nu mi se faca sete din nou. Desi setea asta smaraldica pare ca este greu de potolit. Si-n drum spre celalat mal poate ma transform in sirena si ma voi lasa pescuita de o dragoste. 
..... si acolo, exact acolo imi doresc sa fiu, sa ajung, sa raman, sa iubesc..... dar ce, ii pasa cuiva de dorintele mele?! Nop. Viata este cat se poate de pustie. Sper numai sa se anime putin de tot, cat sa pot oferi tot ce am mai bun. In rest, pot trai si singura, cum fac si altii. Astept. Acum am timp mai mult decat toate apele marilor si oceanelor la un loc.

MI-A MURIT INGERUL

MI-A MURIT INGERUL.......ASA A VRUT EL, NU EU. A VRUT SA MOARA, SA SE DUCA DE UNDE A VENIT. AM INCERCAT SA-L RESUSCITEZ DAR NU A VRUT SA DESCHIDA OCHII* . SIMTEA CA ESTE PREA MULTA IUBIRE IN JUR SI NU PUTEA SA-I FACA FATA*.   UNII INGERI CHELESC PE DINAFARA, AL MEU A VRUT SA CHELEASCA PE INTERIOR.* SARMANUL MEU INGER......ADUCATOR DE IUBIRE, DE LACRIMI, DE DRAGOSTE, DE SUFERINTA SI MULTA TRISTETE.... AM VRUT, EU AM VRUT, AM INCERCAT, EU AM INCERCAT...SI S-A DUS

APUS

nimic de oferit....

            ....ma simt strivita precum o petala de lalea intre degetele unei persoane care se joaca pur si simplu fara sa realizeze ca provoaca o durere. Chiar si o petala sufera, plange si suspina. Nu gasesc pe nimeni care sa ma salveze. Gandul hoinar mi s-a salbaticit si nu mai zboara pe langa mine, isi frange aripile doar ca asa vrea el. Tace.....si cand spune ceva, spune doar vorbe goale.  Am spus de fiecare data tot ce am simtit, asa am facut si acum. Raspunsul  a fost....nimic.

         ...si gandul nu mai gandeste, si viata nu este o floare si nici eu o petala. Eu sunt doar culoarea petalei si iata ca ma decolorez din cauza uscaciunii. Unii vor bani, altii faima, eu vreau iubire. O sa adorm aici langa tine blogule iar maine dimineata sper sa ma trezesc dorindu-mi altceva.....orice dar nu iubire, pentru ca ea nu exista. Si mai blogule, poate se face o minune si uit frumosul meu gand si tot al lui, uit ce simt si ce doresc, uit totul... Ma uit inauntrul meu. Caut ceva sa-mi placa. Gasesc numai tristete, dorinte spulberate, trairi zdrobite de pene de inger. Atingerile sunt ratacite,  cuvintele sunt nespuse....hmmm, cuvinte mincinoase.  Ingerul este o minciuna??? Da, pentru ca totul e doar un vis. Ce cumplit, ce trist!  Se vrea inapoi, se vrea din nou zid.....vis....un vis si atat. Fugi unde vrei, te las, numai nu-ti frange aripile degeaba, gand nebun! Vei mai avea nevoie de ele....pentru cand vei iubi.  Si eu o sa plec....din viata ta. Sper ca nu am deranjat prea mult, cersint niste cuvinte.  Nu cersesc sentimente, nu cersesc dragoste. Ele vin pur si simplu fara sa le ceri, fara sa le cumperi. Imi este dor??? De ce? De cine? De cum? De cand? Tie gandule iti este dor? Daaa.....inseamna ca ar trebui sa simti iar tu nu simti pentru ca esti doar gand....deci minti! Dar oare cand minti? Cand spui ca iti este dor sau cand spui ca nu iti este? Ma voi minti si eu si imi voi spune ca ce simt nu este dorinta, este doar o stare  inconstienta si pentru inceput greu de controlat.

HRISTOS A INVIAT!!! .....pentru toti....

DEASUPRA LUMII

In timp ce lumea doarme in vesnica ei nepasare, eu caut cuvinte.....caut rabdare, saturatie de calmitate si exces de bunavointa. Ma plimb cu gandul pe strazile pustiite de intuneric si imi ascult pasii. Calc apasat in ritmul lumii, pasesc in ritmul meu, pasesc incet.....cu grija, sa nu trezesc vre-un sentiment. Aud doar pulsul sangelui ce trece mult prea rapid prin venele ce stau sa sara de sub pilea lucioasa de sudoare. In drumul meu gasesc un scaun. Ma asez sa-mi odihnesc palpabilul.....doar o secunda, caci nu am nevoie de mai mult. Pornesc din nou prin lume. Intru din intamplare pe o strada cu cateva felinare aprinse. Ma joc printre ele....alerg precum o fetita de 13 ani peste umbrele lumioase si zambesc. Incerc sa ajung la capadul stradutei dar nu reusesc. Merg si iar merg si tot nu-i vad capatul. Asta ma intristeaza. Oare de ce nu vrea sa isi arte limita? Cum se face ca pare interminabila si totusi nu este?! As vrea sa-i zic vre-o doua, dar nu pot sa-i zic. Nu am cu cine sa ma cert ca...."nu stiu"....asa cred, ca nu am. Mi se pare cam pustiu.... Si totusi, zaresc un leagan. Dau fuga si ma asez in el. Il las sa ma balanseze.....caci el ma leagana fara ca eu sa depun un efort. Si-l las asa....ca-mi plce, numai ca sper sa nu ma plictisesc. Nici nu vreau asta, dar nu se stie, oamenii se mai schimba.....unii fac lucruri din dorinta, altii din plictiseala, altii din pura intamplare. Imi place sa ma dau in leagan. In timpul balansului simt cum rochia de matase imi mangaie pulpele si coapsele. Aerul cald patrunde pe sub rochita pana la sani. Acum imi place si poate ramane asa.... mai ales ca din el pot sa vad intrega omenire...altfel. Poate si leaganului ii place si ma va pastra acolo....sa ma balanseze deasupra lumii ce doarme si se trezeste in vesnica ei nepasare....

DEZASTRU SUFLETESC

Candva, mi-au murit doua persoane dragi sufletului. Doua persoane pe care le-am iubit enorm si le-am divinizat. Am suferit cumplit si inca mai sufar, iar golul ramas va dainui ca o mare prapastie ce nu va putea fi umpluta de dimeni cu nimic, niciodata. Acum, se pare ca am pierdut iar.......am pierdut sau s-a facut scapt ca printre degete un om foarte drag mie. Un om care imi lasase impresia ca viata nu este chiar asa de curva. Mi-a confirmat aztazi, cu voie sau fara voie, ca viata este cea mai mare tarfa care ti-o trage ori de cate ori are ocazia. Acum plang si plang si iar plang.  Si chiar vreau sa se termine toate lacrimile.  Si? Si ce?! Si ce daca atitudinile din jur ma izbesc precum valulrile infuriate... Si ce daca ai fi putut sa vorbesti dar nu ai vrut sa o faci?! Si ce daca... Si ce?  Si ce daca?! Ciudat este ca am mai trait o astfel de experienta care a venit tot intr-un moment in care aveam nevoie de liniste, nu de suferinta. Numai ca acum loviturile le incasez fara ocolisuri. Prefer sa le iau fix in bot ca sa nu ajung sa cersesc mila mai tarziu. Daca  5 cuvinte a fost greu de spus, inseamna ca restul este imposibil de realizat.  Este ingrozitor si nu aveam nevoie, chiar nu aveam, nu....  Este cumplit ! Acum astept sa se termine lacrimile si sa ma apuc de lucru.....daca mai pot...  De ce asa, oare de ce?! Am crezut....hm.....tampita...  Se pare ca trebuie sa fac o revizuire a atitudinii mele fata de oameni...e mai simplu sa spui: nu se poate desi se poate.

you...

                     

  ?????????

               

NO COMMENT

                                                                                

                                                                                                

• 
  

Ce poate fi...

       Ce poate fi mai frumos decat sa ti se cante iubirea, sa ti se sopteasca dulce cuvinte de dor? Ce poate fi mai frumos decat atunci cand ti se spune in toate felurile "TE IUBESC!" ...e superb, superb, superb...
       Offf....fata, te admir, te invidiez, bravo tie!....Tu esti stapana pe-o inima...BUCURA-TE! IUBESTE!!! Sa fiti fericiti :)

La alegere...liniste sau...nu...

 

   Sunt oameni care ma cunosc dar nu  s-au convins....sunt oameni care nu ma cunosc si nu stiu, dar vor sa stie. Nu cer mult, cer doar liniste si siguranta. Altfel, normalul devine anormal in tot ce ma priveste. De regula, initiativele mele sunt pozitive si stabile. Ador sa obtin rezultate vizibile chiar daca pentru asta trebuie sa lucrez singura, in spatele scenei. Retragerile mele in umbra pentru "lucrul in liniste" se datoreaza caracterului meu impulsiv. Prefer sa evit neintelegerile prin retrageri subtile. Unii nu accepta, iar eu nu suport sa fiu ingradita si tin extrem de mult la libertatea mea de exprimare in toate formele ei posibile. Sentimentele mele sunt usor de starnit indiferent ca este vorba de dragoste sau ura. Nu de putine ori am aratat cat sunt de incapatanata, rebela si mai mult, am dat dovada de un spirit revolutionar, ba chiar dictatorial.  Asa ca uneori prefer singuratatea, constienta fiind ca pot face rau cu usurinta.          
        Spun asta pentru ca unii au facut cunostinta cu taifunul din mine, desi au fost avertizati.   Saracii ! Nu au stiut de unde a aparut, cand si cum a lovit si incotro s-a indreptat apoi.  Acest taifun se naste in clipele cand nu mai tin cont de consecinte....adica mi se rupe de toti!  Asta nu place nimanui, uneori nici mie, asa ca iata un sfat pentru cine vrea sa tina seama: "nu ma opriti din drumul meu ca nu puteti sa o faceti.... nu aveti cum si nici cu ce".
       Deci, eu voi merge oricum pe cararea mea...cararea aia de pe munte. Tintesc varful....voi fi acolo si da, voi scuipa de sus macar o singura data. Viata mea este ca un concurs. Treabuie sa-l castig indiferent de ce concurenti am langa mine. Spuneam ca-mi voi tatua un "2" pe spate. Acest "2" ii va ajuta pe cei ce intra in joc sa nu uite pe ce loc vor fi. Asa ca, bafta tuturor si mai ales mie! Ah, sa nu uit! Regulile jocului, le fac tot eu. Cine se baga??? 

in cautarea unui joc

.... ...... ....... e un joc
 .... .....e un joc
....e un joc......sigur e un joc. Oare cum se numeste acest joc? Si cine-s jucatorii? Oare cine este cel mai bun?
Vom vedea. Pana atunci imi voi tatua pe spate un "2"....sper sa iasa misto si sa placa tuturor celor ce-l vor privi.

Creierul din pantaloni

               Doua zile, doua evenimente. Ba nu, trei evenimente. Primele doua, de-o gretosenie fantastica, ultimul eveniment de-o prostie rara. Ma aflam intr-o statie de autobuz. Asteptam sa treaca ceva, orice in care sa ma urc si sa ajung acasa. Si stau.........si stau............si astept. Pana la urma incep sa "fac cu mana la ocazie". Opreste o masina. Deschid usa din spate si intreb daca merge acolo unde trebuia sa ajung eu. Asta zice:"Da". Buuuuun. Ma urc, spun un buna ziua si-i multumesc soferului. Parea un domn respectabil, adica masina scumpa, el cu ghiocei la tample, costum, ma rog. Mi s-a parut serios. Se apuca nenea si vorbeste la telefon. Eu m-am apucat sa joc sudoku tot pe telefon........pe telefonul meu, nu pe al lui. Imi mai aruncam un ochi pe geam sa vad pe unde sunt ca sa-i spun sa opreasca. Numai ca aproape de destinatie, nenea se uita in oglinda, incetineste putin si-mi zice: "Tu cati ani ai?" Ma uit la el si ii zic: "Va rog sa opriti langa microbuzul parcat. Acolo trebuie sa cobor." Asta nimic. "Imi dai si mie nr. tau de telefon?" Deja intrasem in panica. I-am intins banii dar el nu a vrut sa-i ia, in schimb a vrut sa ma ma atinga pe mana. "Domnisoara, nu te-am luat pentru bani!" Asta opreste masina, eu cobor si imediat ce am atins pamantul i-am zis vre-o doua........stiu si eu, poate mai multe, dupa care i-am trantit usa cat am putut eu de tare. Imediat el a reactionat, numai ca in incercrea lui de a ma face nebuna, eu i-am aratat cat este de prost si unde are creierul pozitionat...............adica in pantaloni. 

           A doua zi, la fel. Numai ca intamplarea a avut loc in autobuz. Pana sa cobor, se apropie unul de mine si-mi zice:"Auzi, te invit la o cafea. Vreau sa te cunosc" Eu ma retrag incetisor si fara sa scot o iota si ma duc la  alta usa a autobuzului. Asta dupa mine. Ioi, ce furie am simtit! "de ce nu imi raspunzi? Haide, mergi cu mine?" In timp ce se deschideau usile autobuzului, ma intorc si ii zic: "tu te duci la dracu, eu nu merg" Doamne, ce-or fi avand unii? Ce n-or fi avand? Cert este ca o mare parte din barbati au creierul in pantaloni. Am incercat sa gasesc un motiv pentru care s-au luat astia de mine. Mare frumusete de manechin nu sunt, decent imbracata eram, ca deh veneam de la munca. Deci? Sigur este prostia manifestata la scena deschisa. Si app de prostie, mergand pe starada si balacarind in minte pe cei doi mitocani, vad o tanti de la ADP care impingea de zor la un container cu gunoi. Si a impins femeia pana probabil a obosit. Stiti ce a facut? S-a oprit, a scos maturica cea verde din pubela si........si...........si a rasturnat gunoiul in strada, langa trotuar. Doamneeeeeeee, mi-am zis, nu pot sa cred! Oare chiar exista atata prostie? Oare nu-i doare pe unii? Oare sunt eu nebuna si nu inteleg? Offfff.....ce lume, ce oameni......dar, care oameni? Din pacate, oamenii s-au imputinat, ii gasesti din ce in ce mai rar. Pacat...

secretul unei dorinte

  



              Pasesc incet spre timpul ramas. Pasesc desculta prin clipele ce vor veni si las pamantul sa-mi are pielea. Creez o cupa din care sa beau nectarul florilor de primavara. Prind aripi, evoluez si las in urma camasile zdrentuite ale sufletului ce mi-a fost pustiit. Simt cu primesc aer, cum mi se lipesc fisurile sufletului, primesc ce n-am cerut vreodata, mi se da tot ce am visat. Exista bun....exista bine....chiar exista. Bucuria de a plange de fericire nu-i de colea, e ceva....de dimensiuni colosale. As vrea sa spun in miez de noapte, daca va veni acea noapte: "Si mana mea in mana ta ma face sa  iubesc, ma face sa fiu datoare cu multa iubire, atat de multa incat mi-ar trebui inca 10 vieti ca sa-ti pot multumi. Ma pierd in ochii tai, ma pierd pe buzele tale, ma pierd langa tine si tu iubitule, ma prinzi, ma iei si ma pui la pieptul tau si ma iubesti ma faci sa ma simt femeie, ma faci sa fiu EU. " Prea multe dorinte....

Printesa razboinica

...si-a fost candva o fata care iubea viata, iubea oamenii, iubea tot. Primea si daruia tot ce-si dorea fara prea mult efort. A venit insa o zi cand un zmeu cu doua chipuri avea sa-i schimbe viata fara ca ea sa-si dea seama. A invaluit   zilele fetei in matasuri false, matasuri care aveau sa se transforme in pungi negre ce ii sufocau trupul si sufletul. Zmeul a crezut ca isi poate ascunde rautatile sub mantia trupeasca, numai ca a intr-o zi a gresit uitand sa-si puna masca de pacalici. Acea zi a fost cea mai dureroasa pentru biata fata care credea ca zmeul este o fiinta buna. Si uite asa, incet, incet zmeul isi arata cate un colt. Si tot asa, incet incet fata care fusese luata de fraiera, i-a scos coltii zmeului unul cate unul. Imensul bau-bau ameninta ca ii va face rau si ca o va face una cu pamantul. Dar fata i-a aratat zmeului cum se cade cu cu*** in p***. Au urmat zile fripte pe jarul iadului, au venit clipe de judecata cu sabia la gat si toate astea i-au dat putere fetei. Durerile acumulate au pus pe sufletul ei jalea intregii omeniri pana in ziua in care a hotarat sa-si faca singura dreptate. Ea nu dorea sa faca rau nimanui dar viata ei devenise un cosmar din care nu mai avea scapare decat facand tandari capul zmeului. Asa se face ca sarmana s-a inarmat cu dorinta de a-si recastiga libertatea si cu picioarele goale a pornit la atac prin bolovanii muntilor ce-i stateau in cale. A luptat cu multa indarjire, a aratat ca desi are trup plapand poarta cu ea o forta inimaginabila. Castiga lupta dupa lupta si lupta sa castige razboiul si a reusit. Cu sufletul franjuri, cu rani sangerande, cu ultima putere ce-i mai ramasese a dorit sa nu-l lase sa moara pe zmeul ce-i facuse atata rau. Putea sa-l ucida....acum ii era usor, dar a hotarat sa-l lase asa, fara un picior ca sa schioapete toata viata, sa-l lase fara o aripa pentru a nu mai putea zbura vreodata, sa-l lase orb si mut pentru a nu mai putea vedea drumul vietii si nici sa poata cersi ajutor. Trista si obosita fata dorea sa-si vindece ranile. In drumul spre casa i-a aparut in cale un print. Acesta a privit-o, i-a intins mana si a urcat-o langa el pe saua vietii. Falnicul print i-a sarutat fiecare rana pana le-a vindecat pe toate, i-a mangaiat sufletul pana cand a reusit sa o faca sa planga de fericire. Frumusetea lui si bunatatea lui au convins-o pe napastuita fata sa intre in palatul sufletului acestui print. Odata ajunsi in palat, fata s-a lasat iubita si a iubit la randul ei pana cand s-a transformat in printesa. Si astfel printul si printesa au trait iubiri de poveste cum nimeni nu a mai trait vreodata pe aceasta lume.

mai verde ca iarba

....e primavara....pentru mine e primavara. A venit de ieri si mi-a sadit caldura  in suflet, apoi in palme au rasarit picaturi de roua ce au inmugurit si imediat au inflorit colorand totul in roz. Zambete dulci si verdele mai verde decat iarba mi-au dat trairi de un pur absolut.  Uneori ma simt stapana lumii si parca soarele ma mangaie chiar si cand dorm.....doresc....ador....visez....sper.....

Bine ai venit PRIMAVARA SUFLETULUI MEU!!!

imaginar

   Si spatiul si timpul s-au transformat in praf.  Inspir parfumul  crud, aud soapte calde si imi lipesc singura saruturi pe buze. Imi imbrac trupul cu mainile necunoscute...le las sa-mi incalzeasca fiecare por si-as vrea sa ma pierd in niste brate reale...sa ma asez apoi frumos la pieptul unui EL. Sa fiu adormita cu un sarut, sa ii gasesc in vis privirea....sa ma trezesc abia, cand soarele apune. Pasesc spre noptile mele gri in care iubirea tese asternut de smaralde iar eu respir rasuflari imaginare. As vrea sa fie foc, eu sa fiu gheata...... topeste-ma incet, ia tot ce vrei si da-mi ce ai, striveste dorina nebuna ce-mi fura somnul.

Ating supremul absolut

si iata, ascult

chemarea buzelor tale.

Si ochii tai de ieri imi spun

sa stau in drum

dorintelor tale.

Aseaza-mi incet

pe buze, pe piept

numai petale.

Da-mi apa iubirii

lacrimile fericirii

cu buzele tale.

sec...

Chem vantul sa-mi mangaie parul, chem soarele sa-mi incalzeasca sufletul, chem luna sa-mi dea sclipiri de diamant, dar chem degeaba. Sunt clipe atat de nemernice, atat de seci si putrede care tot vin si pleaca. Nimic nu vreau si nimic nu pot. "As arde zilele si anii ce-au trecut, / As face scrum orbirea mintii mele de demult." Nemernicia in care ma scald zi de zi imi da tot mai multa nerabdare si lipsa de suportabilitate. Aici e gol, peretii urla la mine si ma injura de mama focului, tamplele asuda durere si amar. Vad corbi ce m-ar sfasia fara mila, vad limbi de foc ce mi-ar arde sufletul..... Dar nu, nu las nimic sa-mi strice linistea, sa-mi fure clipele....vreau ce-am visat, visez la ce vreau... Iar voi, sa va duceti la dracu sa va ingroape el in munti de bani, in curve de lux si bolizi urlatori. M-ati rupt de lume, mi-ati luat aerul, dar nu-i nimic, respir cand dorm...si cat va mai fi asa? Nu mult...nu mult...nu....am sa va aplaud la finalul jocului si-am sa va dau ce-ati vrut....scrumul banilor, lesuri de curve si  tot ce mai vreti. Eu...eu nu vreau, sau vreau....vreau, dar vreau doar sa traiesc , sa primesc si sa ofer caldura. De partea materiala la care voi va inchinati ca la zei,   m i   s e   r u p e !!!

Parfumul

Sunt ravasita...imi este bine... Inca mai simt sangele cum se izbeste de peretii venelor, simt cum inima se obrazniceste si nu vrea sa stea locului, simt cum porii mi s-au deschis pentru a capta o picatura de parfum...  Si ninge, dar ninge cu nestemate si nestematele sunt colorate...unele verzi, altele gri, unele negre, altele galbene. Am mainile inghetate. Atingerile mai fine decat cea mai scumpa matase frantuzeasca, sunt aici le-am primit, le-am luat cat am putut de profund... Au fost clipe mai dulci ca nectarul florilor de mai, sarutul....primul sarut ... il voi incuia in colivia sufletului meu si-l voi pastra pentru totdeauna. Ma gandesc...nu ma gandesc, pentru ca nu vreau sa gandesc. Daca as gandi m-as trezi din cel mai nebun vis al meu si nu vreau. Vreau sa fiu acolo sa-l simt, sa-l vad, sa-l privesc, sa-l ating... sa ii dansez pe buze o clipa, o zi ...o viata... Sunt ravasita...mi-e bine...caci  imi imbat simtirile visand, dorind, sperand...

Sparg valurile marii
cu soaptele tacerii
Si totul e verde
dar lumea nu vede.
Lumea dispare
doar Luna rasare,
Ea-ti cere iubire
nu ratacire.
Da-i mana ta calda
in care isi scalda,
trairi nemasurate
ce-au fost doar visate.
Trezeste-o la viata
si da-i cu dulceata,
taina iubirii
dorinta trairii.

asteptari

Astept cu infrugurare sa mi se faca dor...sa vreau ceva, orice..... ador galbenul imbinat cu gri si rosu crud... Imaginea unui zambet face inconjurul lumii. Fac o calatorie si calatoria asta o fac in mod clandestin fara sa platesc... Doresc tot ce mi se poate da...doresc sa ma pierd in dans, vreau sa pastrez culoarea gri a fiecarei clipe...vreau sa-mi sfasii venele de rosu crud...

navala de ganduri

A venit nvala, precum apa din cascada. M-a luat pe sus si m-a invaluit in mister, mi-a dat fiori reci ca de gheata, si clipe fierbinti ca jarul, mi-a atins tot ce nu se putea atinge...este cumva....cumva cum nu puteam crede. Imi curge prin vene si-i sorb albastrul sau veredele sau griul. Un inger ce-mi trimite vapaie si gheata, ce-mi atinge fiecare por fara sa fie aici...dar esti...esti aici, acum, oriunde. E prima jumatate si a mai fost candava....este atat de repede, atat de cald, este oxigen si viata. Da, dansez!  Atingeri in neatingeri si somnul in nesomn fac lumea sa dispara. Amestec inspirul cu expirul si primesc tot...


***

un minus

Gata, m-am intors. Ce-am lasat si ce-am gasit?! Am lasat un mare jaf si am gasit un imens dezastru....o tara a nimanui, oameni tristi si obositi. Unii sunt tristi din cauza problemelor, altii abia mai respira de lene. Privesc in jur si vad doar dezamagire, mutenie si dezinteres aproape total. Furnicarul de pe strazi lasa in urma venin ucigator de speranta. De ce o fi asa si nu altfel? Cine e de vina? Omenirea! Nimeni nu face nimic, dar toti vor cate ceva. La dracu cu lasitatea! Somnambulii bietei tari ce-si indeasa putorile in scaune de plus, vomita parole nud si cauta sa biciuiasca tot...de la pruncul din fasa pana la lesul din sicriu. Pai pana cand o sa mearga? Pana cand veti sta cu mainile in san bai fratilor? Intoarcerea acasa, a avut pentru mine un impact uluitor. Din alta parte, lucrurile se vad  asa cum sunt, dezastruos....pacat...

vine vacanta

2011 a inceput asa cum mi-am dorit...in forta. Planuri, proiecte, discutii, semnaturi, etc. E bine, e de bine, e de foarte bine si-mi place. Acum mi-e bine. Traiesc zile dupa care am tanjit si am inghitit in sec. Este uimitor faptul ca 200 de km facuti aproape zilnic nu ma obosesc,  imi fac placere. E un fel de sport pasiv. Asta mi-am dorit, asta am primit. Asa ca, aveti grija ce va doriti, ca s-ar putea sa se implineasca. Motorasul meu functioneaza la capacitate maxima, Dumnezeu ma iubeste si simt ca imi da putere. Norocul imi surade la fiecare colt de strada. Seara,  ma gandesc la cum s-au schimbat lucrurile, cum vita unui om poate lua o turnura neobisnuita si nebanuita. Este minunat! Stau si privesc oamenii din jur. Unii se schimba, altii m-ar spulbera, unii inca mai zac pe ei, altii vor ce am eu. Nop, nu se poate sau daca se poate nu-i chiar asa simplu. Este fabulos cum de primesc mai mult decat mi-am dorit si cat de important este sa vrei sa ai din toate cate putin. Acum plec in vacanta. O merit, o merit din plin, chiar daca tine doar 10 zile. Este vacanta mea si-a zidului meu uman. Daca va fi vreme buna, bronzul imi va prinde de minune.