ADIO RIXI, ADIO PUIUL MEU IUBIT!

ÎȚI MULȚUMESC PENTRU CEI 15 ANI DE BUCURIE, PENTRU TOT CE AI FOST ÎN VIAȚA MEA ....

REGĂSIRE

Emoţiile regăsirii unor locuri şi a unor lucruri, m-au făcut să-mi dau seama cam câţi ani au trecut peste mine. Amintiri multe, poate prea multe. Amintiri. Toate frumoase, toate unice, toate minunate. Acolo timpul a stat în loc şi parcă aşteaptă să-mi termin misiunea primită aici, pentru a mă putea întoarce de unde am plecat. Aici, timpul mă transformă în fiecare zi, în piatra din praştie care este aruncată în hăul lumii. Acolo sunt eu, aparţin mie, aparţin loculurilor şi lucrurilor. 
Casa mea va fi mereu acolo şi nu aici.

langa tine

Stiu ca viata nu este frumoasa, dar mai stiu ca te iubesc intr-un mod special.

Nu voi renunta sa ma rog pentru tine si sa te imbratisez. Rugaciunile imi vor fi ascultate iar imbratisarile mele vor atenua durerile loviturilor lor. 

Iti dau aripa mea ca sa poti zbura deasupra lumii si-apoi sa te intorci. 

Fruntea sus! 

Am incredere in tine! 

daca ...

daca ai sti....
dar nu ai cum...
iar eu nu pot sa-ti spun
nu am cuvinte noi
sunt vechi
cam cat e lumea.
daca ai sti...
dar nu ai cum...
doar ochii mei pot spune
ei stiu mai bine
si-au vazut
mai mult decat orice cuvant.

sta scris pe ultima lacrima

10 motive pentru care cred cu tarie ca lumea e un IAD. Acel Iad in care mi s-a luat dreptul de la a cunoaste adevarul, dar mi s-a dat dreptul sa cunosc lasitatea, minciuna si lipsa de respect. 

".... te rog nu trage inca o concluzie... M-am retras pentruca asa trebuia, incearca sa privesti un pic lucrurile ca si cum nu ai fi implicata si vei fi doar nelamurita, nu lasa nimic sa te atinga sufleteste.  E greu, stiu. Nici mie nu-mi e bine insa .....  Nu trebuie sa intelegi insa crede-ma, acum nu ai putea. .....

 Te rog, citeste cartea aceea. O sa vezi ca nu intamplator a ajuns la tine. 

Sunt aici si voi fi tot timpul pentru tine. Rabdarea pe care te rog sa o ai... vei intelege si vei cunoaste o alta lume mai buna in care te vei regasi. "

1. nu trage inca o concluzie. 

    Dar cand sa o fac? Peste 20 de ani?

2. pentru ca trebuia. 

    Norml ar fi fost sa stiu si eu de ce trebuia, asa se face...stii, minumum de respect.

3. ca si cum nu ai fi implicata. 

    Mda, tare si umilitor in acelasi timp.

4. nu lasa nimic sa te atinga sufleteste. 

    Zau asa! Eu nu am suflet, deci nu ma atinge nimic. 

5. e greu, stiu. 

    Pe bune? E greu? Cum le stii tu pe toate!!!

6. nici mie nu-mi e bine. 

    Si vrei sa te cred? Ei bine nu!

7. nu trebuie sa intelegi...nu ai putea. 

    Ma crezi prosta, oligofrena sau retardata?

8. cartea....nu intamplator a ajuns la tine... 

    Nu, nu o voi citi. Nu de alta, dar nu as intelege...nu as putea.

9. sunt aici si voi fi tot timpul pentru tine... 

    Am vazut, mi-ai dovedit, te-ai retras parsiveste.

10. o lume mai buna in care te vei regasi.

      Serios? Tocmai mi-ai arata ca lumea e un IAD. 

INCREDEREA MEA IN OAMENI S-A EVAPORAT COMPLET SI ODATA CU INCREDEREA MI S-AU EVAPORAT SI LACRIMILE, PE CARE MAI ALES "TU" NU LE-AI MERITAT, PENTRU CA MAI ALES IN TINE AM CREZUT..... SI DOARE. ACUM MA INTREB DACA MACAR UN MINUT AI DAT DOVADA DE SINCERITATE. Da, da, stiu ca nu ar trebui sa-mi pun o astfel de intrebare, nu de alta, dar nu as intelege. Nu-i asa? 

DEZINTOXICARE EMOTIONALA

AM FOST CE NU VOI MAI FI NICIODATA.

AM DEVENIT CUM NIMENI NU SE ASTEPTA.

CA SA INTRI IN VIATA MEA NU TREBUIE SA BATI LA USA. 

TOTUSI, GANDESTE-TE BINE INAINTE SA FACI PRIMUL PAS.

SUNT OPERA CELOR CARE AU MUNCIT MULT LA ANULAREA TUTUROR SENTIMENTELOR MELE. 

Cu inima pe dreapta

   

M-am incapatanat sa sper, sa cred, sa astept. As putea spune ca am gresit, dar nu, nu am gresit. Am ales sa fac toate astea dorind ceva mai bun si pentru mine, nu numai pentru cei din jurul meu. 

  In ziua in care am decis sa am tupeul si nerusinarea sa ies din lumea mea, "Ei" m-au pus la zid ignorand total increderea, respectul si rabdarea mea. Ei, toti, m-au mintit intr-un mod josnic, m-au dezamagit, mi-au furat linistea fara niciun drept, mi-au furat zambetul, sperantele, chiar si banii. Mi-au facut increderea bucati, i-au dat foc si nu a fost suficient...peste cenusa increderii mele au pus apa si in mocirla rezultata mi-au scufundat inima plina de sperante. "Ei", sunteti voi, cei carora v-am dat tot ce am avut mai de pret: incredere, iubire, timp, bani, lacrimi, rabdare.... 

Cu toate astea nu va urasc pe voi, ma urasc pe mine pentru generozitate. Mi-am cladit o lume a mea in care sa sa traiesc astfel incat sa nu va deranjez si de acolo sa va trimit darurile mele. Am facut asta si nu regret. Accept ca mi-ati luat totul, dar nu pot sa accept ca mi-ati luat dreptul la a spera. Mi-ati luat inima, dar in locul ei a ramas un crampei de care voi nu ati stiut. Acel crampei ticaie precum un ceas imbatranit si tine loc de inima...doar ca si-a mutat locul. Imi pare rau ca nu ma puteti distruge, este imposibil, pentru ca mi-am zavorat fiecare zi de maine.

                            Ma intorc in lumea mea.

mita pentru suflet

Acolo, exact acolo as vrea sa fiu. Sa las linistea sa macine hazardul, sa las vantul sa imprastie amintirile, sa las ce vrea sa fie lasat si sa iau ce vrea sa fie luat. Ma simt puternica si simt totusi cum lumea cade in jur. O las, n-are decat....e treaba ei. Eu imi iau lumea mea la subrat si pornes la drum. Pe drum, drum, merg fara probleme, de zburat nu mai pot caci nu mai am inger care sa-mi imprumute aripi, dar cand va trebui sa inot ce voi face? O sa mituiesc pestii. Le voi da derpt spaga cea mai frumoasa poveste de dragoste. Dar pestii astia sunt rai, caci ma vor duce prea repede la tarm si povestea se termina si ea la fel de repede. Atunci ce fac? Il cehem pe Imparatul Apelor. El ma va cuprinde in brate si ma va purta incet prin apele regatului sau. Va lasa fiecare molecula uda sa imi spele trupul si sufletul si imi va da voie sa ma si satur ca sa nu mi se faca sete din nou. Desi setea asta smaraldica pare ca este greu de potolit. Si-n drum spre celalat mal poate ma transform in sirena si ma voi lasa pescuita de o dragoste. 
..... si acolo, exact acolo imi doresc sa fiu, sa ajung, sa raman, sa iubesc..... dar ce, ii pasa cuiva de dorintele mele?! Nop. Viata este cat se poate de pustie. Sper numai sa se anime putin de tot, cat sa pot oferi tot ce am mai bun. In rest, pot trai si singura, cum fac si altii. Astept. Acum am timp mai mult decat toate apele marilor si oceanelor la un loc.

asteptari

Astept cu infrugurare sa mi se faca dor...sa vreau ceva, orice..... ador galbenul imbinat cu gri si rosu crud... Imaginea unui zambet face inconjurul lumii. Fac o calatorie si calatoria asta o fac in mod clandestin fara sa platesc... Doresc tot ce mi se poate da...doresc sa ma pierd in dans, vreau sa pastrez culoarea gri a fiecarei clipe...vreau sa-mi sfasii venele de rosu crud...

macelul

E vis dupa vis, un vis putred... Uneori ma critic, ma judec si-mi vine sa...dar nu. Alteori ma iubesc, ma divinizez si-mi vine sa ma transform in cadou si sa ma ofer cuiva, oricui. Ma vrei? Ma ai! Iubeste-ma, daca-mi vrei iubirea! Trec zilele, trec noptile, privesc clipele, privesc orele. As face multe, as oferi multe, as inventa un nou sentiment. Ma incearca un sentiment galben crud si-apoi ma inunda o traire de un negru absolut. Ce bine!!! Un cumul de simtiri intense ce seamana cu doua pahare de vin care tocmai s-au facut tandari. Ma aplec si ling fiecare picatura, sorb in graba tot ce gasesc, iubesc tot ce mi se da si iau cat pot duce. Betia iubirii nu intarzie, mi-e fidela si-mi patrunde in trup prin genunchi.Desi nu e real este un vis, ma ia, ma cuprinde, ma acopera. Ii simt dintii ce-mi musca sfarcurile, ii simt inima ce bate puternic atunci cand ma tine intr-o mana, ii simt puterea ce ma striveste , simt.....aici, acum...coboara, urca, zvacneste, ma strange, ma cuprinde, ma inunda. Ascult cum geme fiara si vad cum ma arunca spre sfasiere, ma umple cu fiori, imi da cuvinte noi, ma izbeste de trairi proaspete si scoate din mine cuvantul surd al dorintei.  Fiecare clipa cantareste cat universul, fiecare sarut detroneaza miliardele de iubiri din lume, fiecare privire resusciteaza simturile, fiecare.....  este unic si vad Soarele, vad ploaia, vad stelele, vad lumea, traiesc, mi-e dor, doresc, VREAU SA IUBESC. Macelul din sufletul meu, seamana cu un dans zbuciumat in care nu se disting trupurile celor doi dansatori, ci se simt doar ritmurile pe care ei plutesc.  E visul meu, un vis nebun                                                                                              
                                                                                                                                                                    

si tu n'existais pas

Sunt singura, atat de singura incat imi aud gandurile. Singuratatea vine de sute de zile, ma inconjoara si ma amorteste... Stau la geam si sorb niste cafea dintr-o cana gri. Privesc autostrada ce se intinde in fata mea precum o vipera. Imi serpuieste privirea si ma lasa sa caut urme. Adulmec un miros, imi miros palma stanga in care s-a imprimat parfumul sec. Si apoi trag aer in piept, adanc si tot mai adanc. Aud cuvintele de insula pustie, aud soaptele grave ce imi cutremura simturile, aud pasii ce se indeparteaza si eu plang. Imi sarut palma stanga si-mi ating buzele usor. Respir adanc, apoi fumez. Las fumul sa-mi intre in ochi, sa mi-i inece in praful ce se duce si se intoarce mereu. Am stari confuze si mi-e frig. Ma uit in jur dar nu ma pot misca de langa geam. Suflu spre el si apoi il sterg cu vorbe. Ma cert, ma cert cu viata si incerc sa dau vina pe ea. O acuz ca nu face nimic pentru mine, dar oare eu fac ceva pentru viata mea? Nu, nu, nu.....nu fac pentru ca.....nu am argument.  Dar alt gand imi spune ca sunt fraiera, ca cer prea mult, ca nu merit ce cer, ca nu-s in stare sa duc daca am. Ei, tu viata, perversa ma iesti si ce incerci tu sa ma orbesti precum fumul tigarii. Ridic o mana ca si cum as cere ceva. Constat ca habar nu am ce vreau. Oricum, caut sa vreau ceva si cevaul ala trebuie sa fie gol, atat de gol incat sa se umple cu mine. Adun clipele, le strang langa mine pe toate, le las sa ma incalzeasca, sa ma atinga. Privesc inainte si este atat de mult iar timpul trece asa greu. Sunt zile si nopti de cand nu mi-am simtit degetele strivite. Acele nopti in care cuvintele plang ...
                                                                       
Cuprinsa de gandul ce varsa venin,
Dezbrac de pe mine haine de chin.
Eu caut cuvintele dulci si amare,
Îngân pentru tine o simpla chemare,
Te sorb, te doresc si tare as vrea
Sa fiu pentru o noapte dragostea ta.   
                                               
                                                                 si tu n'existais pas, je n'auras pas existe




*

zidul - dorinte nebune V

Vis: ""  Soarele clipea destul de puternic, desi octombrie isi arata forta tomnatica. Ea isi certa picioarele ca nu mergeau mai repede....sa ajunga sa-si vada zidul. Si l-a vazut. Era el, acelasi zid dar cu o sclipire care nu se mai vazuse vreodata. O improsca cu raze de soare, cu sidef de aur, cu parfum din flori de camp, o imbata cu vin vechi si o facea din nou sa uite sa respire. Frumusetea griului lui era de vis, iar ea simtea ca ochii i se transforma in diamante negre. Cu teama il atinse usor. Il atinse cu buzele ei arse de atata dorinta. Ar fi vrut sa il roage sa isi mai scoata putin bratele dintre bolovani, bratele acelea vanjoase cu care el o cuprinde, o strange , o poarta si o aseaza pe piept. Ar fi vrut sa se sfartece ca sa-i arate zidului cat de dor ii fusese de el. Vroia sa tipe, sa strige cat putea de tare, ca trupul ei simtea vibratii profunde. Fericirea capatase nuante crude si miresme amare. Ii placea, o facea sa tresalte sa isi simta venele pulsand. Framantarile ce veneau din exteriorul zidului se auzeau din ce in ce mai tare. Trebuia sa plece. In timp ce se indeparta il privea pe el, pe zidul ei. Ochii ii nasteau diamante negre dar marunte care se rostogoleau de-a valma pe obraji. ""

gri

Taifunul din somnul meu cel gri si valurile de furtuni ma cuprind si ma scot din oceanul tristetilor. Vis dupa vis, imagini albe si negre pe fond gri imi contureaza pete pe ochii sufletului. Vreau sa-mi manjesc mainile cu vopsea ce misroase a fum de havana si apoi sa incep dansul nebuniei pe panza vietii. Sa-mi las libere gandurile, sa-mi murdaresc pletele cu alb si sa-mi patez porii cu negru.Pictura o voi inrama intre degetele mele ce-au zgariat zidul la care ma rog in vis. Cu talpile goale voi pasi in pulberea trairilor si voi lasa fire de praf sa-mi patrunda in piele, sa-mi intre in vene si sa curga nefiresc...in amonte. Suferinta este a mea caci mi-o cere inima, inima asta care nu inceteaza si-mi indeamna gandurile la zid. In vis urc trepte iar zidul este in fata mea...incerc sa ajung la el. Urc treapta dupa treapta privind griul lui grunjos, care ma cheama sa-mi dezmierde piela ce picura lacrimi la fel de gri. Vreau griul lui, ador acest gri si caut gri in pasii mei. Si pentru ca visul meu sa aiba culoare, asortez griul lui cu picaturi de culoarea sangelui. Cuvinte...

eu

  Mi-e teama sa spun ceva, sa ma gandesc la ceva, sa vreau ceva...orice. Oare exist?