Acolo, exact acolo as vrea sa fiu. Sa las linistea sa macine hazardul, sa las vantul sa imprastie amintirile, sa las ce vrea sa fie lasat si sa iau ce vrea sa fie luat. Ma simt puternica si simt totusi cum lumea cade in jur. O las, n-are decat....e treaba ei. Eu imi iau lumea mea la subrat si pornes la drum. Pe drum, drum, merg fara probleme, de zburat nu mai pot caci nu mai am inger care sa-mi imprumute aripi, dar cand va trebui sa inot ce voi face? O sa mituiesc pestii. Le voi da derpt spaga cea mai frumoasa poveste de dragoste. Dar pestii astia sunt rai, caci ma vor duce prea repede la tarm si povestea se termina si ea la fel de repede. Atunci ce fac? Il cehem pe Imparatul Apelor. El ma va cuprinde in brate si ma va purta incet prin apele regatului sau. Va lasa fiecare molecula uda sa imi spele trupul si sufletul si imi va da voie sa ma si satur ca sa nu mi se faca sete din nou. Desi setea asta smaraldica pare ca este greu de potolit. Si-n drum spre celalat mal poate ma transform in sirena si ma voi lasa pescuita de o dragoste
.
..... si acolo, exact acolo imi doresc sa fiu, sa ajung, sa raman, sa iubesc..... dar ce, ii pasa cuiva de dorintele mele?! Nop. Viata este cat se poate de pustie. Sper numai sa se anime putin de tot, cat sa pot oferi tot ce am mai bun. In rest, pot trai si singura, cum fac si altii. Astept. Acum am timp mai mult decat toate apele marilor si oceanelor la un loc.
