MI-A MURIT INGERUL

MI-A MURIT INGERUL.......ASA A VRUT EL, NU EU. A VRUT SA MOARA, SA SE DUCA DE UNDE A VENIT. AM INCERCAT SA-L RESUSCITEZ DAR NU A VRUT SA DESCHIDA OCHII* . SIMTEA CA ESTE PREA MULTA IUBIRE IN JUR SI NU PUTEA SA-I FACA FATA*.   UNII INGERI CHELESC PE DINAFARA, AL MEU A VRUT SA CHELEASCA PE INTERIOR.* SARMANUL MEU INGER......ADUCATOR DE IUBIRE, DE LACRIMI, DE DRAGOSTE, DE SUFERINTA SI MULTA TRISTETE.... AM VRUT, EU AM VRUT, AM INCERCAT, EU AM INCERCAT...SI S-A DUS

APUS

nimic de oferit....

            ....ma simt strivita precum o petala de lalea intre degetele unei persoane care se joaca pur si simplu fara sa realizeze ca provoaca o durere. Chiar si o petala sufera, plange si suspina. Nu gasesc pe nimeni care sa ma salveze. Gandul hoinar mi s-a salbaticit si nu mai zboara pe langa mine, isi frange aripile doar ca asa vrea el. Tace.....si cand spune ceva, spune doar vorbe goale.  Am spus de fiecare data tot ce am simtit, asa am facut si acum. Raspunsul  a fost....nimic.

         ...si gandul nu mai gandeste, si viata nu este o floare si nici eu o petala. Eu sunt doar culoarea petalei si iata ca ma decolorez din cauza uscaciunii. Unii vor bani, altii faima, eu vreau iubire. O sa adorm aici langa tine blogule iar maine dimineata sper sa ma trezesc dorindu-mi altceva.....orice dar nu iubire, pentru ca ea nu exista. Si mai blogule, poate se face o minune si uit frumosul meu gand si tot al lui, uit ce simt si ce doresc, uit totul... Ma uit inauntrul meu. Caut ceva sa-mi placa. Gasesc numai tristete, dorinte spulberate, trairi zdrobite de pene de inger. Atingerile sunt ratacite,  cuvintele sunt nespuse....hmmm, cuvinte mincinoase.  Ingerul este o minciuna??? Da, pentru ca totul e doar un vis. Ce cumplit, ce trist!  Se vrea inapoi, se vrea din nou zid.....vis....un vis si atat. Fugi unde vrei, te las, numai nu-ti frange aripile degeaba, gand nebun! Vei mai avea nevoie de ele....pentru cand vei iubi.  Si eu o sa plec....din viata ta. Sper ca nu am deranjat prea mult, cersint niste cuvinte.  Nu cersesc sentimente, nu cersesc dragoste. Ele vin pur si simplu fara sa le ceri, fara sa le cumperi. Imi este dor??? De ce? De cine? De cum? De cand? Tie gandule iti este dor? Daaa.....inseamna ca ar trebui sa simti iar tu nu simti pentru ca esti doar gand....deci minti! Dar oare cand minti? Cand spui ca iti este dor sau cand spui ca nu iti este? Ma voi minti si eu si imi voi spune ca ce simt nu este dorinta, este doar o stare  inconstienta si pentru inceput greu de controlat.

HRISTOS A INVIAT!!! .....pentru toti....

DEASUPRA LUMII

In timp ce lumea doarme in vesnica ei nepasare, eu caut cuvinte.....caut rabdare, saturatie de calmitate si exces de bunavointa. Ma plimb cu gandul pe strazile pustiite de intuneric si imi ascult pasii. Calc apasat in ritmul lumii, pasesc in ritmul meu, pasesc incet.....cu grija, sa nu trezesc vre-un sentiment. Aud doar pulsul sangelui ce trece mult prea rapid prin venele ce stau sa sara de sub pilea lucioasa de sudoare. In drumul meu gasesc un scaun. Ma asez sa-mi odihnesc palpabilul.....doar o secunda, caci nu am nevoie de mai mult. Pornesc din nou prin lume. Intru din intamplare pe o strada cu cateva felinare aprinse. Ma joc printre ele....alerg precum o fetita de 13 ani peste umbrele lumioase si zambesc. Incerc sa ajung la capadul stradutei dar nu reusesc. Merg si iar merg si tot nu-i vad capatul. Asta ma intristeaza. Oare de ce nu vrea sa isi arte limita? Cum se face ca pare interminabila si totusi nu este?! As vrea sa-i zic vre-o doua, dar nu pot sa-i zic. Nu am cu cine sa ma cert ca...."nu stiu"....asa cred, ca nu am. Mi se pare cam pustiu.... Si totusi, zaresc un leagan. Dau fuga si ma asez in el. Il las sa ma balanseze.....caci el ma leagana fara ca eu sa depun un efort. Si-l las asa....ca-mi plce, numai ca sper sa nu ma plictisesc. Nici nu vreau asta, dar nu se stie, oamenii se mai schimba.....unii fac lucruri din dorinta, altii din plictiseala, altii din pura intamplare. Imi place sa ma dau in leagan. In timpul balansului simt cum rochia de matase imi mangaie pulpele si coapsele. Aerul cald patrunde pe sub rochita pana la sani. Acum imi place si poate ramane asa.... mai ales ca din el pot sa vad intrega omenire...altfel. Poate si leaganului ii place si ma va pastra acolo....sa ma balanseze deasupra lumii ce doarme si se trezeste in vesnica ei nepasare....

DEZASTRU SUFLETESC

Candva, mi-au murit doua persoane dragi sufletului. Doua persoane pe care le-am iubit enorm si le-am divinizat. Am suferit cumplit si inca mai sufar, iar golul ramas va dainui ca o mare prapastie ce nu va putea fi umpluta de dimeni cu nimic, niciodata. Acum, se pare ca am pierdut iar.......am pierdut sau s-a facut scapt ca printre degete un om foarte drag mie. Un om care imi lasase impresia ca viata nu este chiar asa de curva. Mi-a confirmat aztazi, cu voie sau fara voie, ca viata este cea mai mare tarfa care ti-o trage ori de cate ori are ocazia. Acum plang si plang si iar plang.  Si chiar vreau sa se termine toate lacrimile.  Si? Si ce?! Si ce daca atitudinile din jur ma izbesc precum valulrile infuriate... Si ce daca ai fi putut sa vorbesti dar nu ai vrut sa o faci?! Si ce daca... Si ce?  Si ce daca?! Ciudat este ca am mai trait o astfel de experienta care a venit tot intr-un moment in care aveam nevoie de liniste, nu de suferinta. Numai ca acum loviturile le incasez fara ocolisuri. Prefer sa le iau fix in bot ca sa nu ajung sa cersesc mila mai tarziu. Daca  5 cuvinte a fost greu de spus, inseamna ca restul este imposibil de realizat.  Este ingrozitor si nu aveam nevoie, chiar nu aveam, nu....  Este cumplit ! Acum astept sa se termine lacrimile si sa ma apuc de lucru.....daca mai pot...  De ce asa, oare de ce?! Am crezut....hm.....tampita...  Se pare ca trebuie sa fac o revizuire a atitudinii mele fata de oameni...e mai simplu sa spui: nu se poate desi se poate.

you...

                     

  ?????????

               

NO COMMENT

                                                                                

                                                                                                

• 
  

Ce poate fi...

       Ce poate fi mai frumos decat sa ti se cante iubirea, sa ti se sopteasca dulce cuvinte de dor? Ce poate fi mai frumos decat atunci cand ti se spune in toate felurile "TE IUBESC!" ...e superb, superb, superb...
       Offf....fata, te admir, te invidiez, bravo tie!....Tu esti stapana pe-o inima...BUCURA-TE! IUBESTE!!! Sa fiti fericiti :)

La alegere...liniste sau...nu...

 

   Sunt oameni care ma cunosc dar nu  s-au convins....sunt oameni care nu ma cunosc si nu stiu, dar vor sa stie. Nu cer mult, cer doar liniste si siguranta. Altfel, normalul devine anormal in tot ce ma priveste. De regula, initiativele mele sunt pozitive si stabile. Ador sa obtin rezultate vizibile chiar daca pentru asta trebuie sa lucrez singura, in spatele scenei. Retragerile mele in umbra pentru "lucrul in liniste" se datoreaza caracterului meu impulsiv. Prefer sa evit neintelegerile prin retrageri subtile. Unii nu accepta, iar eu nu suport sa fiu ingradita si tin extrem de mult la libertatea mea de exprimare in toate formele ei posibile. Sentimentele mele sunt usor de starnit indiferent ca este vorba de dragoste sau ura. Nu de putine ori am aratat cat sunt de incapatanata, rebela si mai mult, am dat dovada de un spirit revolutionar, ba chiar dictatorial.  Asa ca uneori prefer singuratatea, constienta fiind ca pot face rau cu usurinta.          
        Spun asta pentru ca unii au facut cunostinta cu taifunul din mine, desi au fost avertizati.   Saracii ! Nu au stiut de unde a aparut, cand si cum a lovit si incotro s-a indreptat apoi.  Acest taifun se naste in clipele cand nu mai tin cont de consecinte....adica mi se rupe de toti!  Asta nu place nimanui, uneori nici mie, asa ca iata un sfat pentru cine vrea sa tina seama: "nu ma opriti din drumul meu ca nu puteti sa o faceti.... nu aveti cum si nici cu ce".
       Deci, eu voi merge oricum pe cararea mea...cararea aia de pe munte. Tintesc varful....voi fi acolo si da, voi scuipa de sus macar o singura data. Viata mea este ca un concurs. Treabuie sa-l castig indiferent de ce concurenti am langa mine. Spuneam ca-mi voi tatua un "2" pe spate. Acest "2" ii va ajuta pe cei ce intra in joc sa nu uite pe ce loc vor fi. Asa ca, bafta tuturor si mai ales mie! Ah, sa nu uit! Regulile jocului, le fac tot eu. Cine se baga??? 

in cautarea unui joc

.... ...... ....... e un joc
 .... .....e un joc
....e un joc......sigur e un joc. Oare cum se numeste acest joc? Si cine-s jucatorii? Oare cine este cel mai bun?
Vom vedea. Pana atunci imi voi tatua pe spate un "2"....sper sa iasa misto si sa placa tuturor celor ce-l vor privi.