Condamnare pe viata

uffffff.........doare!!!  Mortii ei de durere!  Incerc sa fiu calma si sa nu ma gandesc la mine si la nimic din ce simt acum. Imi vine sa tip cat pot eu de tare ca sa pot ucide trairile de moment. Nimic din ce fac nu e bine si tot ce ating se distruge. Incep sa cred ca eu am fost de vina in tot ce mi s-a intamplat pana acum. M-am aruncat orbeste in viata.... Cred ca e cazul sa ma retrag intr-un colt, sa-mi pun o esarfa la ochi si doar sa respir.....si asa mi se pare prea mult. 

       As pleca, m-as duce departe.....singura ca sa nu mi se mai spuna  trebuie sa lupti pentru tine si pentru a fi si tu fericita.... 

Sa lupt? Pentru ce? Pentru ceva ce stiu ca nu pot avea?  Pentru ce sa lupt? Imi poate raspunde cineva??? Si cine pizda masii a inventat lacrimile si de ce? Ca sa-mi curga mie rimelul? Ca ma trezesc cu ochii cat cepele? Rad si plang si-mi spun ca singurele mele drepturi sunt acelea de a nu sti nimic, de a nu avea nimic, de a nu vrea nimic.  Hmmmm.... cam multe verbe pentru cat pot eu sa duc.

?

Pana cand , pana cand??? Cat mai am? De ce nu pot sa ies din jocul asta? Ttremur, scrasnesc dintii,  imi vine sa-mi sfasii carnea... Mintea mea murdara pangareste lumea cu pacate amare. As vrea sa stiu  pentru ce platesc, cu ce am gresit sau ce rau am facut! De ce  m-am abatut din drumul meu?  De ce mi se da? De mi se  ia? De ce nu dispar ....de tot? Pot sa sufar si in alt loc, dar nu mai vreau si nu mai pot sa sufar aici.... Cad, sunt daramata, nici rani nu mai am ca sa le plang de mila. Sunt doar o lacrima si vreau sa ma evapor...

NERVI

      Imi crapa capul de nervi!!!!!! 
O fi inceputul sfarsitului, sau ce dracu se intampla???
 De ce trebuie sa-mi pese mie? Cine dracu ma cred?
 N-am invatat nimic pana acum.....
 As bea o sticla cu whiskey, apoi mi-as trage un glontz in cap.   BUM !!!!!

dorind o noapte din povesti

  

Alergi prin mine, imi soptesti iar eu ascult.

Imi dai iubire si patima fara-mprumut.

Ma strangi si ma aduni usor la piept,

sa te doresc si sa te vreau, ma faci s-astept.

Pe trup am un sarut fierbinte de la tine,

Discurs de-o noapte de amor el imi va tine.

Tresar si plang la gandul ca acum departe esti,

Dar stiu, te vei intoarce, la noaptea din povesti.

zidul de flori

   Parfum de catifea

Miroase a flori, a sudoare de crin

ude si goale , gandurile-mi vin.

Zamabesc , plang si fac niste semne

unor petale prea reci si nedemne.

Cunosc miliarde de frunze strivite

si petale de flori usor ruginite.

Privesc doar smaraldul din zare,

dar el a-mipetrit si nu mai tresare.

Zidul imens de  flori pretioase,

pe ochi o narcisa ar vrea sa imi lase,  

pe buze petale de-un rosu aprins,

pe sani o mimoza pe care a nins.

Desculta pasesc pe jarul incins

Petalele din vis, durerea mi-au stins

Ar vrea sa m-alinte, sa ma sarute

pe buze , pe talpi si apoi pe frunte

Iubeste-ma azi, iubeste-ma maine,

apoi  pleaca si uita de mine!

Parfumul e alb si de catifea

In calea dorintelor mereu ne va sta. 

Ps: pentru tine, desi habar nu am dacă existi.

pacatul de a iubi....

  ...de cateva zile ma uit la mine si incerc sa ma descopar. Pana acum mi-am vazut trupul desenat doar pe cuvinte, dar ce vad acum parca nu este al meu.  Pe EL l-am zugravit de mii de ori in noptile pustii, mi l-am imaginat in fel si chip, ba om, ba fiara, ba copac... L-am creeat cum am vrut, cum mi-am dorit sa fie, de fiecare data. As vrea sa ma hranesc din iubire ca o ursoaica in pragul iernii si apoi sa ma trezesc lihnita si sleita de puteri in pragul unei primaveri unice. Cuvintele sunt prea marunte pentru a le folosi acum, prea sarace pentru a descrie ce as vrea sa simt. Probabil, cand iubesti uiti de tine, sau asa am inteles eu ca ar trebui sa fie. Imi frec mainile inghetate si inghit lacrimile care poposesc pe colturile buzelor. Ma incearca o tema cumplita si parca nu am curaj sa spun ca iubirea ar putea exista. Este uluitor sa nu poti iubi dar sa vrei. Acum ranesc totul in jur, m-am speriat, nu am stiut sa  am, sa cer si plang si ma rog sa pot sa duc... Ma incearca un sentiment de a-mi infige unghiile intr-o stanca, as putea cu siguranta sa imi acopar trupul cu jar, sa imi tai mainile si picioarele de disperare. Durerile automutilarii ar fi cu siguranta infinit mai mici decat durerea dragostei...asa cred...Cu cat este mai frumoasa, cu cat este mai intensa , cu atat iubirea doare mai mult, mai cumplit. Dumnezeu mi-a aratat mereu ca nu m-am nascut pentru a iubi sau a fi iubita ci m-am nascut pentru a tanji, a dori, si pentru a fi doar dorita. Am tremurat o noapte si mi-am inchis rand pe rand fiecare vis ce l-am lasat sa zboare. Am pus lacate imense la fiecare colivie si fiecare vis va zace inauntru pana la moarte. Nu voi permite niciunui spargator de lacate sa deschida usile viselor mele. Pornisem pe un drum croit de mine in timp. M-am oprit putin.... Acum imi voi continua drumul cu mult egoism.