DOAR DE DRAGUL TAU ...

daca ...

daca ai sti....
dar nu ai cum...
iar eu nu pot sa-ti spun
nu am cuvinte noi
sunt vechi
cam cat e lumea.
daca ai sti...
dar nu ai cum...
doar ochii mei pot spune
ei stiu mai bine
si-au vazut
mai mult decat orice cuvant.

iarna pustie, suflet gol

Timpul trece si se tot spune ca el ar vindeca rani. Total incorect. Timpul trece, ranile raman, uneori chiar se adancesc si absolut nimic nu le poate acoperi. M-am trezit si am simtit nevoia sa ma privesc din nou in oglinda. Mi-am atins obdazul, mi-am netezit parul....am vazut atatea fire albe...Timpul doar trece, ne ia tineretea si ne aduce incet, incet in fata ultimei clipe a vietii. Asa te-a adus si pe dumneata, draga mea buna! Mi-am iubit mama si o iubesc, dar dumneata mi-ai fost mai mult decat mama, iar bunicul mai mult decat tata. Timpul a fost necrutator in primul rand cu mine si-apoi cu voi. V-a luat de lanaga mine, ma saracit de voi. Nu va mai am si plang adeseori in hohote, incercad cu disperare sa-mi eliberez durerea. Dragii mei buni, de-ati sti cat imi lipseste laptele pus la prins in oala de pamant, lipia pe plita si painea la test, putineiul din care scoteati "unt curat pentru copila", perele puse de bunicul in fan pana iarna tarziu, ulciorul cu apa pus la roata carutei cand mergeam la camp, cosul din veranda in care gaseam nuci si poame, razboiul de tesut si zgomotul lui, ochelarii vostri legati cu snur ca sa nu va cada de pe nas, mainile voastre brazdate de munca si ani, scaunelele acelea mici pe care stateam seara la gura sobei si-mi spuneati povesti, oblojelile cu leacuri babesti, rugaciunile voastre in zorii zilei, voi imi lipsti, imbratisarile si iubirea voastra...si plang amar de dor....

Îmi amintesc cum m-aşteptau în pagul casei
Mă îmbraţişau, mă sărutau, cu braţele mă cuprindeau
Bunicii mei, mi-e dor de voi şi vreau
Să vă mai văd odata-n jurul mesei.

Îmi pregătea bunica odaia cea mai mare,
Focul în sobă bunicul mi-l făcea
Şi tot bunica cu bucate alese m-aşteptata
Să mă aşez la masa, ce bine mai era!

Dis de dimineaţă, porneam cu ei pe dealuri
Să strângem fâneaţă, cum faceam de fiecare dată,
Bunicul cânta cu drag  pentru a lui nepoată,
Bunica era mandra ca soarele ne era alături.

Şi a trecut vremea, bunicii mei s-au dus
Îmbătrâniţi de vreme, spre al soarelui apus.
Îmi este dor de ei, aş vrea să vină înapoi
Însă acum eu ştiu că mă privesc de sus.

sta scris pe ultima lacrima

10 motive pentru care cred cu tarie ca lumea e un IAD. Acel Iad in care mi s-a luat dreptul de la a cunoaste adevarul, dar mi s-a dat dreptul sa cunosc lasitatea, minciuna si lipsa de respect. 

".... te rog nu trage inca o concluzie... M-am retras pentruca asa trebuia, incearca sa privesti un pic lucrurile ca si cum nu ai fi implicata si vei fi doar nelamurita, nu lasa nimic sa te atinga sufleteste.  E greu, stiu. Nici mie nu-mi e bine insa .....  Nu trebuie sa intelegi insa crede-ma, acum nu ai putea. .....

 Te rog, citeste cartea aceea. O sa vezi ca nu intamplator a ajuns la tine. 

Sunt aici si voi fi tot timpul pentru tine. Rabdarea pe care te rog sa o ai... vei intelege si vei cunoaste o alta lume mai buna in care te vei regasi. "

1. nu trage inca o concluzie. 

    Dar cand sa o fac? Peste 20 de ani?

2. pentru ca trebuia. 

    Norml ar fi fost sa stiu si eu de ce trebuia, asa se face...stii, minumum de respect.

3. ca si cum nu ai fi implicata. 

    Mda, tare si umilitor in acelasi timp.

4. nu lasa nimic sa te atinga sufleteste. 

    Zau asa! Eu nu am suflet, deci nu ma atinge nimic. 

5. e greu, stiu. 

    Pe bune? E greu? Cum le stii tu pe toate!!!

6. nici mie nu-mi e bine. 

    Si vrei sa te cred? Ei bine nu!

7. nu trebuie sa intelegi...nu ai putea. 

    Ma crezi prosta, oligofrena sau retardata?

8. cartea....nu intamplator a ajuns la tine... 

    Nu, nu o voi citi. Nu de alta, dar nu as intelege...nu as putea.

9. sunt aici si voi fi tot timpul pentru tine... 

    Am vazut, mi-ai dovedit, te-ai retras parsiveste.

10. o lume mai buna in care te vei regasi.

      Serios? Tocmai mi-ai arata ca lumea e un IAD. 

INCREDEREA MEA IN OAMENI S-A EVAPORAT COMPLET SI ODATA CU INCREDEREA MI S-AU EVAPORAT SI LACRIMILE, PE CARE MAI ALES "TU" NU LE-AI MERITAT, PENTRU CA MAI ALES IN TINE AM CREZUT..... SI DOARE. ACUM MA INTREB DACA MACAR UN MINUT AI DAT DOVADA DE SINCERITATE. Da, da, stiu ca nu ar trebui sa-mi pun o astfel de intrebare, nu de alta, dar nu as intelege. Nu-i asa? 

DEZINTOXICARE EMOTIONALA

AM FOST CE NU VOI MAI FI NICIODATA.

AM DEVENIT CUM NIMENI NU SE ASTEPTA.

CA SA INTRI IN VIATA MEA NU TREBUIE SA BATI LA USA. 

TOTUSI, GANDESTE-TE BINE INAINTE SA FACI PRIMUL PAS.

SUNT OPERA CELOR CARE AU MUNCIT MULT LA ANULAREA TUTUROR SENTIMENTELOR MELE. 

Departe...

LA MULTI ANI, din toata inima!...restul de inima ce mi-a mai ramas. Drept cadou, iti trimit cea mai sincera imbratisare. 
                                Te pup! Ai grija de tine! 

PS: Poate ... intr-o zi, cand nu va mai fi atata distanta, 
te voi imbratisa din nou :)

Cu inima pe dreapta

   

M-am incapatanat sa sper, sa cred, sa astept. As putea spune ca am gresit, dar nu, nu am gresit. Am ales sa fac toate astea dorind ceva mai bun si pentru mine, nu numai pentru cei din jurul meu. 

  In ziua in care am decis sa am tupeul si nerusinarea sa ies din lumea mea, "Ei" m-au pus la zid ignorand total increderea, respectul si rabdarea mea. Ei, toti, m-au mintit intr-un mod josnic, m-au dezamagit, mi-au furat linistea fara niciun drept, mi-au furat zambetul, sperantele, chiar si banii. Mi-au facut increderea bucati, i-au dat foc si nu a fost suficient...peste cenusa increderii mele au pus apa si in mocirla rezultata mi-au scufundat inima plina de sperante. "Ei", sunteti voi, cei carora v-am dat tot ce am avut mai de pret: incredere, iubire, timp, bani, lacrimi, rabdare.... 

Cu toate astea nu va urasc pe voi, ma urasc pe mine pentru generozitate. Mi-am cladit o lume a mea in care sa sa traiesc astfel incat sa nu va deranjez si de acolo sa va trimit darurile mele. Am facut asta si nu regret. Accept ca mi-ati luat totul, dar nu pot sa accept ca mi-ati luat dreptul la a spera. Mi-ati luat inima, dar in locul ei a ramas un crampei de care voi nu ati stiut. Acel crampei ticaie precum un ceas imbatranit si tine loc de inima...doar ca si-a mutat locul. Imi pare rau ca nu ma puteti distruge, este imposibil, pentru ca mi-am zavorat fiecare zi de maine.

                            Ma intorc in lumea mea.

:)

Inca o lectie de viata. 
Multumesc domnule profesor! 
Ai fost tare bun! 
Vei fi rasplatit pentru efortul tau. 
Chiar nu meritam... 
Multumesc!

de vorba cu mine

--CAND VOI AVEA NEVOIE DE CINEVA, 
      VOI FACE UN SINGUR LUCRU: 
        MA VOI PRIVI IN OGLINDA. 
--INCREDEREA SI SUSTINEREA 
    NU MI LE CADORISESTE NIMENI 
                   SI 
    NU LE GASESC NICAIERI 
           DECAT LA MINE.

CREDEAM CA E POSIBIL..... 
CREDEAM CA 5 MINUTE NU-S O AVERE. 

CREDEAM. 
AM SPUS CREDEAM???
tare........
 je suis stupide

for you

Stiu sigur ca citeti si urmaresti blogul meu. Ai sufletul la gura de fiecare data? Ma bur! Astepti noutati? Asteapta! Eu nu astept, eu fac pasi. Tu stai, eu merg inainte. Tu accepti minciuni, eu traiesc realitatea. 
Vrei sa castigi, hai in lupta! 
MI SE RUPE DE TINE SI DE CINE TE SUSTINE! 

bizar

....gandeam intr-o zi....

...si am avut din nou dreptate....

De ce trebuie sa am dreptate?

...sa dau foc gandurilor...

...sa le ia dracu!

...si pe dreptate sa o ia, tot dracu!

full time

Cand eram copil si mi se punea intrebarea:"ce vrei sa faci cand vei fi mare?"  spuneam diverse lucruri. Anii au trecut si nimic din ce am spus atunci, nu fac acum. As fi vrut sa am meseria "iubire" Pare ciudat, nu? Toti mi-ati sari in cap si mi-ati spune ca iubirea nu este o meserie. A avea o meserie,inseamna sa muncesti si sa-ti primesti plata pentru ceea ce faci. Si totusi, cum se numeste atunci cand iubesti si la schimb primesti iubire? 

fara cuvinte

        Mi-e dor sa fiu acolo, sa va stau in brate, sa va spun cat de fericita sunt. As fi vrut sa va povestesc ce simt. As fi vrut sa vedeti ce cadou unic am primit si sa ma vedeti asa cum ati dorit mereu: FERICITA. Stiu ca voi  sunteti ingerii mei, stiu ca "ingeriti" acolo pentru mine....simt asta. Va iubesc si simt ca-mi trimiteti iubirea voastra intr-un ritm neobosit.          

       Doamne, nu stiu sa-ti multumesc prea bine, dar intelegi Tu ce vreau sa spun. Acum ma inchin in fata unei icoane in care vad mama-Maica Domnului ce-si tine Fiul la piept. Ce ar putea fi mai coplesitor, mai pur, mai profund, decat sa ajung sa traiesc ziua in care sa simt ceea ce vad.... Da Doamne, nu te infuria, stiu ca ma grabesc, stiu ca-s tampita, stiu ca-mi prea ajunge ce-mi dai, stiu ca in dementa mea am avut curajul sa spun multe si mai stiu Doamne, ca tot ce fac sau spun, este doar ce simt....

DAR DIVIN

Ce inseamna sa primesti? Pai e simplu, chiar foarte simplu. Inseamna sa ceri, sa te rogi, sa stai in genunchi pana faci vanatai, sa-i spui Barbosului "vreau", sa insisti in mod obsesiv ca visul tau sa-l traiesti pe bune si sa nu renunti la nimic din ce iti doresti. In schimb tu trebuie sa ai rabdare, multa rabdare si sa fii sigur ca ai nevoie de ceea ce ceri. Marele Sef, nu casca urechile la toate tampeniile, pe El trebuie sa-l convingi, iar El iti descuie lacate si usi numai daca ai nevoie si daca meriti. Nu stiu daca eu meritam, dar stiu ca am primit. Nu stiu daca voi fi suficient de buna, dar stiu ca ma voi stradui. Nu stiu daca in trecut am fost o nemernica urland in dreapta si-n stanga ca nu exista sentimente sau dragoste, dar stiu ca vreau sa  invat; si mai stiu ca vreau sa fiu premianta. Putini inteleg ca asteptarea este cumulul de rugaciune si dorinta. 
Mi-a trebuit mult timp sa inteleg ca nu primesc atunci cand vreau ci atunci cand trebuie.