joi, 24 martie 2011

Creierul din pantaloni

               Doua zile, doua evenimente. Ba nu, trei evenimente. Primele doua, de-o gretosenie fantastica, ultimul eveniment de-o prostie rara. Ma aflam intr-o statie de autobuz. Asteptam sa treaca ceva, orice in care sa ma urc si sa ajung acasa. Si stau.........si stau............si astept. Pana la urma incep sa "fac cu mana la ocazie". Opreste o masina. Deschid usa din spate si intreb daca merge acolo unde trebuia sa ajung eu. Asta zice:"Da". Buuuuun. Ma urc, spun un buna ziua si-i multumesc soferului. Parea un domn respectabil, adica masina scumpa, el cu ghiocei la tample, costum, ma rog. Mi s-a parut serios. Se apuca nenea si vorbeste la telefon. Eu m-am apucat sa joc sudoku tot pe telefon........pe telefonul meu, nu pe al lui. Imi mai aruncam un ochi pe geam sa vad pe unde sunt ca sa-i spun sa opreasca. Numai ca aproape de destinatie, nenea se uita in oglinda, incetineste putin si-mi zice: "Tu cati ani ai?" Ma uit la el si ii zic: "Va rog sa opriti langa microbuzul parcat. Acolo trebuie sa cobor." Asta nimic. "Imi dai si mie nr. tau de telefon?" Deja intrasem in panica. I-am intins banii dar el nu a vrut sa-i ia, in schimb a vrut sa ma ma atinga pe mana. "Domnisoara, nu te-am luat pentru bani!" Asta opreste masina, eu cobor si imediat ce am atins pamantul i-am zis vre-o doua........stiu si eu, poate mai multe, dupa care i-am trantit usa cat am putut eu de tare. Imediat el a reactionat, numai ca in incercrea lui de a ma face nebuna, eu i-am aratat cat este de prost si unde are creierul pozitionat...............adica in pantaloni. 
           A doua zi, la fel. Numai ca intamplarea a avut loc in autobuz. Pana sa cobor, se apropie unul de mine si-mi zice:"Auzi, te invit la o cafea. Vreau sa te cunosc" Eu ma retrag incetisor si fara sa scot o iota si ma duc la  alta usa a autobuzului. Asta dupa mine. Ioi, ce furie am simtit! "de ce nu imi raspunzi? Haide, mergi cu mine?" In timp ce se deschideau usile autobuzului, ma intorc si ii zic: "tu te duci la dracu, eu nu merg" Doamne, ce-or fi avand unii? Ce n-or fi avand? Cert este ca o mare parte din barbati au creierul in pantaloni. Am incercat sa gasesc un motiv pentru care s-au luat astia de mine. Mare frumusete de manechin nu sunt, decent imbracata eram, ca deh veneam de la munca. Deci? Sigur este prostia manifestata la scena deschisa. Si app de prostie, mergand pe starada si balacarind in minte pe cei doi mitocani, vad o tanti de la ADP care impingea de zor la un container cu gunoi. Si a impins femeia pana probabil a obosit. Stiti ce a facut? S-a oprit, a scos maturica cea verde din pubela si........si...........si a rasturnat gunoiul in strada, langa trotuar. Doamneeeeeeee, mi-am zis, nu pot sa cred! Oare chiar exista atata prostie? Oare nu-i doare pe unii? Oare sunt eu nebuna si nu inteleg? Offfff.....ce lume, ce oameni......dar, care oameni? Din pacate, oamenii s-au imputinat, ii gasesti din ce in ce mai rar. Pacat...

luni, 21 martie 2011

secretul unei dorinte

  



              Pasesc incet spre timpul ramas. Pasesc desculta prin clipele ce vor veni si las pamantul sa-mi are pielea. Creez o cupa din care sa beau nectarul florilor de primavara. Prind aripi, evoluez si las in urma camasile zdrentuite ale sufletului ce mi-a fost pustiit. Simt cu primesc aer, cum mi se lipesc fisurile sufletului, primesc ce n-am cerut vreodata, mi se da tot ce am visat. Exista bun....exista bine....chiar exista. Bucuria de a plange de fericire nu-i de colea, e ceva....de dimensiuni colosale. As vrea sa spun in miez de noapte, daca va veni acea noapte: "Si mana mea in mana ta ma face sa  iubesc, ma face sa fiu datoare cu multa iubire, atat de multa incat mi-ar trebui inca 10 vieti ca sa-ti pot multumi. Ma pierd in ochii tai, ma pierd pe buzele tale, ma pierd langa tine si tu iubitule, ma prinzi, ma iei si ma pui la pieptul tau si ma iubesti ma faci sa ma simt femeie, ma faci sa fiu EU. " Prea multe dorinte....

duminică, 20 martie 2011

Printesa razboinica

...si-a fost candva o fata care iubea viata, iubea oamenii, iubea tot. Primea si daruia tot ce-si dorea fara prea mult efort. A venit insa o zi cand un zmeu cu doua chipuri avea sa-i schimbe viata fara ca ea sa-si dea seama. A invaluit   zilele fetei in matasuri false, matasuri care aveau sa se transforme in pungi negre ce ii sufocau trupul si sufletul. Zmeul a crezut ca isi poate ascunde rautatile sub mantia trupeasca, numai ca a intr-o zi a gresit uitand sa-si puna masca de pacalici. Acea zi a fost cea mai dureroasa pentru biata fata care credea ca zmeul este o fiinta buna. Si uite asa, incet, incet zmeul isi arata cate un colt. Si tot asa, incet incet fata care fusese luata de fraiera, i-a scos coltii zmeului unul cate unul. Imensul bau-bau ameninta ca ii va face rau si ca o va face una cu pamantul. Dar fata i-a aratat zmeului cum se cade cu cu*** in p***. Au urmat zile fripte pe jarul iadului, au venit clipe de judecata cu sabia la gat si toate astea i-au dat putere fetei. Durerile acumulate au pus pe sufletul ei jalea intregii omeniri pana in ziua in care a hotarat sa-si faca singura dreptate. Ea nu dorea sa faca rau nimanui dar viata ei devenise un cosmar din care nu mai avea scapare decat facand tandari capul zmeului. Asa se face ca sarmana s-a inarmat cu dorinta de a-si recastiga libertatea si cu picioarele goale a pornit la atac prin bolovanii muntilor ce-i stateau in cale. A luptat cu multa indarjire, a aratat ca desi are trup plapand poarta cu ea o forta inimaginabila. Castiga lupta dupa lupta si lupta sa castige razboiul si a reusit. Cu sufletul franjuri, cu rani sangerande, cu ultima putere ce-i mai ramasese a dorit sa nu-l lase sa moara pe zmeul ce-i facuse atata rau. Putea sa-l ucida....acum ii era usor, dar a hotarat sa-l lase asa, fara un picior ca sa schioapete toata viata, sa-l lase fara o aripa pentru a nu mai putea zbura vreodata, sa-l lase orb si mut pentru a nu mai putea vedea drumul vietii si nici sa poata cersi ajutor. Trista si obosita fata dorea sa-si vindece ranile. In drumul spre casa i-a aparut in cale un print. Acesta a privit-o, i-a intins mana si a urcat-o langa el pe saua vietii. Falnicul print i-a sarutat fiecare rana pana le-a vindecat pe toate, i-a mangaiat sufletul pana cand a reusit sa o faca sa planga de fericire. Frumusetea lui si bunatatea lui au convins-o pe napastuita fata sa intre in palatul sufletului acestui print. Odata ajunsi in palat, fata s-a lasat iubita si a iubit la randul ei pana cand s-a transformat in printesa. Si astfel printul si printesa au trait iubiri de poveste cum nimeni nu a mai trait vreodata pe aceasta lume.

joi, 3 martie 2011

mai verde ca iarba

....e primavara....pentru mine e primavara. A venit de ieri si mi-a sadit caldura  in suflet, apoi in palme au rasarit picaturi de roua ce au inmugurit si imediat au inflorit colorand totul in roz. Zambete dulci si verdele mai verde decat iarba mi-au dat trairi de un pur absolut.  Uneori ma simt stapana lumii si parca soarele ma mangaie chiar si cand dorm.....doresc....ador....visez....sper.....
Bine ai venit PRIMAVARA SUFLETULUI MEU!!!