2010 - 2011

Fuse si se duse....acest an 2010. A fost bine, a fost mai putin bine, cu surle si trambite se termina si vine un an nou.
2010 a fost sarac in evenimente majore, fara decizii, fara hotarari , fara aplauze furtunoase. Important este ca am cunoscut oameni....si OAMENI. Am trait clipe si momente de exceptie, am asezat pe suflet un gri absolut, am lasat in urma mea pene de inger, am realizat ca in jurul meu exista dulce si amar ca pot oferi si ca pot primi, ca viata mea este un munte pe care trebuie sa urc pana ce voi ajunge sa-i calc varful in picioare. Iti multumesc tie  si le multumesc lor, va multumesc voua pentru tot.
2011 bate la usa. Ii voi deschide si-l voi primi cu bratele deschise. Sper sa fie odihnit si pregatit pentru a-mi face fata. Am planuri peste palnuri, proiecte si dorinte. Pe toate vreau sa le duc la bun sfarsit. Vor fi perioade cand voi dori ca ziua sa aiba mai mult de 24 de ore, vor veni clipe cand voi fi nesuferita si greu de suportat, dar pentru binele meu voi ignora dorintele altora.
LA MULTI ANI MIE, LA MULTI ANI TIE, LA MULTI ANI TUTUROR !!!

eu si tu

"...el se juca cu degetele in parul ei si ii saruta coltul gurii. Simteau cum aerul se rarefiaza in jur si cum bataile inimilor se intensificau. Dansau. Trupul ei era prins ca intr-o menghina in bratele lui puternice. O strivea de pieptul lui. Coapsele se lipeau din ce in ce mai tare, se miscau in acelasi timp. Pielea lor asuda iubire...isi simteau rasuflarile greoaie, isi cautau buzele. In jur pluteau matasurile scumpe de culoarea fulgilor de nea. Aveau trupurile amortite si mult prea contopite ca sa mai simta apasarea noptii mult prea reci. Picaturi de roua se rostogoleau pe abdomenul ei precum boabele de smarald. Incatusata in mainile lui si cu buzele strivite de sarutari, primea fiecare fior de dragoste, fiecare impuls al lui. Vroia sa-i spuna ca-l iubeste...i-a spus din priviri...el i-a raspuns.  In lupta cu dragostea, ea s-a lasat invinsa, la fel si el. Se infruptau din clipele de dragoste, muscau cu sete din pasiunea cu care se iubeau, frematau... Timpul ii acoperea, le tinea adapost. Aici printre matasuri, era iubirea lor, aici dragostea nu le putea fi curmata de nimeni, aici nimic si nimeni nu mai conta. Erau ei, isi sopteau...eu si tu...adica noi..." Cam asa ar fi o poveste...

harem

Probabil ca fiecare barbat se crede cel mai tare, cel mai destept, cel mai misto, cel mai cel. Numai ca, surpriza, barbatii doar se cred intr-un fel anume, asta nu inseamna ca si sunt asa. Nu sunt o experta in cunoasterea barbatilor, dar din ce am analizat pana acum, barbatul vrea sa fie unic in viata fiecarei femei pe care-o cunoaste. Asa si este, fiecare barbat este unuic. Numai ca, la un moment dat toti barbatii devin comuni intr-un fel sau altul. Cum asa? Uite asa! Simplu ca buna ziua! Oricat de frumos, de destept, de avut, de musculos (sau toate la un loc) ar fi un barbat, vine ziua in care in loc sa-ti spuna "mi-e dor de sarutul tau", "te doresc mai mult ca oricand", etc, masculul iti pune un fel de intrebare de genul: "noi cand ne mai .....?" Sau tot la barbatul perfect, de care te indragostesti si pentru care ai renunta la multe, chiar foarte multe lucruri, mai gasesti un instinct extrem de dezvoltat...instinctul supranumit  harem. Eh, acest barbat este cel care vrea sa vada cum se topesc in fata lui minim 5 muieri. Pretinde ca are nevoie de liniste sufleteasca, vrea o relatie adevarata, vrea sa fie iubit, vrea pasiune, vrea, vrea, vrea, dar uita sa specifice ca vrea toate astea de la cat mai multe femei deodata.
    Ma' baieti, o fi viata scurta si femeile putine la numar, dar nu spuneti niciodata unei dudui ca vreti sa o f... , iar daca chiar vreti sa i-o trageti (si cam atat), nu-i spuneti ma' ca iesti cu una, va vedeti cu alta, va tavaliti cu cine apucati si asa mai departe. Credeti voi ca pe o femeie o intereseaza cumva ciorapii cu dantela ai altei femei sau ca ar vrea sa stie cat de buna a fost in pat una din trecut? Nu ma' , nu o intereseaza...o indeparteaza!  
     Ar mai fi de spus multe, printre care si faptul ca daca o femeie vrea sa se f... se f... si daca vrea sa faca dragoste face. Dar, ho, nu sariti de 7 metri, vroiam sa spun ca o femeie care vrea si pretinde ca isi doreste o relatie stabila, foloseste cuvintele adecvate si isi exprima sentimentele. Sentimente care daca sunt respinse sau strangulate, atunci ele sunt ascunse atat de bine incat lasa impresia ca nu au existat niciodata. Asa ca, dragii mei, atentie la ce va doriti, ca aia primiti! Vreti activitate sexuala diversificata precum un menu, atunci aia vei avea, vreti o relatie cu o "ea", atunci aratati ca asta vrei si faceti si ceva pentru a o avea.  Nu va suparati pe mine, dar asa-mi vin dracii uneori.... BAFTA MA' BAIETI!!!

celulita de pe creier

   Cel mai mult imi doresc pe lume sa fiu sanatoasa si sa fiu invidiata. Pentru ca Dumnezeu ma iubeste, mi le-a data pe amandoua si in plus ca bonus, mi-a mai dat iubire, multa iubite. Iti multumesc Tie Doamne, ca mi-ai dat ce am, ca sunt cum sunt si ca m-ai facut sa fiu EU.
   Acum, apropo de invidie, dragele mele sogorite, faceti tratament anticelulitic atat pentru c.. cat si pentru creier. Daca EU pot imparti cu voi tot ce am(daca sunteti in stare sa luati), voi de ce nu puteti sa impartiti cu mine ce aveti voi? De ce? Pentru ca EU POT ! Stiam...
Dau leafa la lautari ca sa va cante...invidia... 



Tăte şogoriţele
M-ar mânca dacă-ar pute
M-ar mânca n-ar zice nu
Că le-am furat drăguţu'
Drăguţu nu le-am luat
El pe ele le-o lăsat
Le-o lăsat pentru vecie
Ca-şa-o trebuit să fie
Mor sogoritele mele
C-am un bade cum n-au ele
Pot muri de oft si dor
Ca badea nu e al lor
Cu ce îs de vină eu
Că-i sortit sa fie al meu
El cu ce-i de vină anume

Că traiesc şi eu pe lume

Cu ce îs de vină eu
Că-i sortit sa fie al meu
Cănd oi fa 50 de ani
Rău mă tem c-oi da de bai
Oridecare bai aş da
La altele nu m-oi lăsa
Trece lumea,trec şi eu
Ce-am făcut nu-mi pare rău
Trece lumea,treacă-n pace
Ce-am făcut nu pot desface
Ce vreţi şogoriţelor?
Pe baza minciunilor
Nu v-am făcut nici un rău
Martor-mï-este Dumnezeu.

cam asa

Iubirea se da cu sete, iubirea se da cu ura, iubirea se da cu patima....te urca, te coboara, te inalta, te doboara, te face praf sau cenusa, apoi te invie si te ridica pana acolo unde nu-ti mai simti trupul ce musteste de placere. Dorinte...

desir fou

dar

ciudat, cuvinte, omitere, dragoste, dar, sarut, vorbe, zbor, tristete, intelesuri, intrebari, ?, gol, asteptare.....multa asteptare dupa care vin o privire, o intrebare, un raspuns, un puseu de nervi, o acuzatie, un mare gol, "si eu" dar nimic... si apoi nimic si dupa nimic vine asteptarea, apoi rabdarea si ganduri, sperante, o singura lacrima, fum de tigara si apoi nu mai stiu, am uitat! Am un barbuta mic mititel caruia pot sa-i spun dorinte care pot fi neimplinite. Asa a fost? Asa a fost sa fie? Asa o fi fost sa fie? Dar de ce asa si nu...., dar lasa ca trece 


       

Cine are curaj ???

Pentru cei si mai ales cele care vor sa ma cunoasca mai bine ofer cu generozitate principiile dupa care ma ghidez in viata.


1. EU nu sunt nici springer, nici stayer dar sunt o foarte buna maratonista.
2. Pot lupta de una singura.
3. Nu am nevoie de multe lucruri pentru a fi bogata. Averea mi-o pot masura in oglinda realizarilor mele.
4. Viata misto este ca un coniac, il deosebesti prin tarie.
5. Incet si sigur.
6. Fiti voi adulti, eu vreau sa raman copil!
7. Energizantul vietii mele este iubirea.
8. Imi place cand sunt invidiata. Ma excita, uneori am orgasm. Asa ca...spor la treaba!
9. Merita sa urc toata viata spre inaltimi, doar de dragul de a scuipa macar o singura data de acolo.....de sus.

Si nu uitati, simpla mea prezenta poate fi FATALA !!!

De ce toate astea??? Pentru ca EU POT !!!


Cine are curaj, sa arunce o piatra.

.....
***

asteptare

cateva zile de pauza. Cateva zile in care am crezut ca ma adun. Un fel de concediu de odihna activa. Speranta ca aflu mai mult, ca vad mai mult, ca simt mai mult s-a naruit. Am cautat dar...nimic. Sunt o gramada de oamnei in jur carora nu le pasa, oameni care vor sa-si afle doar interesul, unii joaca murdar pe fata, altii incearca sa ti-o traga pe la spate. Eu mai astept, astept sa vad, sa ma conving, sa-mi bag mintile in cap sa nu mai cred pe cuvant pe nimeni. Oamenii cu care am impartit lucruri, clipe, probleme au dat in orbirea prostiei, in surzenia ingamfarii, in autopreamarire. Dezamagirea cea mai mare este atunci cand vin langa tine si vor sa afle, vor sa stie ce si cum. Ochii lor ca de reptila degaja ciuda. Mi se rupe! Am incercat sa le raspund cu bine, sa dau dovada de calm si rabdare. Dezamagire!!! Daca ii evit tot ei sar de unspe metri, cica nu-i bag in seama. EU??? Pai pe cine sa bag? Pe cei ce-mi intorc spatele? Sa-l intoarca! Si pentru ca-l vor intoarce am sa le-o trag. Si uite asa ma simt si eu bine. Ce mi-a ramas bun in aceasta pauza, au fost doar clipele de speranta, clipele in care cred si la care ma inchin. Ramane de vazut ce si cum. Pana atunci EU mai am rabdare, muuuuuuulta rabdare!

.......

Plangi luna cu lacrimi amare, plangi Soare cu raze roscate, orbiti-ma si luati-mi auzul.... Strigate de durere incep sa vina!!!!!!!! Biciul vietii incepe sa isi arate coltii, muscaturile si gherele noptilor grele vin tot mai repede. Doamneeeee.....auzi? Tu auzi? Auzi-ma si pe mine....fa ceva.... O casa de nebuni devin zilele mele, putregaiul sortii iese la suprafata.  Resemnare???? Cum? In ce fel? De ce? De ce asa? Imi picura tristetea si oful pe asfalt, las izbucnirile sa ma ucida, ce trist, ce cumplit, ce jalnic, ce dureros. Incredibil!!! Vreau sa ma transform in carne de tun, vreau sa fiu ciuruita si prin gaurile facute de gloante sa curga amarul din mine. Am zgariat pe zid o iubire, am tras cu unghiile un... cuvant, am vrut ce vreau si vreau ce am vrut.

           Iti dau aripi sa zbori inapoi, iti dau apa sa bei atunci cand obosesti, iti fac umbra cu parul meu daca ti-e cald, iti dau iubire dar n-o iei. Zboara....

macelul

E vis dupa vis, un vis putred... Uneori ma critic, ma judec si-mi vine sa...dar nu. Alteori ma iubesc, ma divinizez si-mi vine sa ma transform in cadou si sa ma ofer cuiva, oricui. Ma vrei? Ma ai! Iubeste-ma, daca-mi vrei iubirea! Trec zilele, trec noptile, privesc clipele, privesc orele. As face multe, as oferi multe, as inventa un nou sentiment. Ma incearca un sentiment galben crud si-apoi ma inunda o traire de un negru absolut. Ce bine!!! Un cumul de simtiri intense ce seamana cu doua pahare de vin care tocmai s-au facut tandari. Ma aplec si ling fiecare picatura, sorb in graba tot ce gasesc, iubesc tot ce mi se da si iau cat pot duce. Betia iubirii nu intarzie, mi-e fidela si-mi patrunde in trup prin genunchi.Desi nu e real este un vis, ma ia, ma cuprinde, ma acopera. Ii simt dintii ce-mi musca sfarcurile, ii simt inima ce bate puternic atunci cand ma tine intr-o mana, ii simt puterea ce ma striveste , simt.....aici, acum...coboara, urca, zvacneste, ma strange, ma cuprinde, ma inunda. Ascult cum geme fiara si vad cum ma arunca spre sfasiere, ma umple cu fiori, imi da cuvinte noi, ma izbeste de trairi proaspete si scoate din mine cuvantul surd al dorintei.  Fiecare clipa cantareste cat universul, fiecare sarut detroneaza miliardele de iubiri din lume, fiecare privire resusciteaza simturile, fiecare.....  este unic si vad Soarele, vad ploaia, vad stelele, vad lumea, traiesc, mi-e dor, doresc, VREAU SA IUBESC. Macelul din sufletul meu, seamana cu un dans zbuciumat in care nu se disting trupurile celor doi dansatori, ci se simt doar ritmurile pe care ei plutesc.  E visul meu, un vis nebun                                                                                              
                                                                                                                                                                    

sevraj

Cata pustietate, ce zi goala.... ma rog, aproape goala, ce trist!!! Este si totusi nu este. Sufletul meu...un fel de Sahara,  dorinta ce-mi urla in timpane, ....asa.... La naiba cu toate, ca nu-mi mai este de ajuns acest putin. Probabil ca devin dependenta de prea multe dorinte. Offfff.... Dragoste nu exista, dar visez

DA

....ce vis...............SUBLIM !!!!!!!!

clipele din clepsidra

             ... si timpul trece, trece si iar trece. M-as pune in fata lui, m-as pune de-a curmezisul, i-as da spaga sa stea in loc. Stai ma timpule si priveste putin in sufletu meu, stai ma putin si arata-mi ca intr-adevar esti o forta, fii putin mai ingaduitor ma, ai mila de mine! Clepsidra vitii este nemiloasa, se scurge numai de-a dracului, cica imi face in ambitie! Si culmea, chiar imi face! Imi trec prin minte, clipe, cuvinte, amaruri. Numai ca intre ce am si ce doresc este timpul, timpul asta care  imi transeaza sufletul, mi-l macelareste mai ceva ca un medic legist ce se dezlantuie intr-o morga. Sunt trista, ma simt singura! .... si timpul trece... Clipele se scurg, minutele, curg, orele zboara, zilele trec....iar eu, ce voi face eu?
        Poate ca Dumnezeu ma baga si pe mine putin in seama, poate se indura de suferinta mea, poate cumva....nu stiu cum, va face El o minune.  Doamne, in multitudinea de cereri si rugaminti primite de la omenire, mai primeste una si daca vrei  si ai timp, poti sa o rezolvi. Dar daca raspunsul nu va fi bun pentru mine, atunci Doamne... Cum sa fac eu? Cum sa mai pot ceva? Stii Tu ce vreau sa zic... Invata-ma! Ajuta-ma! Deschide-mi ochii! Eu am incredete si rabdare in ciuda timpului care trece. Ha.....uite ca-i fac si eu ceva timpului, ii fac in ciuda la fel cum imi face el mie. Auzi ma timpule, eu am incredere ca Doamne Doamne imi da rabdarea necesara si mai am incredere ca poate totul va fi bine. 

vorbe...

De ce? Pentru ce? Stiai ca doare? Nu crezi? Atunci nu trebuie. Spui vorbe? Spune-le in continuare! Dar nu le sapune tare! Nu pot sa stiu, nu vreau s-aud. Fa ce iti place dar in tacere. Unii oameni cunosc anumite sentimente mai tarziu.

Crestez un zambet si eu plec,
Aud un urlet, apoi trec.
Ii las ce vrea, desertaciuni,
iar el traieste in minciuni.
Cauta noul absolut,
Aud ecoul, il ascult,
privesc in gol desi doresc,
buzele lui sa le strivesc.
Dar el vrea noul absolut,
eu vreau iubire, ce absurd!
Ma vrea putin cu imprumut,
ma vrea mai mult, eu nu mai sunt.
Ce joc dement! Ce de culori!
Nu esti atent si ma omori.
Ma spinteci si ma rastignesti,
ma sfarteci, ma rostogolesti,
Nu ma iubesti...

un rol nou

Nu este zi data de la Dumnezeu in care sa nu mi se spuna: "esti tanara, esti frumoasa, ai si ceva in cap, esti adevarata, etc." Ajung acasa de la munca si iau aceste cuvinte pe care le aud zilnic la anlizat. "Esti tanara", poate ca sunt si asta este de bine, de foarte bine, deci am in fata niste ani in care ma pot manifesta.... zgomotos. OK, o voi face! Si tot pentru ca sunt tanara, cred ca mai am timp sa descopar lumea din jur. Buuuuuun.....mai departe....." esti frumoasa". Asta, incep sa o cred. Mi se spune prea des. In ultima vreme am incercat sa analizez privirile celor care imi spun ca sunt frumoasa sau ca arat bine. Certitudinea vine in urma privirilor fetelor sau femeilor care mi-o spun. Ele sunt cele care se uita intr-un fel anume la mine, adica admirativ-invidios. Mai sunt si barbatii din preajma. Astia, masculii, sunt clar sinceri. Unora le curg balele, deci ma dezgusta. Altii sunt adevarti domni si ii ador. Si mai stiu si eu despre mine ca sunt destul de draguta, ma compar(celulita nu, burta nu, fund lasat nu, grasa nu)....ha,ha,ha ce modesta sunt!!! Asaaaaa. Sa trecem mai departe, la faza cu desteptaciunea. Aici, ce pot sa zic, am si eu atuurile mele, domeniile in care sunt foarte buna, dar e clar ca asa cum am timp sa descopar lumea, voi gasi timp si pentru a invata chestii noi. Acum, descopar ca sunt unii (ei si ele) care ma imita. Eu sunt o actrita buna, ei nu! Si asta e de bine. Maaaaaa, dar de ce o faceti? Pentru ce? Bai, eu am stilul meu si-mi iese, dar voi?! Voi ce aveti ma?
       Dupa aceasta analiza, AM HOTARAT: DE MAINE 29.10.2010 (am ales special aceasta data) VOI INCEPE SA FAC LUCRURI NOI PENTRU MINE. PROMIT!!! SUNT TANARA, FRUMOASA, ISTETICA, putin tupeu imi lipseste, dar nu-i bai, o sa ma descurc! Am luat aceasta hotarare, in primul rand pentru ca pot, apoi pentru ca mi s-a luat sa zac pe mine, sa ma plang, si sa cersesc putina atentie. Nu voi mai cersi atentia nimanui, de maine o voi atrage si mai mult voi incerca sa ies in evidenta. Tineti-mi pumnii! 

imposibil de gasit

Fu ziua mea...nu acum, anul trecut. Dimineata am primit 6 mesaje de "La Multi Ani", unul cu litere mairi, trei cu litere mici, unul prin telefon si unul verbal. Buuuun. Acu' vine si o intrebare: "Ce vrei sa-ti iau de ziua ta?" Ii raspund: "Ce vrei tu!" Uite cum raman singura si astept, si astept, pana aproape de seara. Personal, nu am nevoie de nimic. Am tot, al meu. Si totusi un mic dar acolo, este imbucurator, iar eu ma bucur mai tare decat un copil de doi ani. Eeeeee....iete ce am primit: NIMIC. Ma, da' NIMIC, nici macar o pereche de chiloti sau un buretel de vase si-un Pur, ca tot zac langa chiuveta. Ma uit lung, apoi zambesc. Zambetul mi se intoarce si vine si o explicatie: "am vrut sa-ti iau o floare dar nu am stiut ce iti place". Corect! Poate ca-mi plac florile de tei si de unde sa ia tei in miezul iernii? Si totusi gasea, intr-o cutie de ceai. Acest fapt dateaza de niste ani si la fel ca pana acum, va exista si anul acesta. Martie? Nu exista in calendar. Dar nu-i bai, imi fac singura cadouri. Si la anul care vine imi voi face un cadou maaaaaaare de cateva mii de euroi. Uite-asa, de-a haluia!  Numai ca acu' mi s-a pus un nod in gat si cred ca de Revelion ma duc la mare. Si ce daca nu-mi place la mare? Macar e fig. Si nici frigul nu-mi place, dar macar il pot asocia cu ceva, cu ce mai simt eu acum pentru.... NIMIC. Si poate ca la mare ma izbeste un val cu vre-o floare, sau gasesc pe cineva care sa ma tina de mana, sau poate vrea cineva sa ma ceara de nevasta, sau poate ma duc la o piesa de teatru dar si mai si poate ca in sfarsit ma invita cineva la dans.       Nu m-am gandit, dar poate ca eu nu mai exist....

la taifas cu oglinda

Ce nu inteleg? Ce naiba vreau? De unde mi-au incoltit atatea dorinte? Pretentii...pretentii de ce? Mofturi? Ce afurisita sunt! Ce nemernica sunt! Ma privesc in oglinda si oglinda imi urla in timpane:

 - Fataaaaaaaa, n-ai nici un drept, asa ca plangi degeaba! Ia doar clipele care ti se ofera si atat. Ti se spune sa te bucuri de clipele alea, pai bucura-te si taci dracului! Nu ai voie la mai mult. Iar dorintele si simtirile, calcati-le in picioare! Ce faci tu acum, se numeste prostie. Vrei ceva ce nu-i al tau.

 - Da, dar il ……

 - Taci, taci, sa nu te-aud! Tu vrei, dar ce oferi la schimb? Fa ceva pentru tine si vei putea cere abia apoi, daca mai ai cui sa ceri.

 - Si ce fac cu ce simt aici?

 - Simtiri? Trairi? Dorul ce te macina? Bla, bla, bla! Taci si rabda! Imagineaza-ti ca esti la cumparaturi. Gasesti o haina care iti place. Poate fi singura din acel model.O probezi dar haina iti este mare. Asa ca, te bucuri de ea doar cat o probezi.

 - Si totusi…

 - Sa nu te-aud!

 - Sa presupunem ca un "el" este o haina. O pot modifica, o pot ajusta.

 - Hei, incapatanato, asculta, haina e buna, tu esti proasta! Tu trebuie sa te schimbi sa poti avea haina ce o vei gasi!

 - Ma voi schimba, dar nu pentru haina ci pentru mine.

 - Pai fa-o, nu te mai miorlai atat!                                                        

 - Si ce fac cu ce simt?

 - Auzi? Uita-te aici la mine! Vino mai aproape! Uita-te bine! Ce vezi? O tampita, adica tu!

 - Da ma, dar timpul trece asa repede! Sunt prinsa...cu lucruri care trebuiesc terminate neaparat. Sentimentele astea nu puteau veni inca de asta vara? Cu banii de atunci as fi putut termina ce am inceput. Acum, trebuie sa astept.

 - Spui ca ai un ingeras la care te rogi? El poate sa-ti dea un semn si daca o fi sa fie, atunci va fi oricum.

 - Poate-o fi, poate n-o fi, cine stie? M-am zapacit! “Nu-i bine!” Stau asa in nebinele meu si voi vedea ce voi face!

 - Hai, hai, ia vezi! Intreci masura si te pun sa-ti tragi doua palme.

 - As vrea sa iubesc ma, sa iubesc si atunci pot sa-mi trag si doua suturi in fund. Singura mi le trag!

 - Si ce te lauzi?

 - Ma, nu cumva trebuie sa platesc pentru o iubire? OK.  Atunci stai sa iau leafa, si-o dau pe toata.

 - Ce-ai vrea tu! Iubirea nu-i de vanzare!  

 - N-o fi, dar as da oricat sa stiu ca sunt iubita. De-o fi nimic, de-o fi putin, de-o fi mult, accept oricat, la schimb voi incerca sa-i dau tot.

 - Stai, nu pleca! Spala-te, ti-a curs rimelul pe fata… Hai nu mai plange!

Ce poate fi???

Ce poate fi mai tandru decat o voce care iti sopteste cald? Ce poate fi mai frumos decat un cuvant de alint? Ce poate fi mai important decat momentul in care cuiva ii pasa de tine? Ce poate fi mai fabulos decat clipa in care simti ca probabil lipsesti cuiva (macar putin)?  Un sunet si este de ajuns sa crezi in bogatia sufleteasca, in puterea de a spera ca viata poate fi frumoasa...

si tu n'existais pas

Sunt singura, atat de singura incat imi aud gandurile. Singuratatea vine de sute de zile, ma inconjoara si ma amorteste... Stau la geam si sorb niste cafea dintr-o cana gri. Privesc autostrada ce se intinde in fata mea precum o vipera. Imi serpuieste privirea si ma lasa sa caut urme. Adulmec un miros, imi miros palma stanga in care s-a imprimat parfumul sec. Si apoi trag aer in piept, adanc si tot mai adanc. Aud cuvintele de insula pustie, aud soaptele grave ce imi cutremura simturile, aud pasii ce se indeparteaza si eu plang. Imi sarut palma stanga si-mi ating buzele usor. Respir adanc, apoi fumez. Las fumul sa-mi intre in ochi, sa mi-i inece in praful ce se duce si se intoarce mereu. Am stari confuze si mi-e frig. Ma uit in jur dar nu ma pot misca de langa geam. Suflu spre el si apoi il sterg cu vorbe. Ma cert, ma cert cu viata si incerc sa dau vina pe ea. O acuz ca nu face nimic pentru mine, dar oare eu fac ceva pentru viata mea? Nu, nu, nu.....nu fac pentru ca.....nu am argument.  Dar alt gand imi spune ca sunt fraiera, ca cer prea mult, ca nu merit ce cer, ca nu-s in stare sa duc daca am. Ei, tu viata, perversa ma iesti si ce incerci tu sa ma orbesti precum fumul tigarii. Ridic o mana ca si cum as cere ceva. Constat ca habar nu am ce vreau. Oricum, caut sa vreau ceva si cevaul ala trebuie sa fie gol, atat de gol incat sa se umple cu mine. Adun clipele, le strang langa mine pe toate, le las sa ma incalzeasca, sa ma atinga. Privesc inainte si este atat de mult iar timpul trece asa greu. Sunt zile si nopti de cand nu mi-am simtit degetele strivite. Acele nopti in care cuvintele plang ...
                                                                       
Cuprinsa de gandul ce varsa venin,
Dezbrac de pe mine haine de chin.
Eu caut cuvintele dulci si amare,
Îngân pentru tine o simpla chemare,
Te sorb, te doresc si tare as vrea
Sa fiu pentru o noapte dragostea ta.   
                                               
                                                                 si tu n'existais pas, je n'auras pas existe




*

zidul - dorinte nebune V

Vis: ""  Soarele clipea destul de puternic, desi octombrie isi arata forta tomnatica. Ea isi certa picioarele ca nu mergeau mai repede....sa ajunga sa-si vada zidul. Si l-a vazut. Era el, acelasi zid dar cu o sclipire care nu se mai vazuse vreodata. O improsca cu raze de soare, cu sidef de aur, cu parfum din flori de camp, o imbata cu vin vechi si o facea din nou sa uite sa respire. Frumusetea griului lui era de vis, iar ea simtea ca ochii i se transforma in diamante negre. Cu teama il atinse usor. Il atinse cu buzele ei arse de atata dorinta. Ar fi vrut sa il roage sa isi mai scoata putin bratele dintre bolovani, bratele acelea vanjoase cu care el o cuprinde, o strange , o poarta si o aseaza pe piept. Ar fi vrut sa se sfartece ca sa-i arate zidului cat de dor ii fusese de el. Vroia sa tipe, sa strige cat putea de tare, ca trupul ei simtea vibratii profunde. Fericirea capatase nuante crude si miresme amare. Ii placea, o facea sa tresalte sa isi simta venele pulsand. Framantarile ce veneau din exteriorul zidului se auzeau din ce in ce mai tare. Trebuia sa plece. In timp ce se indeparta il privea pe el, pe zidul ei. Ochii ii nasteau diamante negre dar marunte care se rostogoleau de-a valma pe obraji. ""

gri

Taifunul din somnul meu cel gri si valurile de furtuni ma cuprind si ma scot din oceanul tristetilor. Vis dupa vis, imagini albe si negre pe fond gri imi contureaza pete pe ochii sufletului. Vreau sa-mi manjesc mainile cu vopsea ce misroase a fum de havana si apoi sa incep dansul nebuniei pe panza vietii. Sa-mi las libere gandurile, sa-mi murdaresc pletele cu alb si sa-mi patez porii cu negru.Pictura o voi inrama intre degetele mele ce-au zgariat zidul la care ma rog in vis. Cu talpile goale voi pasi in pulberea trairilor si voi lasa fire de praf sa-mi patrunda in piele, sa-mi intre in vene si sa curga nefiresc...in amonte. Suferinta este a mea caci mi-o cere inima, inima asta care nu inceteaza si-mi indeamna gandurile la zid. In vis urc trepte iar zidul este in fata mea...incerc sa ajung la el. Urc treapta dupa treapta privind griul lui grunjos, care ma cheama sa-mi dezmierde piela ce picura lacrimi la fel de gri. Vreau griul lui, ador acest gri si caut gri in pasii mei. Si pentru ca visul meu sa aiba culoare, asortez griul lui cu picaturi de culoarea sangelui. Cuvinte...

zidul - dorinte nebune IV

VIS: ""Sunt multe clipe in care ea se minte si stie ca o face doar de dragul de a se salva intr-o zi. Carnea din piept ce se numeste inima ii salta mai tare ca niciodata si da sa iasa, sa fuga, sa pocneasca. Cu lanturi de otel de i-ar fi prinse picioarele, ea tot ar merge, cu funiile corabiilor de ar avea mainile legate, ea tot ar intinde bratele, orbita sau muta de ar fi, ea tot l-ar cauta sa-i sopteasca amarul cuvintelor. E zidul ei si nimeni sau nimic nu o poate opri sa-l vrea, sa-l doreasca, sa-l iubeasca. Topita de focul roscat, inghetata de atingerile lui reci, ea se cutremura la fiecare cuvant pe care il aude, la fiecare semnal trimis catre ea. Din Luna si din Soare vin tavalug, scuze de deranj, doar de dragul de a auzi sau a vedea macar putin. In timpul visului, ea auzise ceva, i se spusese cava. O bucurase prea mult, desi nu avea voie sa auda. Incerca sa se minta si sa isi spuna in gand ca nu este adevarat ce aude si ca totul este doar un vis. Ea isi trecu degetele prin par asa cum i-ar fi facut zidul, si-a muscat buzele de dorul lui, a inchis ochii strans si in clipa urmatoare a simtit o zvacnire puternica in trupul ei. Simtea ca inca o zi este prea mult pentru ea. Secundele, minutele, orele, zilele, nu mai incapeau in timp, era prea mult si asta o facea sa sufere cumplit. Nici nu stia daca zidul o dorea mai mult timp aproape de el. Stia insa ca ea il dorea cu intensitati colosale...ca tanjea dupa o noapte a ei, ca poftea la stele pline cu Soare, ca vroia raze de Luna si dragoste udata cu vin sangeriu. Se intreba neincetat daca asa o fi dragostea sau daca nu, atunci cum se numeste ce simte? Ea s-a trezit din vis. Acum este trista si respira din ce in ce mai greu. Lacrimile ii curg necontrolat de fiecare data cand vine seara, caci pentru ea mai trece inca o zi iar timpul ii devine dusman.""

dantela neagra

In agitatia vietii mele, gandul s-a dus la o pereche de dresuri extrem de sexy. A fost suficient sa inchid ochii si sa-mi imaginez....dragoste, multa dragoste.


           Fiori
Striveste trupul meu in mana ta,
Si pune vorbele pe canapea,
Sa curgi incet pe buze si pe piept,
Lasa-ti iubirea s-o astept.

Atinge-mi trupul insetat,
Si da-mi saruturi neincetat,
Lipeste-te de pielea mea,
Sa simt ca-ti bate inima.



Fiori de-amar sa-mi lasi pe sani,
Sa-mi pui iubirea ta in maini,
Sub trupul tau as vrea sa fiu,
De ma iubesti, nu vrea sa stiu.

Si cere-mi coapsele spre desfranare,
Adu-mi fiorul dulce care doare,
Iar prin dantela neagra sa patrunzi
Si-n trupul meu sa te scufunzi.

Doar zidul tau il vreau mereu,
Ca sa striveasca trupul meu,
Sa simt cum valuri ma inunda,
Sa-mi lasi iubirea ce abunda.

3

Pustiu, pustiu....mult prea pustiu. O lume perfida de care nu ma pot rupe, cupe false de amor, ganduri triste ce vin de-a valma, guri scuipand  flacari de iad, toate ma cauta, ma vor secerata. Oh, ce trist e sufletul meu!!! Sufletul sata care putea fi sufletul sufletului cuiva. Sunt aproape goala pe interior iar iubirea ce-o simt acum se zbate sa supravietuiasca in toata lumea mea. O lume fada in care traiesc, o lume ce putrezeste si devine hoit, o lume in care eu nu pot trai, caci sufletul meu calca pe apa si inoata in pamant. A trebuit oare sa treaca decenii intregi, pentru a intelege ca deosebit inseamna diferit si ca femeia poate fi divinizata dar nu iubita??????? Caut, caut, dar poate nu stiu ce caut, sau ce caut si gasesc nu ii corespund ca marime. Si pentru ca uneori marimea conteaza, vreau si eu o pereche de pantofi negri cu toc inalt de doispe cm. De ce doispe? Pentru ca 1+2 face TREI si 3 este cifra destinului meu....trei este cifra divinitatii....deci: Dumnezeu ma iubeste, asa ca ma plang degeaba. Vreau sa fiu iubita, deci sunt.

clipe de foc

Dureri aprige ma cuprind cand vreau sa ating placerea mea. Sunt lei ce ma-nconjoara iar ochii lor mi-ar infige sageti otravite in carne. Sunt atat de aproape uneori, la doar o rasuflare de ceea ce ador.......dar nu pot, nu pot nici mana sa o intind, caci simtirile m-ar face sa incremenesc. As construi pana una alta, o cochilie a vietii in care sa intru, sa ating, sa iubesc, ce .....pote.....imi este interzis. Obosesc privind in jur, acele valuri care ma inunda doar putin. Eu vreau sa ma scufund!!! Dar, nu pot sa dau ceva ce nu mi se cere, nu pot sa iau ceva ce nu-i al meu, nu pot sa cumpar ce nu-i de vanzare, nu pot sa vand ceva ce altora nu trebuieste... Iubirea mea as da, pentru un sarut la schimb...
 

Mai stai

Prin ochi intind
sa te cuprind
o mana neagra.
Sa nu-mi treaca
pe buze vre-un sarut
fara sa-l prind.


Fur clipe reci
pana sa pleci
din pasul meu.
Pe norul tau
sa nu arunci nimic
fara sa-ncerci.


Din ochiul drept
inca astept
sa curga vinul.
Ca pelinul
iubirea ta amara,
o astept.


Pe zid astern
cuvinte din etern
ramai,mai stai.
Iubire sa imi dai
si-n pulberi sa transformi
somnul meu tern.

doua categorii...

             Era candva pe net un banc. Cica se urca un betiv intr-un autobuz plin cu femei si clatinandu-se le spune: "Toate femeile de pe partea dreapta sunt proaste, iar femeile de pe partea stanga sunt toate niste curve". Uluita de ce aude, o femeie se ridica si ii spune betivului: "Auzi ma, tu sa nu ma faci pe mine proasta!"  La care betivul ii raspunde: "Atunci poti sa treci pe partea cealalta."
             Deci, cu alte cuvinte in ochii barbatilor, sau a unora, cam 99% din ei, noi femeile, suntem ori proaste, ori curve. Oare cum sunt eu catalogata? Proasta sau curva? Ce ciudat....astazi am fost asa de umilita si m-am simtit ca si cum as fi fost ultima femeie din lume. Sa fiu eu mai deosebita si sa fiu si proasta si curva? Prosta pentru ca nu stiu sa ma impun si sa ma respect si curva pentru ca am ajuns in stadiul in care ma feresc sa spun ca mi-am cumparat ceva si mint spunand ca am acel lucru de foarte mult timp. Acum stau si ma gandesc daca nu cumva ar fi mai bine sa fac pe proasta alegandu-ma cu niste beneficii, exact cum fac curvele.....asta asa, ca sa le imbin pe amandoua.

iubiri de octombrie

Octombrie, frig si ploaie. Poate ignora cineva toate astea? Ei bine, da. Un el si o ea, indragostiti. Stau imbratisati in statia de autobuz si isi cauta privirile. Ma uit spre ei cu coada ochiului. Nu indraznesc mai mult pentru a nu-i face sa creada ca mai este cineva acolo. Ea, o domnisoara superba cu parul lung si negru, ochii mari, buze carnoase, destul de inaltuta si subtirica. El un cavaler cu ochii verzi si frumos imbracat. Este placut sa vezi cum el o soarbe pe ea din priviri. Se apleaca la urechea ei si-i sopteste ceva. Fata inchide ochii si ramane asa cateva secunde, pe semne ca i-a placut ce a auzit. Apoi isi priveste iubitul, ii zambeste iar el ii saruta o spranceana. Baiatul o tine strans in brate si cu o mana rasuceste pe degete o suvita din parul fetei pana ce ea isi lasa capul usor pe spate si deschide putin buzele. El o saruta, apoi o strange si mai tare la piept. Fata isi pune capul pe umarul iubitului si ramane asa, pret de un minut. Pacat, tocmai a venit autobuzul. Tanarul o conduce la scara mijlocului de transport, ea urca, el nu. Se inchid usile. El pune mana peste mana ei, dar intre mainile lor este geamul autobuzului, autobuz ce tocmai se pune in miscare. Fata ofteaza si cauta un loc liber. Incredibil !!! De mult timp nu am mai vazut un cuplu care sa se iubeasca atat de mult. Privirile lor, bratele lui ce o cuprindeau pe ea, ea coplesita de atata iubire...superb, absolut superb. Ferice de inimile lor, ferice de trupurile lor, ferice de zilele lor, ferice de ei si de cei ca ei. La modul cel mai sincer cu putinta va spun ca mi-au starnit putin invidia, dar este o invidie pozitiva si clipe ca ale lor as vrea sa traiesc si eu. Nu stiu daca le merit, dar stiu sigur ca le doresc.

Hai, curaj !!!

Ce faci cand te trezesti in plina viata ca si cum ai sta in fata unui nod de cai ferate? Incotro o apuci? Pe unde sa mergi ca sa nu deraiezi? Ce faci cand habar nu ai pe ce te mai axezi? Ce se intampla cad nu-ti mai poti duce la bun sfarsit planurile? Ce crezi ca ti se intampla cand iti bate inima mult prea tare? De ce ai uneori impresia ca te fastacesti ca un copil? Ce se intampla cand incerci sa renunti la obiceiurile tale rele, fara sa-ti impuna cineva ceva? Apar nopti albe? Apar ganduri ? Ai vrea sa spui ceva, dar nu poti? Gandul tau zboara doar la ceva  anume? Sa fie oare un sentiment sau o frustrare? Sa fie oare iubire sau pura imaginatie? Nu ai curaj sa spui? Te ascunzi in spatele unor cuvinte de genul: "cared ca...", "este o impresie sau o parere". Sa fim seriosi...defapt vrei sa  iubesti si nu o spui. Sau nu o spui pentru ca nu e voie?  Si daca nu e voie, ce? Te poate opri cineva? Dar oare vrea sa te opreasca? .....e iubirea.... Ce frumos!!! 
Iubesti si gata daca ai ce iubi, daca nu, rabzi. Indiferent cand vine acest sentiment, te face sa traiesti la superlativ fiecare clipa
Cei ce iubesc, cunosc raspunsul la toate aceste intrebari.


 un sarut pentru ce iubesc...

eu

  Mi-e teama sa spun ceva, sa ma gandesc la ceva, sa vreau ceva...orice. Oare exist?




 

un dans

 sa zbori, sa poti, sa vrei

sai ai curaj ca sa iti iei

din tot cate putin

fara sa vrei

sa nu ceri voie pentru tot

sa iei, sa vrei, sa umlbi-n tot

sa fie-al tau, sa te acoperi

peste tot

sa bati din aripi doar putin

sa spui cuvinte care-ti vin

sa le asezi cu drag

intr-un pahar cu vin

sa strigi apoi ca ai pierdut

ceva ce tu nu ai avut

sa vrei sa ai numai putin

doar un sarut

sa pui pe pat numai un vis

sa il strivesti, sa-l lasi inchis

sa-l arzi pe rug cand il gasesti

plutind deschis

sa iei din praf numai ce vrei

sa pui frumos intr-un condei

sa scrii amarul de pe zid

pe ochii ei

ea cere doar ce tu ii dai

un dans pe buze sa ii stai

si de va vrea sa se topeasca

tu voie sa nu-i dai

sa o opresti tu nu ai cum

decat daca ii stai in drum

si visul de pe pat sa il transformi

in scrum

ce vor ei

O piesa de teatru, o piesa ieftina, fara valoare. In rolul principal, EU. Actorii din jur ma privesc la fel ca spadasinii si astepta sa ma injunghie, sa-mi vada culoarea sangelui care nu este ca al lor. Eu, le fac jocul si-i las sa ma vaneze, iar eu ma las vanata. Ai dracului de fraieri, cu ce s-or alege? Cu ce ma, cu ce? Le-as da mintea mea pentru o ora, numai asa, ca sa vada in ce vartej traiesc si-apoi sa-i scot eu din ameteala si sa-i readuc in lumea lor plina de curve, curve care nu-i intrec pentru ca ei sunt mai curvi decat lumea in care traiesc ei. Si piesa continua si continua, dar nu la nesfarsit. Ca orice piesa, fie ea si ieftina, de proasta calitate, va avea un final. Finalul il fac eu spre deliciul celor ce-l asteapta. Si-mi vor darui aplauze pe care nu le voi auzi chiar daca ei sunt multi. Dar....ei nu stiu ca EU am o continuare si ca defapt abia astept finalul. Fara acest final, nu pot evolua, nu am cum, caci fara aripi nu poti zbura.

.... si joc un rol, rolul pe care ei il asteptau. La final, pana sa cada cortina, cineva imi infige o maceta in spate si ma loveste miseleste. Asa si? Si ce daca, nu-mi pasa, caci ma voi intoarce si o voi lua de la capat. Acum lucrez la o piesa, o piesa de teatru a mea, in care nu am nevoie de actori. Voi juca rolul vietii mele punct Si inceputul piesei va fi facut cu aplauzele mele pentru ei. Sssst, liniste....se ridica cortina....

zidul-dorinte nebune III

...ah, tu, zidul meu, mai stai putin, ramai asa... asta spunea ea in miezul noptii trezita de picaturile reci de pe tot trupul. Ea isi visase zidul, il visase ca pe un el, un el pe care il dorea si dorinta ei exista mereu, nu doar in vis. Cu o zi in urma fusese sa-si vada zidul, numai ca el plecase din locul lor. Deznadajduita, plangand si blestemand pe cei ce-i speriase zidul, ea se consola cu tutun amar si cafea din cea mai neagra cu putinta. Iubirea ei, zidul ei plecase fara sa spuna nimic si ea traia clipe de groaza iar ganduri nebune si netrebnice o izbeau din toate partile. Ca sa uite, a vrut sa doarma si a adormit. In vis i-a aparut zidul care la rugamintile ei s-a transformat intr-un el, un el care putea sa o tina in brate, un el care-i putea saruta parul, un el care isi plimba degetele pe trupul ei si care ii soptea cuvinte de amor atingandu-i usor lobul urechii, acel el care o priveste cand ea se transforma in picaturi de roua, acel el care soarbe fiecare picatura din venele ei. Visul adanc era mai placut ca marea cea mare, neagra si amara, o dezmierda, ii facea bine, o facea sa creada ca pe pamant sunt doar ei si restul....apa si pamant. In acest vis plin de culoare roscata, ea se aseza pe pieptul lui ca sa-i auda inima, apoi ii atingea buzele pentru a le descremeni pe ale ei, era ea, in sfarsit ea. Dulceata placuta a durerii din vis, avea sa se termine repede si ea s-a trzit plangand, incercand cu disperare sa ramana adormita pentru a fi cu el, cu zidul ei . Probabil ca iubirea se adancea, iar ea vroia sa iubeasca dar sa-l ibeasca pe el, pe zidul vietii ei, acel zid in care nu poate intra oricine, oricum.

Plang

Doamne, iti multumesc pentru ca-mi mai dai lacrimi cu care sa plang ca daca mi-ar seca izvorul cum as mai plange? Da-mi Doamne nesecatuirea lacrimilor pentru tot restul vietii caci sigur voi plange mereu. Voi plange de dor, de prea mult dor, dar voi plange si de ciuda, de mila mea cat o voi mai avea, voi plange ce voi pierde dar si ce am pierdut, voi uda cu lacrimi cuvintele lasate amintire. Plang si-mi ling ranile, ador sarea din fiecare lacrima si vreau sa plang atunci cand imi vine s-o fac. Plang pentru negasirea mea undeva, in ceva sau pentru cineva. Of Doamne, si nici oful sa nu mi-l iei caci mi-e bine cu el. De singuratate, in lumea asta, imi tiuie urechile, uneori imi aud gandurile si ofurile. Sa nu te superi Doamne ca-ti cer asa multe.

foame de rautate

Se spune ca lumea s-a inrait si poate ca este adevarat. Personal incerc sa ma agat de un alt adevar, acela ca oamenii sunt stresati, suparati, agitati,...ati...dar cu toate acestea nu fac rau samenilor lor.Dar, intotdeauna exista un dar; incerc sa sa nu cataloghez oamenii caci daca as face-o pentru mine s-ar termina lumea. Totusi, nici nu pot ramane indiferenta la faptul ca un tanar rage ca un leu la o batranica. Veneam de la munca, m-am urcat in autobuz si m-am asezat pe un scaun in spatele masinii. De acolo puteam vedea aproape toti "vecinii" de calatorie. Aveam chef sa sa le studiez fetele si expresiile. Hop, se urca doi controlori, unul burticos si celalalt un tip oaches cu un ten masliniu si parul facut cu muuuult gel. "Biletele si abonamentele la control!" zise oachesul. Scot biletul si astept sa vina, sa-i vada gaurile facute de compostor apoi sa-l rupa.  Numai ca n-avea sa mai vina la mine, pentru ca prinsese o batrana calatorind pe moca. Doamne si ce s-a mai infuriat oachesul pe ea si cate i-a mai zis... "Iti dau amenda mamaie ca asa v-ati invatat sa mergeti, fara bilet, pe moca. Da ce, ti-ai luat autobuz?Te crezi pe camp?" Initial am crezut ca o va lasa in pace pe biata batranica dar m-am inselat. Femeia de la tara, da sa ia traista ponosita si sa se duca la usa de coborare. Controlorul s-a pus in fata ei. "Unde crezi ca te duci? Iti dau amenda, n-auzi? 20 de lei acu pe loc." Avea pe el o foame de rautate de nu-mi puteam imagina. Scot repede portofelul si caut un bilet. Gasesc unul, sar de pe scaun si cu el ridicat in mana ma duc la dement si-i zic: "Uitati, va dau eu un bilet pentru doamna.". Dau sa mai zic ceva si asta ma intrerupe gesticuland: "Auzi, tu sa nu te bagi, ca bosorogii astia asa s-au invatat. Ii dau amenda!" Cand am vazut ca nu-l potolesc pe oachesul urlator si mai ales ca nu o pot scapa pe doamna bunica din ghearele istericului, m-am apopiat de el si privindu-l fix in ochi i-am zis: "Bai nenea controlorule, iei biletul ca asa zic io. Nu ma face sa-mi prapadesc creditul de la telefon ca te-ai dus. Si data viitoare sa faci pe istericul cu tiganii care stau la suteala in autobuz si la care nici nu indraznesti sa te uiti. Ce ma, vrei sa-ti faci norma la amenzi si o linsezi pe femeia asta? Te-ai gandit ca poate n-ar pensie?" Si imediat dupa mine au sarit si ceilalti calatori acuzand comportamentul controlorului de bilete si mai ales abonamente. Istericul s-a retras bombanind, iar eu am luat-o de mana pe bunica si am ajutat-o sa se aseze din nou pe scaun. S-a uitat la mine. Avea o privire speriata si ochii inlacrimati. Nu mi-a dat drumul de la mana. Mi-a zis ca coboara la gara si ca venise la copii in vizita sa le aduca ceva de la tara. : "Mi-a dat norumea bilet da nu-l mai gasii maica si-acu eu ce sa fac?!" Femeia mi-a multumit inainte sa coboare, eu mi-am continuat drumul. Acea batranica mi-amintise de bunica mea care nu mai este si de care mi-e tare dor, iar dementul de controlor mi-a cam schimbat parerea asupra oamenilor din jur si m-a facut sa cred macar pentru o clipa ca oamenii au in ei foame de rautate. Dar nah, cand s-a impartit bunul simt nu au fost toti oamenii prezenti. Unii erau ocupati cu datul amenzilor pentru calatorii clandestine. Am uitat sa-l intreb pe controlor daca el isi va lua bilet pentru a merge in Rai cand ii va veni randul...sau poate merge pe moca.

vanzarea

...si stau si ma gandesc de ce nu pot zice nimic, sau daca zic, nu zic bine, pentru ca nu impresionez. Caut acel beneficiu, despre care vorbesc psihologii. Am senzatia ca m-am vandut, precum o vita in targ si n-am avut macar un stapan care sa incaseze banii pe mine.M-o fi luat la kil sau la bucata? Si eu, beneficiul meu? Si stau si ma gandesc...

scrum

Stau la masa, singura la o masa din sticla. Parca as fi pe apa. Privesc in gol si ma pierd in ganduri. Am o tigara intre degete si ma uit la ea cum devine scrum. Infiorator. Plec putin in urma si ma gandesc ce dracu am ales pentru mine, ce am facut pentru mine, ce mi-am adus bun. Aproape nimic. De ani buni zac intr-o nestire si accept sfoara ce ma leaga de maini si de picioare, traiesc in lumea altora in care banii, muntii de bani se duc pe curve, masini de lux si manele. Nu sunt impotriva acestor lucruri, dar eu m-am plictisit si vreau ceva pentru mine. Fac gaura in scrum cu chistocul de tigara, precum as trage cu mainile pamntul din jurul unei plante ce nu poate iesi dintre bolovani. Incerc sa ma eliberez macar in interior, asa ca sorb o gura de cafea...bleah, nu-mi place, s-a dus amaraciunea aia placuta, e prea dulce si-mi face greata. Imi vine sa tip, sa urlu, sa scot fiara salbatica din mine, ca poate daca o scot reusesc sa fac ordine in jurul meu. Brusc ma gandesc la gustul portocalelor, care oricum nu-mi plac, dar mi-aduc aminte cat am tanjit dupa ele in regimul ceausist. Cumva vreau sa mai fiu copil??? Imi place parfumul lor, dar gustul acela acru ma face sa nu mai vreau nici macar sa fiu copil. Ce vreau sa fiu? Ce vreau? Nu mi-e bine si as face ceva!!! Nu ma regasesc in nimic. Ba da, dar putinul acela ce-mi face bine, se va rupe. O sa tanjesc dupa amaraciunea acestui bine. Si atunci ce voi face? Voi sta la geamul din sufragerie si voi privi la autostrada din fata mea. A naibii autostrada, de ce o fi asa de lunga? Aprind o noua tigara si trag din ea sa-i simt amarul. Si asta este ceva ce-mi place....amarul. Ma cert in gand si scot limba la mine, ma balacaresc cat pot de mult. Offf, oare de ce eu vreau ceva si altii din jurul meu vor altceva? Am tot incercat sa rabd, dar explozia este atat de aproape. Nu mai suport banii, nu mai suport preamarirea prostiei unora din jur. Doamne, nu ma lasa, ai grija la pasii pe care ii fac, arata-mi Tu calea pe care sa merg, copacul sub umbra caruia sa ma odihnesc, apa cea buna din care sa beau si sa ma satur, ai grija Doamne sa-mi scoti in cale un drum neasfaltat ca-mi place sa am talpile goale si sa simt pamantul. Lasa-mi iubirea cea amara, ca sa ma acopar cu ea si pune-mi in loc de perna o mana creatoare si riduri de frunte pe care sa le sarut in vis.

zidul - dorinte nebune II

VIS:"Stropii de ploaie ii udau fata, dar ea nici nu baga de seama. Se gandea la zidul ei. Vroia sa scurteze drumul pana la el. Nu avea cum. Dorinta de a fi din nou inauntrul lui o facea sa creada ca norii de ploaie se transformau in raze de soare. Nu a trecut mult si trupul ei se afla cu suflet cu tot, in zid. S-a apropiat timida si s-a lipit din nou de el. Il simtea pe el si ii simtea puterea. Isi imagina ca zidul ei ar putea prinde viata , ar fi ceva uman si i-ar creste maini cu care sa o cuprinda si sa o tina strans lipita de el. Si a stat asa o bucata de vreme pana cand imaginatia ei a prins viata. Dorinta ei fusese prea mare ca sa nu-i fie indeplinita. Un fulger i-a strapuns sufletul si-un glas interior striga din rasputeri fericirea pe care o traia. Se oprise din a respira de teama ca nu aude suficient pasiunea si dragostea zidului ei. Ii simtea fiecare rasuflare iar parfumul lui devenise parfumul ei. Ea scoase un sunet de durere placuta, de dulce-amar... A gemut prelung la prima miscare a zidului care a facut-o sa-l simta pana in maduva oaselor. Traia fiecare atingere atat de intens, atat de profund, visul nu mai era vis ci devenise real...era in bratele zidului si nimic nu mai conta. Lacrimile ce-i curgeau prin vene au stat in loc macar o clipa pentru a impartasi bucuria stapanei lor. Si ea, i-a soptit in gand cat de mult il iubeste pe el, pe zidul ei..."

zidul - dorinte nebune I

VIS:'''Era dimineata si soarele-i zambea placut. Ea il vazu dar isi cauta de treaba in continuare. Avea o incarcatura in suflet si culmea, era una ce-i facea bine desi abia mai putea merge din cauza greutatii. Cu pasi marunti se indrepta spre ceea ce facea in fiecare zi, numai ca inima ei cerea sa mearga la "zid". Acel zid care-i iesise in cale pentru a-i arata ca poate trai si simti lucruri la care doar visase. Mergea grabita si asculta pocnetul tocurilor de la pantofi. O relaxa. In scurt timp s-a trezit in fata zidului si fara sa se gandeasca prea mult, s-a repezit in interiorul lui. De cum a intrat a tras aer adanc in piept. Ii fusese dor de acel miros. Atat de dor incat vroia sa creeze un parfum cu mirosul zidului. Isi trecu degetele peste asprimea zidului caci vroia sa-l simta. Apoi l-a vrut mai aproape, mult mai aproape si el a lasta-o. Carnea ei tremura si avea senzatia ca prin vene ii curg lacrimi de fericire. Si n-a stiut ce sa faca, si intr-un final a cuprins-o o stare de dorinta de ceva.....ceva ce nici ea nu stia ce. Si si-a lipit trupul de zid si a ramas lipita acolo. O inspaimanta caldura lui dar nu suficient cat sa plece de langa el. Si pentru ca si inspaimantarea ii facea bine s-a lipit si mai mult. A stat acolo pana cand coapsele au inceput sa i se incalzeasca. Avea impresia ca zidul a cuprins-o si nu-i mai da voie sa se miste. Exact asta isi dorea, dar cand a facut un pas inapoi si-a dat seama ca poate sa faca ce vrea. Trist. Putea sa plece sau sa stea. Ea dorea sa ramana, probabil ca si zidul ei la fel. In clipa urmatoare si-a lipit buzele de el si i-a soptit ceva si-un tremur aspru i-a zguduit toate incheieturile. S-a cutremurat pana cand o umezeala fierbinte a cuprins-o incalzindu-i trupul. Fusese pentru prima data cand constientiza ca nu-si cunoaste trupul. Acum ea era moale si primea caldura din zid prin fiecare por. Starea in care se afla ii placea prea mult ca sa renunte la ea. Vroia sa danseze dar un zgomot din exterior a speriat-o. A privit in jur si a stiut ca e momentul sa plece. Poate ca nu era, dar a trebuit sa o faca. A sarutat zidul si l-a mai mirosit inca odata. Se indeparta grabita, grabita spre nimic. Gandurile ii erau la zidul ei si a vrut sa se intoarca la el, dar n-a facut-o. In nimicul in care ajunsese era intuneric si a adormit. In visul ei, a indraznit sa-i spuna zidului "TE IUBESC!". In visul ei, zidul nu putea intra si nici nu putea sa afle ca ea il iubeste. In visul ei, nu putea fi oprita de la iubire, o cautase atat de mult..."""

zidul - dorinte nebune

Ea s-a trezit cand deja mana ii era lipita de zid. Un zid imens in care nu putea sa intre dacat putin. I se paruse greu la inceput, dar greul ii fusese indus.De mult vroia sa atinga ceva si pentru ca zidul i-a iesit in cale, ea l-a atins. Si a incercat sa-si plimbe mana in zid, ca intr-o ceata...pipaia, umbla orbeste. De teama sa nu strice ceva, i-a cerut voie zidului sa intre, sa vada mai mult. Si a poftit. A poftit mult de tot si s-a infruptat din intelepciunea zidului pana cand nu a mai inteles nimic. In lumea lui cea rece, ea isi gasea linistea, prindea putere si curaj, vroia sa stea si sa plece in acelasi timp. Zidul a tacut si a lasat-o sa-l cerceteze...oricum ea nu intelegea nimic. Si intr-un colt crapat s-a ivit o raza de lumina. Prin colt putea sa iasa afara, sa vada lumea, dar ei nu-i trebuia. Vroia acolo, in zid, caci abia intrase si nu apucase sa-si tarasca degetele peste asprimea lui.  Ii placea mult mirosul din interior si a incercat sa guste putin din amarul zidului. I-a placut si asta a speriat-o. A dat sa fuga, dar s-a porit sa-si lase semn de revenire. Ar fi vrut ca inainte de plecare sa-i dea zidului un sarut rece, dar s-a gandit ca poate il ingheata si ca razbunare nu o va mai primi in el. L-a mai atins odata, EL a ramas, EA a plecat.

interior

cat am trait, n-a fost de-ajuns
sa mi se lase un raspuns,
in suflet pietre mi s-au pus
si mult am plans.

cat am trait eu am cerut
macar putin, cu imprumut
si nu mi-a dat ce eu am vrut
doar un sarut.

cat am trait am cautat,
am socotit, am cercetat
dar n-am primit ce eu am dat
si am plecat.

si de acum ca voi pleca,
sa fiu doar eu in lumea mea,
pe ochii mei voi aseza
numai o stea.

In lut

Socot ca cel mai placut la atingere este lutul. Din lut se pot face multe, dar din ce este el facut? Din apa si pamant. Eu sunt pamantul apei si apa ma poate acoperi, ma patrunde, ma inunda, ma ia in brate, ma sufoca. Pamantul tace, apa sopteste...e vis. Un vis in care vreau sa fiu...un vis placut, un vis in care simt caldura a tot ce doresc. In visul asta pot sa evoluez, sa urc si sa cobor, sa zbor sau sa imi frang aripile, sa uit sau sa nu iert, sa mor cand am timp, sa iubesc daca pot, sa doresc daca vreau, sa cer si sa primesc dar sa nu dau. Eu sunt pamantul apei si vreau sa ma scufund. Astept sa cad in valuri si-apoi sa zac pe fundul apei, caci numai asa voi simti ca e cu mine.