Marea cea Verde

Sunt singura, ma simt goala si imi vorbesc uneori in soapta sa nu ma auda inima. Oricum inima nu e "acasa", a plecat, s-a dus si mi-a trimis scrisoare.....cica nu se mai intoarce pentru ca nu-i mai place de stapana ei morocanoasa, ciufuta si artagoasa. Ce inima lipsita de curaj am! Uneori nici trupul parca nu e al meu. Porii se incapataneaza sa raspunda fiecarui vis si se deschid ca si cum ar primi taria unui parfum..... Trebuie sa fiu puternica, sa lupt impotriva dorintelor,  trebuie sa pot......pentru ca trebuie. Trebuie sa uit, sa iert si sa merg mai departe, sa las in urma visul cu Marea cea Verde cu tarmurile ei care candva mi-au fost locuri de impliniri absolute. Marea cea Verde eu am inventat o, eu m-am scufundat in ea, eu mi-am spalat trupul plin de urmele durerilor, eu am iubit-o, eu ....iar ea m-a iubit.....si atat. Imi lipseste cumplit puterea de a trai fara vise... dar musc din perna plina de lacrimi si adorm in lumea mea gri.a mea gri.

NU MAI AM, NU MAI POT, NU MAI VREAU

IUBIRE, DRAGOSTE.....
CE-S ASTEA?  NU LE VREAU, NICI DE DAT, NICI DE LUAT.....SUNT DOAR NISTE CUVINTE, NIMIC MAI MULT.  VOI STRANGULA MULTE SENTIMENTE FARA DE CARE CICA OMUL NU AR PUTEA TRAI.  IA SA VAD EU, SE MOARE DIN LIPSA DE ELE? 
MI SE RUPE DE IUBIRE!    
MI SE RUPE DE DRAGOSTE! 
PE MINE NU MA POATE IUBI NIMENI SI NICI EU NU VOI IUBI PENTRU CA NU POT, NU AM RESURSE.

"permiteti?"

     Intuneric si frig. Trecuse putin de ora 20. Imi var o mana in buzunarul hainei si imi grabesc pasii catre casa.  Pe drum mi-a venit sa fumez o tigara si sa beau o cafea, asa ca m-am oprit la usa unui bar. Intru. Inauntru era foarte cald. Dau sa-mi dezbrac haina. Simt cum toata lumea se uita la mine, asa ca renunt si las haina pe mine. Rochia pe care o purtam ar fi atras privirile celor din jur pana plecam de acolo. Comand o cafea si o apa. Vreau sa fumez. A dracului de bricheta, nu te aprinzi? Ma uit dupa o ospatarita. Nimic. "permiteti?" In stanga mea era un barbat cu un chibrit intr-o mana si cu un trabuc in cealalta mana. Ma privea fix in ochi. Ce curaj pe el!

-Da, multumesc!

-Poti sa-l pastrezi, eu ma descurc si fara...

-Nu, nu e nevoie! Ii intind chibritul dar el se intoarce si pleaca la masa lui. Eu pafan din tigara, sorb cafeaua apoi cer sa platesc. Ma ridic, imi inchid haina si ma grabesc spre iesire. Ajung la un pas in fata usii si simt cum o mana venita prin spatele meu se intinde catre clanta. "permiteti?" Ma intorc si zambesc ironic.

-De data asta, nu !

-Insist!

-Insista!

-Te rog!

-Roaga-ma cat vrei!

-Domnisoara, te rog!

-Domnule, las-o balta!

Tipul deschide usa, eu topai repede pe scarile barului si ma grabesc spre statia de taxi. Ma urc in primul taxi si-i spun soferului sa ma duca acasa.....rapid. Pe tot drumul am vazut cum o masina probabil mai scumpa decat casa mea a urmarit taxiul. L-am rugat pe sofer sa opreasca la blocul vecin. Platesc, cobor si merg pe langa aleea blocului ca sa ma feresc de ochii tipului din bar. El ma urmarise. Am ajuns in casa. M-am dezbracat de la intrare pana la baie si am sarit direct in cada. Simteam nevoia sa fac o baie fierbinte. Apoi m-am pus in pat cu o mie de ganduri si doua intrebari. Ala m-o fi placut sau o fi crezut ca-s vre-o tarfa iesita la agatat? Acum ma gandesc la mine si imi pun si mai multe intrebari. Oare nu cumva traumele lasate de ultimele doua relatii si-au pus amprenta pe creierul meu? Oare nu exagerez? Oare toti barbatii sunt la fel? Pana cand voi fugi? De ce nu pot macar sa schimb zece cuvinte? Stiu sigur ca simt nevoia sa fiu iubita, ca imi doresc o familie, ca vreau pe cineva care sa-mi ofere afectiune, ca am nevoie de cineva stabil in viata mea....dar de ce ma port asa? De ce ma sperie fiecare barbat care incearca sa se apropie de mine? Concluzionez ca nu-mi place comportamentul meu din ultima perioada, ca nu ma recunosc aproape in nimic, ca imi este teama de barbati, ca imi este teama sa incheg o noua relatie....una adevarata, fara minciuni, fara victimizari, fara amutiri nejustificate. 

DOLIU PENTRU DRAGOSTE

Ma uit in oglinda si analizez ce vad. Vad o femeie ai carei ochi sunt frumosi dar tristi. Ma intreb de ce? Imi raspund: pentru ca nu am stiut sa ma impun in dragoste. M-am impus in tot, mai putin cand am iubit, daca am iubit... "El" vine si pleaca, ma iubeste apoi zboara in lumea lui, ma urca pe culmi si apoi ma lasa sa cad lovind pamantul cu putere. Pentru azi mi-am propus sa plec eu din lumea mea, macar putin. Voi lasa totul in grija celor care imi spun ca eu nu sunt eu si ma voi duce sa fiu eu, sa ma incarc, sa imi arunc inima in balta vietii si sa o spal de dureri ce au facut-o sa bata din ce in ce mai incet. Cand voi fi pregatita, ma voi intoarce in lumea asta plina de minciuni, dar ma voi intoarce cu dorinta de a nu-mi mai pasa de nimic. Probabil ziua de azi va fi o zi notabila si remarcabila in calendarul vietii mele, un nou inceput, o noua viata personala, alte dorinte si alte trairi. Am obosit sa ma las iubita pe bucati, am obosit sa astept ceva ce merita dar pentru care platesc prea scump. Voi cauta sa mi se dea gratis fiecare sarut, fiecare imbratisare, fiecare moment de dragoste. Mi-ajunge cat am dat, mai am putin iar acest putin il pastrez, voi incerca sa-l transform intr-un premiu pe care-l voi oferi cuiva care ma merita. Azi e prima zi de doliu in tot ce a insemnat dragoste pentru mine. Voi ingropa iubirea pentru trecut cu ochii inchisi incat sa nu o mai gasesc niciodata chiar daca o voi cauta. Voi lua o pauza in care sa plang, sa sufar si apoi sa-mi vad de drum, un drum ce il voi croi zi de zi.   

goliciune si durere

Ma dor toate oasele si carnea ma doare...ma dor bataile inimii, dar inima nu o mai am. Inima mea umbla hoinara, n-a vrut sa mai stea la locul ei. Inainte sa plece mi-a spus: "iarta-ma! Nu pot"...si a plecat dupa un el, s-a dus grabita sa-l caute. Inima, nu stie ca acel EL nu exista, dar o las, o las sa-l caute pana la final. Ma dor lacrimile care sunt multe si nu le mai suport. Ma dor noptile grele si zilele goale. Ma dor  clipele ce raman in urma fiecarui vis si pe care le vreau, ma dor atingerile tandre, ma dor toate.......toate ma dor si mai simt ceva, ca ma transform. Imi este dor de o prima noapte, imi este dor de fiecare noapte, imi este dor de iubire...  Il vreau pe el, numai pe el, un el unic, un el al meu. Dar cine este el? Exista? S-a nascut oare? Hmmmm, e doar un vis, nimic mai mult...

oameni ne-buni

*Sunt oameni care trec prin viata fara sa faca ceva.
  Se multumesc doar cu ce li se ofera, daca li se ofera.
*Sunt oameni care nu au nici macar trecut.
 "Ei spun: lasa trecutul acolo.
*Sunt oameni care nu au curaj.
  Fug  de TOT cat pot ei de tare, dar ei nu stiu ca fac doar joc de glezne.
*Sunt oameni mincinosi.
  Ei mint sufletele celor care ii iubesc.
*Sunt oameni care ignora totul in jur.
  Ei vor doar nimic.
*Sunt oameni carora nu le convine nimic.
  Din nefericire, acestora li se ofera tot desi ar merita sa li se ia si aerul pe care il respira, oricum li se pare ca  
  fac prea mult atunci cand respira.  

Sarmanii, ce viata seaca au, cata autoignoranta!!!  

al saselea simt si perversitatea

Ma simt ca o scolarita care a mai incheiat un capitol la invatatura. Dar ce am invatat? Am invatat sa nu-mi mai pun sufletul pe tava, sa nu mai cred pe nimeni pe cuvant de onoare.....onoare am spus? Care onoare? A cui?  Am mai invatat ca trebuie sa spun nu atunci cand simt, ca in loc sa pup in cur mai bine fut in gura, ca trebuie sa-mi vad interesul si ca parsivitatea e la moda. Hmmm! A fost o vara fierbinte si plina de evenimente naspa dar pe care le-am depasit cu mult tact iar acum sunt linistita. Minciunile au durut cel mai tare. Am fost mintita in cel mai josnic mod posibil. Dar si de aici am invatat ceva. Concluzia e ca am ajuns sa fac ceva ce nu am crezut ca pot face, sa urasc. Urasc doi oameni care mi-au ars sentimentele in flacarile iadului. Ii urasc pentru lasitatea lor si teama de a lupta cu mine intr-un mod corect. Urasc pentru ca mi s-a impus, ei mi-au impus, asa au vrut. Le-am oferit iubire, m-am oferit eu pe mine, dar m-au calcat in picioare, sau cel putin asa au crezut ei. Primul a fost la un pas de a ma domina pentru tot restul vietii dar a fost in urma mea cu o secunda, al doilea a incercat sa ma foloseasca. Ar fi facut-o la infinit daca as fi permis. Al saselea simt cu care m-am nascut mi-a dat o palma peste fata si mi-a spus:"trezeste-te!" si m-am trezit. Acum ma ridic, imi scutur turul pantalonilor vietii si ma pregatesc de un nou drum. Un drum pe care voi presara din loc in loc,  indicatoare cu regulile jocului meu.