Marea cea Verde

Sunt singura, ma simt goala si imi vorbesc uneori in soapta sa nu ma auda inima. Oricum inima nu e "acasa", a plecat, s-a dus si mi-a trimis scrisoare.....cica nu se mai intoarce pentru ca nu-i mai place de stapana ei morocanoasa, ciufuta si artagoasa. Ce inima lipsita de curaj am! Uneori nici trupul parca nu e al meu. Porii se incapataneaza sa raspunda fiecarui vis si se deschid ca si cum ar primi taria unui parfum..... Trebuie sa fiu puternica, sa lupt impotriva dorintelor,  trebuie sa pot......pentru ca trebuie. Trebuie sa uit, sa iert si sa merg mai departe, sa las in urma visul cu Marea cea Verde cu tarmurile ei care candva mi-au fost locuri de impliniri absolute. Marea cea Verde eu am inventat o, eu m-am scufundat in ea, eu mi-am spalat trupul plin de urmele durerilor, eu am iubit-o, eu ....iar ea m-a iubit.....si atat. Imi lipseste cumplit puterea de a trai fara vise... dar musc din perna plina de lacrimi si adorm in lumea mea gri.a mea gri.