Intuneric si frig. Trecuse putin de ora 20. Imi var o mana in buzunarul hainei si imi grabesc pasii catre casa. Pe drum mi-a venit sa fumez o tigara si sa beau o cafea, asa ca m-am oprit la usa unui bar. Intru. Inauntru era foarte cald. Dau sa-mi dezbrac haina. Simt cum toata lumea se uita la mine, asa ca renunt si las haina pe mine. Rochia pe care o purtam ar fi atras privirile celor din jur pana plecam de acolo. Comand o cafea si o apa. Vreau sa fumez. A dracului de bricheta, nu te aprinzi? Ma uit dupa o ospatarita. Nimic. "permiteti?" In stanga mea era un barbat cu un chibrit intr-o mana si cu un trabuc in cealalta mana. Ma privea fix in ochi. Ce curaj pe el!
-De data asta, nu !
-Da, multumesc!
-Poti sa-l pastrezi, eu ma descurc si fara...
-Nu, nu e nevoie! Ii intind chibritul dar el se intoarce si pleaca la masa lui. Eu pafan din tigara, sorb cafeaua apoi cer sa platesc. Ma ridic, imi inchid haina si ma grabesc spre iesire. Ajung la un pas in fata usii si simt cum o mana venita prin spatele meu se intinde catre clanta. "permiteti?" Ma intorc si zambesc ironic.
-De data asta, nu !-Insist!
-Insista!
-Te rog!
-Roaga-ma cat vrei!
-Domnisoara, te rog!
-Domnule, las-o balta!
Tipul deschide usa, eu topai repede pe scarile barului si ma grabesc spre statia de taxi. Ma urc in primul taxi si-i spun soferului sa ma duca acasa.....rapid. Pe tot drumul am vazut cum o masina probabil mai scumpa decat casa mea a urmarit taxiul. L-am rugat pe sofer sa opreasca la blocul vecin. Platesc, cobor si merg pe langa aleea blocului ca sa ma feresc de ochii tipului din bar. El ma urmarise. Am ajuns in casa. M-am dezbracat de la intrare pana la baie si am sarit direct in cada. Simteam nevoia sa fac o baie fierbinte. Apoi m-am pus in pat cu o mie de ganduri si doua intrebari. Ala m-o fi placut sau o fi crezut ca-s vre-o tarfa iesita la agatat? Acum ma gandesc la mine si imi pun si mai multe intrebari. Oare nu cumva traumele lasate de ultimele doua relatii si-au pus amprenta pe creierul meu? Oare nu exagerez? Oare toti barbatii sunt la fel? Pana cand voi fugi? De ce nu pot macar sa schimb zece cuvinte? Stiu sigur ca simt nevoia sa fiu iubita, ca imi doresc o familie, ca vreau pe cineva care sa-mi ofere afectiune, ca am nevoie de cineva stabil in viata mea....dar de ce ma port asa? De ce ma sperie fiecare barbat care incearca sa se apropie de mine? Concluzionez ca nu-mi place comportamentul meu din ultima perioada, ca nu ma recunosc aproape in nimic, ca imi este teama de barbati, ca imi este teama sa incheg o noua relatie....una adevarata, fara minciuni, fara victimizari, fara amutiri nejustificate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu