Ma uit in oglinda si analizez ce vad. Vad o femeie ai carei ochi sunt frumosi dar tristi. Ma intreb de ce? Imi raspund: pentru ca nu am stiut sa ma impun in dragoste. M-am impus in tot, mai putin cand am iubit, daca am iubit... "El" vine si pleaca, ma iubeste apoi zboara in lumea lui, ma urca pe culmi si apoi ma lasa sa cad lovind pamantul cu putere. Pentru azi mi-am propus sa plec eu din lumea mea, macar putin. Voi lasa totul in grija celor care imi spun ca eu nu sunt eu si ma voi duce sa fiu eu, sa ma incarc, sa imi arunc inima in balta vietii si sa o spal de dureri ce au facut-o sa bata din ce in ce mai incet. Cand voi fi pregatita, ma voi intoarce in lumea asta plina de minciuni, dar ma voi intoarce cu dorinta de a nu-mi mai pasa de nimic. Probabil ziua de azi va fi o zi notabila si remarcabila in calendarul vietii mele, un nou inceput, o noua viata personala, alte dorinte si alte trairi. Am obosit sa ma las iubita pe bucati, am obosit sa astept ceva ce merita dar pentru care platesc prea scump. Voi cauta sa mi se dea gratis fiecare sarut, fiecare imbratisare, fiecare moment de dragoste. Mi-ajunge cat am dat, mai am putin iar acest putin il pastrez, voi incerca sa-l transform intr-un premiu pe care-l voi oferi cuiva care ma merita. Azi e prima zi de doliu in tot ce a insemnat dragoste pentru mine. Voi ingropa iubirea pentru trecut cu ochii inchisi incat sa nu o mai gasesc niciodata chiar daca o voi cauta. Voi lua o pauza in care sa plang, sa sufar si apoi sa-mi vad de drum, un drum ce il voi croi zi de zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu