Ma simt ca o scolarita care a mai incheiat un capitol la invatatura. Dar ce am invatat? Am invatat sa nu-mi mai pun sufletul pe tava, sa nu mai cred pe nimeni pe cuvant de onoare.....onoare am spus? Care onoare? A cui? Am mai invatat ca trebuie sa spun nu atunci cand simt, ca in loc sa pup in cur mai bine fut in gura, ca trebuie sa-mi vad interesul si ca parsivitatea e la moda. Hmmm! A fost o vara fierbinte si plina de evenimente naspa dar pe care le-am depasit cu mult tact iar acum sunt linistita. Minciunile au durut cel mai tare. Am fost mintita in cel mai josnic mod posibil. Dar si de aici am invatat ceva. Concluzia e ca am ajuns sa fac ceva ce nu am crezut ca pot face, sa urasc. Urasc doi oameni care mi-au ars sentimentele in flacarile iadului. Ii urasc pentru lasitatea lor si teama de a lupta cu mine intr-un mod corect. Urasc pentru ca mi s-a impus, ei mi-au impus, asa au vrut. Le-am oferit iubire, m-am oferit eu pe mine, dar m-au calcat in picioare, sau cel putin asa au crezut ei. Primul a fost la un pas de a ma domina pentru tot restul vietii dar a fost in urma mea cu o secunda, al doilea a incercat sa ma foloseasca. Ar fi facut-o la infinit daca as fi permis. Al saselea simt cu care m-am nascut mi-a dat o palma peste fata si mi-a spus:"trezeste-te!" si m-am trezit. Acum ma ridic, imi scutur turul pantalonilor vietii si ma pregatesc de un nou drum. Un drum pe care voi presara din loc in loc, indicatoare cu regulile jocului meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu