Oare cum poate sa incapa atat de multa prostie intr-un singur om? Oare de ce Dumnezeu nu a pus in oameni calitati si defecte in proportii egale? De ce unii sunt prea buni, altii prea iubitori si unii mult prea jigodii ca sa merite sa traiasca? Sunt de-a dreptul stupefiata cum viata unui om poate fi dirijata in totalitate de.....sa-i zic tot un om, desi nu merita. Un suflet e trist, atat de trist incat nimic nu pare sa-i mai aduca o raza de lumina, de speranta. Stau uluita in fata ranjetelor fiarei si incerc sa ma abtin cu disperare de la a lua o decizie care ar putea duce la distrugerea a doua familii. Incerc sa iau totul ca pe un exercitiu de autocontrol. Ce mult as vrea sa ma dezlantui, dar am nevoie de rabdare, rabdare si iar rabdare. Privesc, ascult....asist la un circ ordinar, de cea mai joasa speta. Soc dupa soc....le incasez pe toate, fara sa fac rabat de la ceva. Cea mai mica eroare poate fi ultima. Asa e in razboi, gresesti o singura data, o alta sansa nu mai pupi. Acum, nu caut raspunsuri, caut intrebari, iar Tie Doamne iti cer sa dai putina mangaiere si celor care fac rau fara sa gandeasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu