My secret is my intelligence

 I-am ciuruit pe deștepții din domeniul meu! Pe toți, bă, băiatule, pe toți! Pardon, "pă" toți, că deh, sunt și ei ditamai profesorii și doctorii, în anumite științe. Am așa, o dorință nebună, ca celor care mi-au spus că e greu, că nu se poate, că este un domeniu prea amplu, că vai și amar în ce m-am băgat, să le dau într-o zi, FORȚAT, un AUTOGRAF. Și o voi face, pentru că am cu ce și am cu ce din mintea capului meu, nu pe spinarea părinților sau pile și relații. Nu datorez nimănui nicio felie din pâinea pe care o mănânc.

Poftim? Spuneți cumva că este lipsă de modestie din partea mea? Corect! Bineînțeles că este!  De astăzi, nu-mi va mai sta nimic în cale, pentru că nu are ce și nici cine. 

Mă duc să mă aplaud!!!  MERIT! 

Relax.....

 În sfârșit, prima vacanță! 

Ca bogații, pe alte meleaguri 😊

Să fie cu lux și opulență! 

De ce? Pentru că merit! 

Merit tot ce e mai bun și mai frumos! 

Spre polul opus

 Urmează ceva... curând. Va trebui să ne REinventăm (cu "re mare) și să ne adaptăm rapid la ce va urma, fără să mai căutăm tot felul de "artificii" prin care să fentăm viața și traiul. Va fi un soi de: ori așa, ori nimic. 

Se va rupe ceva, se va cutremura ceva. Acest ceva va fi un fel de transformator radical și pentru totdeauna . Undeva, într-un punct, ceva nu mai poate fi controlat, nu mai poate fi la fel, pentru că a devenit extrem de fragil și firav. E ca un drum care ne va duce forțat la un punct zero, ceva ca o explozie în urma căreia se mai găsesc pe ici, pe colo, câteva resturi dintr-un întreg, ca o tornadă care distruge rapid tot ce întâlnește în cale. Personal, aștept cu nerăbdare ce va veni. Eu chiar vreau să se încheie această"lege a junglei" Mă uit în jur și văd că omenirea s-a degradat teribil. Material avem de toate și nu ne mai săturam, dar nu mai avem respect, rușine, credință, educație. S-a ajuns într-un punct în care oamenii vor absolutul. Acest absolut își va lua tributul. 

Moartea - însoțitor la bordul vieții

 

Într-o zi, am citit acest lucru: "să ai în dreapta frică de Dumnezeu și în stânga frică de moarte"  Acest lucru m-a bulversat, mi-a stârnit interesul și într-un fel m-a revoltat, după care, in următoarea clipă, am știut că a venit momentul să scriu o carte. "O carte despre moarte" - acesta este titlul cărții la care scriu. Impulsul mi-a fost dat de ceea ce cred eu despre moarte și despre Dumnezeu. Cred cu tărie că Dumnezeu nu este un scelerat mintal care ne așteaptă cu toporul după o ușă ca să ne crape moalele capului și nici vreun ucigaș în serie pentru cei care au păcătuit; și mai cred că cei cărora le este frică de moarte, garantat nu-L asociază pe Dumnezeu cu iubirea. Dumnezeu este Tatăl nostru, al tuturor, deci nu poate fi un semănător de frici, angoase și stări de anxietate. Cât despre moarte, știm cu toții că ea este evenimentul cert și garantat tuturor vietăților și viețuitoarelor, dar și unica rampă către Dumnezeu.
99% din cei cu care am încercat să dezbat până acum tema morții, au manifestat emoții negative: spaimă, groază etc. Defap, toți cei care exprimă starea de frică pentru moarte, refuză să accepte că viața celor apropiați va continua și fără ei, nu admit că vor deveni o amintire pozitivă sau negativă în funcție de cum i-au tratat pe cei din jur, unii se gândesc la ce se va întâmpla cu agoniseala lor (nu cumva să-și bată joc copiii /nepoții de ea) și lista cu neacceptări continuă. Mă rog, instinctul primar, numit frică și asociat cu moartea, dă fiori reci majorității. " O carte despre moarte" va fi o carte destinată doar oamenilor deschiși la minte și la suflet, dar mai ales celor care sunt dispuși să afle de ce ultimul sunet al clopotului vestitor de moarte, trebuie așteptat cu demnitate și acceptat în totalitate. Așadar, atât pentru mine, cât și pentru tine, cel/cea care citești acum această postare, există un clopot, care se află în mâna morții. "O carte despre moarte" nu va fi o carte macabră și nici una filosofică, ci îi va face pe cititori să râdă și să plângă, să înțeleagă de fapt, că moartea ne este datoare nouă, tuturor și nu noi îi suntem datoare ei.