PACATUL DE A IUBI

    Doamne,Dormi? De ce nu-mi raspunzi? De ce ma lasi singura acum? Vorbeste cu mine! De ce intreaga viata trebuie sa fie ca o balanta? De ce credeam ca doar tu poti judeca oamenii? De ce a trebuit sa ma lasi sa ranesc, de unde mi-ai dat atata forta sa fac rau? De ce m-ai ales pe mine?
...............................................
    Ma simt haituita de viata, sunt ca un animal ce tocmai a fost impuscat si asa, sangerand, cu suferinte colosale, incearca sa scape cu zile. Puhoiul de intrebari m-a napadit si-mi da stari claustrofobe. Nu pot sa respir. Ma agat cu disperare de cateva tigari. E tot ce pot sa fac acum. As vrea sa pot vorbi, dar este imposibil, nu mai cred in cuvinte si nici nu mai gasesc cuvinte. Imi amintesc si simt acele imbratisari puternice, doar ele au fost adevarate, pline de puritate si doar ele mi-au vegheat somnul si mi-au spus "te iubesc".  As vrea sa dau timpul inapoi, sau as vrea sa fiu zidar ca sa pot repara fisurile sufletesti pe care eu le-am provocat, dar...  Ce pot sa fac, ce pot sa mai fac? Nimic, pentru ca nimic din ce simt, oricat de puternic ar fi, nu poate spala pacatele pe care le-am facut. 

 E  mult  prea  tarziu  caci  m-am  nascut  mult  prea  devreme. 

guilty

STIU, E DOAR VINA MEA

furie incatusata

IGNORARE TOTALA SI NEPASARE ABSOLUTA FATA DE SENTIMENTELE MELE, FATA DE LUCRURILE IMPORTANTE PENTRU MINE??? 

E GRAV...

INCERC SA MA ABTIN DE LA O EXPLOZIE DE NERVI...

DACA NU O VOI FACE, VOI RANI SI O SA MI SE RUPA DE RANILE PROVOCATE

inutil

Imi asez tamplele intre palme si imi privesc talpile goale ce sunt mai reci ca negrul noptilor din viitor. Zambesc si imi fortez trupul sa se miste. Ceva se opune si plange si-i simt sudorile de chin....este inima. Parca nu vrea sa mai tresalte, parca ar vrea sa doarma comatic, parca tipa si plange rugandu-ma sa stau in acelasi loc ce-mi zdrobeste coloana. E  traumatizant sa asisti la razboiul ce se da intre creier si inima. Ma simt ca o vioara fara arcus. Nici eu, nici nimeni nu ma va putea folosi, iar asta este trist pentru ca finalul concertului ma va gasi nefolosita. Traiesc in nemernicia vietii, printre cosmaruri si printre oameni muti, orbi si schiopi de sentimente. De jur imprejur nu se zareste nimic viu colorat, sunt doar niste ochi care-mi transmit ca ma vad frumos.....si-atat. Ti-am cerut Doamne mai mult, dar probabil ca ai epuizat luntriile cu bunatati sau poate ca nu merit si-atunci ma cert aiurea cu Tine. Asa cum sunt acum, trebuie sa ma ierti pentru ca uneori urlu la tine. Nu ai incotro! Trebuie. ....si eu sunt copilul trimis la lupta, aruncat in viata asta in care iubirea este batjocorita si pusa in balanta cu alte nimicuri. Vezi Tu, m-ai trimis sa lupt cu mainile goale si nici macar o pereche de opinci nu mi-ai dat, sa-mi incalt talpile ce plang de durere. 

cu mine...

SUNT NEMULTUMITA, NEFERICITA, PLINA DE INTREBARI, SICTIRITA DE VIATA ASTA CURVA. 

    IMI VINE SA EXPECTOREZ, SA VOMIT SI SA-MI SPAL CREIERUL...SA-MI FREC TIMPANELE CU O RADIERA PANA LA REFUZ. 

CAHHHH.....IMI E GREATA DE VIATA SI TREBUIE SA O SCHIMB. 

VREAU SA CUMPAR O VIATA NOUA. 

                             

 O FI POSIBIL?