PACATUL DE A IUBI

    Doamne,Dormi? De ce nu-mi raspunzi? De ce ma lasi singura acum? Vorbeste cu mine! De ce intreaga viata trebuie sa fie ca o balanta? De ce credeam ca doar tu poti judeca oamenii? De ce a trebuit sa ma lasi sa ranesc, de unde mi-ai dat atata forta sa fac rau? De ce m-ai ales pe mine?
...............................................
    Ma simt haituita de viata, sunt ca un animal ce tocmai a fost impuscat si asa, sangerand, cu suferinte colosale, incearca sa scape cu zile. Puhoiul de intrebari m-a napadit si-mi da stari claustrofobe. Nu pot sa respir. Ma agat cu disperare de cateva tigari. E tot ce pot sa fac acum. As vrea sa pot vorbi, dar este imposibil, nu mai cred in cuvinte si nici nu mai gasesc cuvinte. Imi amintesc si simt acele imbratisari puternice, doar ele au fost adevarate, pline de puritate si doar ele mi-au vegheat somnul si mi-au spus "te iubesc".  As vrea sa dau timpul inapoi, sau as vrea sa fiu zidar ca sa pot repara fisurile sufletesti pe care eu le-am provocat, dar...  Ce pot sa fac, ce pot sa mai fac? Nimic, pentru ca nimic din ce simt, oricat de puternic ar fi, nu poate spala pacatele pe care le-am facut. 

 E  mult  prea  tarziu  caci  m-am  nascut  mult  prea  devreme.