De cateva zile incerc sa-mi stapanesc nervii, sa imi concentrez atentia pe lucruri care nu au legatura cu mine. Increc sa ajung acasa cat mai tarziu si eventual sa dorm mult. Sunt in faza terminala....asa ma simt, regresez. E.K.G-ul vietii mele arata cum mor. Nu mor incet si sigur, ci rapid si sigur. Cativa incearca sa ma compatimeasca si sa-mi tina moralul ridicat. Altii, ma iau in pleasna si ignora durerile mele. Si ce daca!? De dragul lor, al tuturor, zambesc, spun glume si chair fac misto de mine si de situatia mea. Nu las sa se vada cum ma topesc, cum incet, incet dispar, ma evapor. Sunt la o rascruce. Viata mea s-a oprit putin, poate putin mai mult. Poate ca tot ce se petrece acum, este cauza unor evenimente din trecutul meu, poate ca Dumnezeu ma crede prea smechera si imi da teste. Lupt, inca mai lupt. Nu ma las prada mortii, chiar daca ea poarta o rochie misto. Lupt si voi lupta pana in cand o sa cad definitiv. Aud voci dar nu cuvinte, vad viata dar nu o simt. Sunt deprimata, sunt atat de singura incat si propria respiratie mi se pare zgomotoasa. Totul a amortit, totul se distruge, totul dispare.....
....macar de-ar ramane niste amintiri placute...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu