vorbe...

De ce? Pentru ce? Stiai ca doare? Nu crezi? Atunci nu trebuie. Spui vorbe? Spune-le in continuare! Dar nu le sapune tare! Nu pot sa stiu, nu vreau s-aud. Fa ce iti place dar in tacere. Unii oameni cunosc anumite sentimente mai tarziu.

Crestez un zambet si eu plec,
Aud un urlet, apoi trec.
Ii las ce vrea, desertaciuni,
iar el traieste in minciuni.
Cauta noul absolut,
Aud ecoul, il ascult,
privesc in gol desi doresc,
buzele lui sa le strivesc.
Dar el vrea noul absolut,
eu vreau iubire, ce absurd!
Ma vrea putin cu imprumut,
ma vrea mai mult, eu nu mai sunt.
Ce joc dement! Ce de culori!
Nu esti atent si ma omori.
Ma spinteci si ma rastignesti,
ma sfarteci, ma rostogolesti,
Nu ma iubesti...

un rol nou

Nu este zi data de la Dumnezeu in care sa nu mi se spuna: "esti tanara, esti frumoasa, ai si ceva in cap, esti adevarata, etc." Ajung acasa de la munca si iau aceste cuvinte pe care le aud zilnic la anlizat. "Esti tanara", poate ca sunt si asta este de bine, de foarte bine, deci am in fata niste ani in care ma pot manifesta.... zgomotos. OK, o voi face! Si tot pentru ca sunt tanara, cred ca mai am timp sa descopar lumea din jur. Buuuuuun.....mai departe....." esti frumoasa". Asta, incep sa o cred. Mi se spune prea des. In ultima vreme am incercat sa analizez privirile celor care imi spun ca sunt frumoasa sau ca arat bine. Certitudinea vine in urma privirilor fetelor sau femeilor care mi-o spun. Ele sunt cele care se uita intr-un fel anume la mine, adica admirativ-invidios. Mai sunt si barbatii din preajma. Astia, masculii, sunt clar sinceri. Unora le curg balele, deci ma dezgusta. Altii sunt adevarti domni si ii ador. Si mai stiu si eu despre mine ca sunt destul de draguta, ma compar(celulita nu, burta nu, fund lasat nu, grasa nu)....ha,ha,ha ce modesta sunt!!! Asaaaaa. Sa trecem mai departe, la faza cu desteptaciunea. Aici, ce pot sa zic, am si eu atuurile mele, domeniile in care sunt foarte buna, dar e clar ca asa cum am timp sa descopar lumea, voi gasi timp si pentru a invata chestii noi. Acum, descopar ca sunt unii (ei si ele) care ma imita. Eu sunt o actrita buna, ei nu! Si asta e de bine. Maaaaaa, dar de ce o faceti? Pentru ce? Bai, eu am stilul meu si-mi iese, dar voi?! Voi ce aveti ma?
       Dupa aceasta analiza, AM HOTARAT: DE MAINE 29.10.2010 (am ales special aceasta data) VOI INCEPE SA FAC LUCRURI NOI PENTRU MINE. PROMIT!!! SUNT TANARA, FRUMOASA, ISTETICA, putin tupeu imi lipseste, dar nu-i bai, o sa ma descurc! Am luat aceasta hotarare, in primul rand pentru ca pot, apoi pentru ca mi s-a luat sa zac pe mine, sa ma plang, si sa cersesc putina atentie. Nu voi mai cersi atentia nimanui, de maine o voi atrage si mai mult voi incerca sa ies in evidenta. Tineti-mi pumnii! 

imposibil de gasit

Fu ziua mea...nu acum, anul trecut. Dimineata am primit 6 mesaje de "La Multi Ani", unul cu litere mairi, trei cu litere mici, unul prin telefon si unul verbal. Buuuun. Acu' vine si o intrebare: "Ce vrei sa-ti iau de ziua ta?" Ii raspund: "Ce vrei tu!" Uite cum raman singura si astept, si astept, pana aproape de seara. Personal, nu am nevoie de nimic. Am tot, al meu. Si totusi un mic dar acolo, este imbucurator, iar eu ma bucur mai tare decat un copil de doi ani. Eeeeee....iete ce am primit: NIMIC. Ma, da' NIMIC, nici macar o pereche de chiloti sau un buretel de vase si-un Pur, ca tot zac langa chiuveta. Ma uit lung, apoi zambesc. Zambetul mi se intoarce si vine si o explicatie: "am vrut sa-ti iau o floare dar nu am stiut ce iti place". Corect! Poate ca-mi plac florile de tei si de unde sa ia tei in miezul iernii? Si totusi gasea, intr-o cutie de ceai. Acest fapt dateaza de niste ani si la fel ca pana acum, va exista si anul acesta. Martie? Nu exista in calendar. Dar nu-i bai, imi fac singura cadouri. Si la anul care vine imi voi face un cadou maaaaaaare de cateva mii de euroi. Uite-asa, de-a haluia!  Numai ca acu' mi s-a pus un nod in gat si cred ca de Revelion ma duc la mare. Si ce daca nu-mi place la mare? Macar e fig. Si nici frigul nu-mi place, dar macar il pot asocia cu ceva, cu ce mai simt eu acum pentru.... NIMIC. Si poate ca la mare ma izbeste un val cu vre-o floare, sau gasesc pe cineva care sa ma tina de mana, sau poate vrea cineva sa ma ceara de nevasta, sau poate ma duc la o piesa de teatru dar si mai si poate ca in sfarsit ma invita cineva la dans.       Nu m-am gandit, dar poate ca eu nu mai exist....

la taifas cu oglinda

Ce nu inteleg? Ce naiba vreau? De unde mi-au incoltit atatea dorinte? Pretentii...pretentii de ce? Mofturi? Ce afurisita sunt! Ce nemernica sunt! Ma privesc in oglinda si oglinda imi urla in timpane:

 - Fataaaaaaaa, n-ai nici un drept, asa ca plangi degeaba! Ia doar clipele care ti se ofera si atat. Ti se spune sa te bucuri de clipele alea, pai bucura-te si taci dracului! Nu ai voie la mai mult. Iar dorintele si simtirile, calcati-le in picioare! Ce faci tu acum, se numeste prostie. Vrei ceva ce nu-i al tau.

 - Da, dar il ……

 - Taci, taci, sa nu te-aud! Tu vrei, dar ce oferi la schimb? Fa ceva pentru tine si vei putea cere abia apoi, daca mai ai cui sa ceri.

 - Si ce fac cu ce simt aici?

 - Simtiri? Trairi? Dorul ce te macina? Bla, bla, bla! Taci si rabda! Imagineaza-ti ca esti la cumparaturi. Gasesti o haina care iti place. Poate fi singura din acel model.O probezi dar haina iti este mare. Asa ca, te bucuri de ea doar cat o probezi.

 - Si totusi…

 - Sa nu te-aud!

 - Sa presupunem ca un "el" este o haina. O pot modifica, o pot ajusta.

 - Hei, incapatanato, asculta, haina e buna, tu esti proasta! Tu trebuie sa te schimbi sa poti avea haina ce o vei gasi!

 - Ma voi schimba, dar nu pentru haina ci pentru mine.

 - Pai fa-o, nu te mai miorlai atat!                                                        

 - Si ce fac cu ce simt?

 - Auzi? Uita-te aici la mine! Vino mai aproape! Uita-te bine! Ce vezi? O tampita, adica tu!

 - Da ma, dar timpul trece asa repede! Sunt prinsa...cu lucruri care trebuiesc terminate neaparat. Sentimentele astea nu puteau veni inca de asta vara? Cu banii de atunci as fi putut termina ce am inceput. Acum, trebuie sa astept.

 - Spui ca ai un ingeras la care te rogi? El poate sa-ti dea un semn si daca o fi sa fie, atunci va fi oricum.

 - Poate-o fi, poate n-o fi, cine stie? M-am zapacit! “Nu-i bine!” Stau asa in nebinele meu si voi vedea ce voi face!

 - Hai, hai, ia vezi! Intreci masura si te pun sa-ti tragi doua palme.

 - As vrea sa iubesc ma, sa iubesc si atunci pot sa-mi trag si doua suturi in fund. Singura mi le trag!

 - Si ce te lauzi?

 - Ma, nu cumva trebuie sa platesc pentru o iubire? OK.  Atunci stai sa iau leafa, si-o dau pe toata.

 - Ce-ai vrea tu! Iubirea nu-i de vanzare!  

 - N-o fi, dar as da oricat sa stiu ca sunt iubita. De-o fi nimic, de-o fi putin, de-o fi mult, accept oricat, la schimb voi incerca sa-i dau tot.

 - Stai, nu pleca! Spala-te, ti-a curs rimelul pe fata… Hai nu mai plange!

Ce poate fi???

Ce poate fi mai tandru decat o voce care iti sopteste cald? Ce poate fi mai frumos decat un cuvant de alint? Ce poate fi mai important decat momentul in care cuiva ii pasa de tine? Ce poate fi mai fabulos decat clipa in care simti ca probabil lipsesti cuiva (macar putin)?  Un sunet si este de ajuns sa crezi in bogatia sufleteasca, in puterea de a spera ca viata poate fi frumoasa...

si tu n'existais pas

Sunt singura, atat de singura incat imi aud gandurile. Singuratatea vine de sute de zile, ma inconjoara si ma amorteste... Stau la geam si sorb niste cafea dintr-o cana gri. Privesc autostrada ce se intinde in fata mea precum o vipera. Imi serpuieste privirea si ma lasa sa caut urme. Adulmec un miros, imi miros palma stanga in care s-a imprimat parfumul sec. Si apoi trag aer in piept, adanc si tot mai adanc. Aud cuvintele de insula pustie, aud soaptele grave ce imi cutremura simturile, aud pasii ce se indeparteaza si eu plang. Imi sarut palma stanga si-mi ating buzele usor. Respir adanc, apoi fumez. Las fumul sa-mi intre in ochi, sa mi-i inece in praful ce se duce si se intoarce mereu. Am stari confuze si mi-e frig. Ma uit in jur dar nu ma pot misca de langa geam. Suflu spre el si apoi il sterg cu vorbe. Ma cert, ma cert cu viata si incerc sa dau vina pe ea. O acuz ca nu face nimic pentru mine, dar oare eu fac ceva pentru viata mea? Nu, nu, nu.....nu fac pentru ca.....nu am argument.  Dar alt gand imi spune ca sunt fraiera, ca cer prea mult, ca nu merit ce cer, ca nu-s in stare sa duc daca am. Ei, tu viata, perversa ma iesti si ce incerci tu sa ma orbesti precum fumul tigarii. Ridic o mana ca si cum as cere ceva. Constat ca habar nu am ce vreau. Oricum, caut sa vreau ceva si cevaul ala trebuie sa fie gol, atat de gol incat sa se umple cu mine. Adun clipele, le strang langa mine pe toate, le las sa ma incalzeasca, sa ma atinga. Privesc inainte si este atat de mult iar timpul trece asa greu. Sunt zile si nopti de cand nu mi-am simtit degetele strivite. Acele nopti in care cuvintele plang ...
                                                                       
Cuprinsa de gandul ce varsa venin,
Dezbrac de pe mine haine de chin.
Eu caut cuvintele dulci si amare,
Îngân pentru tine o simpla chemare,
Te sorb, te doresc si tare as vrea
Sa fiu pentru o noapte dragostea ta.   
                                               
                                                                 si tu n'existais pas, je n'auras pas existe




*

zidul - dorinte nebune V

Vis: ""  Soarele clipea destul de puternic, desi octombrie isi arata forta tomnatica. Ea isi certa picioarele ca nu mergeau mai repede....sa ajunga sa-si vada zidul. Si l-a vazut. Era el, acelasi zid dar cu o sclipire care nu se mai vazuse vreodata. O improsca cu raze de soare, cu sidef de aur, cu parfum din flori de camp, o imbata cu vin vechi si o facea din nou sa uite sa respire. Frumusetea griului lui era de vis, iar ea simtea ca ochii i se transforma in diamante negre. Cu teama il atinse usor. Il atinse cu buzele ei arse de atata dorinta. Ar fi vrut sa il roage sa isi mai scoata putin bratele dintre bolovani, bratele acelea vanjoase cu care el o cuprinde, o strange , o poarta si o aseaza pe piept. Ar fi vrut sa se sfartece ca sa-i arate zidului cat de dor ii fusese de el. Vroia sa tipe, sa strige cat putea de tare, ca trupul ei simtea vibratii profunde. Fericirea capatase nuante crude si miresme amare. Ii placea, o facea sa tresalte sa isi simta venele pulsand. Framantarile ce veneau din exteriorul zidului se auzeau din ce in ce mai tare. Trebuia sa plece. In timp ce se indeparta il privea pe el, pe zidul ei. Ochii ii nasteau diamante negre dar marunte care se rostogoleau de-a valma pe obraji. ""

gri

Taifunul din somnul meu cel gri si valurile de furtuni ma cuprind si ma scot din oceanul tristetilor. Vis dupa vis, imagini albe si negre pe fond gri imi contureaza pete pe ochii sufletului. Vreau sa-mi manjesc mainile cu vopsea ce misroase a fum de havana si apoi sa incep dansul nebuniei pe panza vietii. Sa-mi las libere gandurile, sa-mi murdaresc pletele cu alb si sa-mi patez porii cu negru.Pictura o voi inrama intre degetele mele ce-au zgariat zidul la care ma rog in vis. Cu talpile goale voi pasi in pulberea trairilor si voi lasa fire de praf sa-mi patrunda in piele, sa-mi intre in vene si sa curga nefiresc...in amonte. Suferinta este a mea caci mi-o cere inima, inima asta care nu inceteaza si-mi indeamna gandurile la zid. In vis urc trepte iar zidul este in fata mea...incerc sa ajung la el. Urc treapta dupa treapta privind griul lui grunjos, care ma cheama sa-mi dezmierde piela ce picura lacrimi la fel de gri. Vreau griul lui, ador acest gri si caut gri in pasii mei. Si pentru ca visul meu sa aiba culoare, asortez griul lui cu picaturi de culoarea sangelui. Cuvinte...

zidul - dorinte nebune IV

VIS: ""Sunt multe clipe in care ea se minte si stie ca o face doar de dragul de a se salva intr-o zi. Carnea din piept ce se numeste inima ii salta mai tare ca niciodata si da sa iasa, sa fuga, sa pocneasca. Cu lanturi de otel de i-ar fi prinse picioarele, ea tot ar merge, cu funiile corabiilor de ar avea mainile legate, ea tot ar intinde bratele, orbita sau muta de ar fi, ea tot l-ar cauta sa-i sopteasca amarul cuvintelor. E zidul ei si nimeni sau nimic nu o poate opri sa-l vrea, sa-l doreasca, sa-l iubeasca. Topita de focul roscat, inghetata de atingerile lui reci, ea se cutremura la fiecare cuvant pe care il aude, la fiecare semnal trimis catre ea. Din Luna si din Soare vin tavalug, scuze de deranj, doar de dragul de a auzi sau a vedea macar putin. In timpul visului, ea auzise ceva, i se spusese cava. O bucurase prea mult, desi nu avea voie sa auda. Incerca sa se minta si sa isi spuna in gand ca nu este adevarat ce aude si ca totul este doar un vis. Ea isi trecu degetele prin par asa cum i-ar fi facut zidul, si-a muscat buzele de dorul lui, a inchis ochii strans si in clipa urmatoare a simtit o zvacnire puternica in trupul ei. Simtea ca inca o zi este prea mult pentru ea. Secundele, minutele, orele, zilele, nu mai incapeau in timp, era prea mult si asta o facea sa sufere cumplit. Nici nu stia daca zidul o dorea mai mult timp aproape de el. Stia insa ca ea il dorea cu intensitati colosale...ca tanjea dupa o noapte a ei, ca poftea la stele pline cu Soare, ca vroia raze de Luna si dragoste udata cu vin sangeriu. Se intreba neincetat daca asa o fi dragostea sau daca nu, atunci cum se numeste ce simte? Ea s-a trezit din vis. Acum este trista si respira din ce in ce mai greu. Lacrimile ii curg necontrolat de fiecare data cand vine seara, caci pentru ea mai trece inca o zi iar timpul ii devine dusman.""

dantela neagra

In agitatia vietii mele, gandul s-a dus la o pereche de dresuri extrem de sexy. A fost suficient sa inchid ochii si sa-mi imaginez....dragoste, multa dragoste.


           Fiori
Striveste trupul meu in mana ta,
Si pune vorbele pe canapea,
Sa curgi incet pe buze si pe piept,
Lasa-ti iubirea s-o astept.

Atinge-mi trupul insetat,
Si da-mi saruturi neincetat,
Lipeste-te de pielea mea,
Sa simt ca-ti bate inima.



Fiori de-amar sa-mi lasi pe sani,
Sa-mi pui iubirea ta in maini,
Sub trupul tau as vrea sa fiu,
De ma iubesti, nu vrea sa stiu.

Si cere-mi coapsele spre desfranare,
Adu-mi fiorul dulce care doare,
Iar prin dantela neagra sa patrunzi
Si-n trupul meu sa te scufunzi.

Doar zidul tau il vreau mereu,
Ca sa striveasca trupul meu,
Sa simt cum valuri ma inunda,
Sa-mi lasi iubirea ce abunda.

3

Pustiu, pustiu....mult prea pustiu. O lume perfida de care nu ma pot rupe, cupe false de amor, ganduri triste ce vin de-a valma, guri scuipand  flacari de iad, toate ma cauta, ma vor secerata. Oh, ce trist e sufletul meu!!! Sufletul sata care putea fi sufletul sufletului cuiva. Sunt aproape goala pe interior iar iubirea ce-o simt acum se zbate sa supravietuiasca in toata lumea mea. O lume fada in care traiesc, o lume ce putrezeste si devine hoit, o lume in care eu nu pot trai, caci sufletul meu calca pe apa si inoata in pamant. A trebuit oare sa treaca decenii intregi, pentru a intelege ca deosebit inseamna diferit si ca femeia poate fi divinizata dar nu iubita??????? Caut, caut, dar poate nu stiu ce caut, sau ce caut si gasesc nu ii corespund ca marime. Si pentru ca uneori marimea conteaza, vreau si eu o pereche de pantofi negri cu toc inalt de doispe cm. De ce doispe? Pentru ca 1+2 face TREI si 3 este cifra destinului meu....trei este cifra divinitatii....deci: Dumnezeu ma iubeste, asa ca ma plang degeaba. Vreau sa fiu iubita, deci sunt.

clipe de foc

Dureri aprige ma cuprind cand vreau sa ating placerea mea. Sunt lei ce ma-nconjoara iar ochii lor mi-ar infige sageti otravite in carne. Sunt atat de aproape uneori, la doar o rasuflare de ceea ce ador.......dar nu pot, nu pot nici mana sa o intind, caci simtirile m-ar face sa incremenesc. As construi pana una alta, o cochilie a vietii in care sa intru, sa ating, sa iubesc, ce .....pote.....imi este interzis. Obosesc privind in jur, acele valuri care ma inunda doar putin. Eu vreau sa ma scufund!!! Dar, nu pot sa dau ceva ce nu mi se cere, nu pot sa iau ceva ce nu-i al meu, nu pot sa cumpar ce nu-i de vanzare, nu pot sa vand ceva ce altora nu trebuieste... Iubirea mea as da, pentru un sarut la schimb...
 

Mai stai

Prin ochi intind
sa te cuprind
o mana neagra.
Sa nu-mi treaca
pe buze vre-un sarut
fara sa-l prind.


Fur clipe reci
pana sa pleci
din pasul meu.
Pe norul tau
sa nu arunci nimic
fara sa-ncerci.


Din ochiul drept
inca astept
sa curga vinul.
Ca pelinul
iubirea ta amara,
o astept.


Pe zid astern
cuvinte din etern
ramai,mai stai.
Iubire sa imi dai
si-n pulberi sa transformi
somnul meu tern.

doua categorii...

             Era candva pe net un banc. Cica se urca un betiv intr-un autobuz plin cu femei si clatinandu-se le spune: "Toate femeile de pe partea dreapta sunt proaste, iar femeile de pe partea stanga sunt toate niste curve". Uluita de ce aude, o femeie se ridica si ii spune betivului: "Auzi ma, tu sa nu ma faci pe mine proasta!"  La care betivul ii raspunde: "Atunci poti sa treci pe partea cealalta."
             Deci, cu alte cuvinte in ochii barbatilor, sau a unora, cam 99% din ei, noi femeile, suntem ori proaste, ori curve. Oare cum sunt eu catalogata? Proasta sau curva? Ce ciudat....astazi am fost asa de umilita si m-am simtit ca si cum as fi fost ultima femeie din lume. Sa fiu eu mai deosebita si sa fiu si proasta si curva? Prosta pentru ca nu stiu sa ma impun si sa ma respect si curva pentru ca am ajuns in stadiul in care ma feresc sa spun ca mi-am cumparat ceva si mint spunand ca am acel lucru de foarte mult timp. Acum stau si ma gandesc daca nu cumva ar fi mai bine sa fac pe proasta alegandu-ma cu niste beneficii, exact cum fac curvele.....asta asa, ca sa le imbin pe amandoua.

iubiri de octombrie

Octombrie, frig si ploaie. Poate ignora cineva toate astea? Ei bine, da. Un el si o ea, indragostiti. Stau imbratisati in statia de autobuz si isi cauta privirile. Ma uit spre ei cu coada ochiului. Nu indraznesc mai mult pentru a nu-i face sa creada ca mai este cineva acolo. Ea, o domnisoara superba cu parul lung si negru, ochii mari, buze carnoase, destul de inaltuta si subtirica. El un cavaler cu ochii verzi si frumos imbracat. Este placut sa vezi cum el o soarbe pe ea din priviri. Se apleaca la urechea ei si-i sopteste ceva. Fata inchide ochii si ramane asa cateva secunde, pe semne ca i-a placut ce a auzit. Apoi isi priveste iubitul, ii zambeste iar el ii saruta o spranceana. Baiatul o tine strans in brate si cu o mana rasuceste pe degete o suvita din parul fetei pana ce ea isi lasa capul usor pe spate si deschide putin buzele. El o saruta, apoi o strange si mai tare la piept. Fata isi pune capul pe umarul iubitului si ramane asa, pret de un minut. Pacat, tocmai a venit autobuzul. Tanarul o conduce la scara mijlocului de transport, ea urca, el nu. Se inchid usile. El pune mana peste mana ei, dar intre mainile lor este geamul autobuzului, autobuz ce tocmai se pune in miscare. Fata ofteaza si cauta un loc liber. Incredibil !!! De mult timp nu am mai vazut un cuplu care sa se iubeasca atat de mult. Privirile lor, bratele lui ce o cuprindeau pe ea, ea coplesita de atata iubire...superb, absolut superb. Ferice de inimile lor, ferice de trupurile lor, ferice de zilele lor, ferice de ei si de cei ca ei. La modul cel mai sincer cu putinta va spun ca mi-au starnit putin invidia, dar este o invidie pozitiva si clipe ca ale lor as vrea sa traiesc si eu. Nu stiu daca le merit, dar stiu sigur ca le doresc.

Hai, curaj !!!

Ce faci cand te trezesti in plina viata ca si cum ai sta in fata unui nod de cai ferate? Incotro o apuci? Pe unde sa mergi ca sa nu deraiezi? Ce faci cand habar nu ai pe ce te mai axezi? Ce se intampla cad nu-ti mai poti duce la bun sfarsit planurile? Ce crezi ca ti se intampla cand iti bate inima mult prea tare? De ce ai uneori impresia ca te fastacesti ca un copil? Ce se intampla cand incerci sa renunti la obiceiurile tale rele, fara sa-ti impuna cineva ceva? Apar nopti albe? Apar ganduri ? Ai vrea sa spui ceva, dar nu poti? Gandul tau zboara doar la ceva  anume? Sa fie oare un sentiment sau o frustrare? Sa fie oare iubire sau pura imaginatie? Nu ai curaj sa spui? Te ascunzi in spatele unor cuvinte de genul: "cared ca...", "este o impresie sau o parere". Sa fim seriosi...defapt vrei sa  iubesti si nu o spui. Sau nu o spui pentru ca nu e voie?  Si daca nu e voie, ce? Te poate opri cineva? Dar oare vrea sa te opreasca? .....e iubirea.... Ce frumos!!! 
Iubesti si gata daca ai ce iubi, daca nu, rabzi. Indiferent cand vine acest sentiment, te face sa traiesti la superlativ fiecare clipa
Cei ce iubesc, cunosc raspunsul la toate aceste intrebari.


 un sarut pentru ce iubesc...

eu

  Mi-e teama sa spun ceva, sa ma gandesc la ceva, sa vreau ceva...orice. Oare exist?




 

un dans

 sa zbori, sa poti, sa vrei

sai ai curaj ca sa iti iei

din tot cate putin

fara sa vrei

sa nu ceri voie pentru tot

sa iei, sa vrei, sa umlbi-n tot

sa fie-al tau, sa te acoperi

peste tot

sa bati din aripi doar putin

sa spui cuvinte care-ti vin

sa le asezi cu drag

intr-un pahar cu vin

sa strigi apoi ca ai pierdut

ceva ce tu nu ai avut

sa vrei sa ai numai putin

doar un sarut

sa pui pe pat numai un vis

sa il strivesti, sa-l lasi inchis

sa-l arzi pe rug cand il gasesti

plutind deschis

sa iei din praf numai ce vrei

sa pui frumos intr-un condei

sa scrii amarul de pe zid

pe ochii ei

ea cere doar ce tu ii dai

un dans pe buze sa ii stai

si de va vrea sa se topeasca

tu voie sa nu-i dai

sa o opresti tu nu ai cum

decat daca ii stai in drum

si visul de pe pat sa il transformi

in scrum

ce vor ei

O piesa de teatru, o piesa ieftina, fara valoare. In rolul principal, EU. Actorii din jur ma privesc la fel ca spadasinii si astepta sa ma injunghie, sa-mi vada culoarea sangelui care nu este ca al lor. Eu, le fac jocul si-i las sa ma vaneze, iar eu ma las vanata. Ai dracului de fraieri, cu ce s-or alege? Cu ce ma, cu ce? Le-as da mintea mea pentru o ora, numai asa, ca sa vada in ce vartej traiesc si-apoi sa-i scot eu din ameteala si sa-i readuc in lumea lor plina de curve, curve care nu-i intrec pentru ca ei sunt mai curvi decat lumea in care traiesc ei. Si piesa continua si continua, dar nu la nesfarsit. Ca orice piesa, fie ea si ieftina, de proasta calitate, va avea un final. Finalul il fac eu spre deliciul celor ce-l asteapta. Si-mi vor darui aplauze pe care nu le voi auzi chiar daca ei sunt multi. Dar....ei nu stiu ca EU am o continuare si ca defapt abia astept finalul. Fara acest final, nu pot evolua, nu am cum, caci fara aripi nu poti zbura.

.... si joc un rol, rolul pe care ei il asteptau. La final, pana sa cada cortina, cineva imi infige o maceta in spate si ma loveste miseleste. Asa si? Si ce daca, nu-mi pasa, caci ma voi intoarce si o voi lua de la capat. Acum lucrez la o piesa, o piesa de teatru a mea, in care nu am nevoie de actori. Voi juca rolul vietii mele punct Si inceputul piesei va fi facut cu aplauzele mele pentru ei. Sssst, liniste....se ridica cortina....

zidul-dorinte nebune III

...ah, tu, zidul meu, mai stai putin, ramai asa... asta spunea ea in miezul noptii trezita de picaturile reci de pe tot trupul. Ea isi visase zidul, il visase ca pe un el, un el pe care il dorea si dorinta ei exista mereu, nu doar in vis. Cu o zi in urma fusese sa-si vada zidul, numai ca el plecase din locul lor. Deznadajduita, plangand si blestemand pe cei ce-i speriase zidul, ea se consola cu tutun amar si cafea din cea mai neagra cu putinta. Iubirea ei, zidul ei plecase fara sa spuna nimic si ea traia clipe de groaza iar ganduri nebune si netrebnice o izbeau din toate partile. Ca sa uite, a vrut sa doarma si a adormit. In vis i-a aparut zidul care la rugamintile ei s-a transformat intr-un el, un el care putea sa o tina in brate, un el care-i putea saruta parul, un el care isi plimba degetele pe trupul ei si care ii soptea cuvinte de amor atingandu-i usor lobul urechii, acel el care o priveste cand ea se transforma in picaturi de roua, acel el care soarbe fiecare picatura din venele ei. Visul adanc era mai placut ca marea cea mare, neagra si amara, o dezmierda, ii facea bine, o facea sa creada ca pe pamant sunt doar ei si restul....apa si pamant. In acest vis plin de culoare roscata, ea se aseza pe pieptul lui ca sa-i auda inima, apoi ii atingea buzele pentru a le descremeni pe ale ei, era ea, in sfarsit ea. Dulceata placuta a durerii din vis, avea sa se termine repede si ea s-a trzit plangand, incercand cu disperare sa ramana adormita pentru a fi cu el, cu zidul ei . Probabil ca iubirea se adancea, iar ea vroia sa iubeasca dar sa-l ibeasca pe el, pe zidul vietii ei, acel zid in care nu poate intra oricine, oricum.