Drumul spre fericire sau drumul spre iluzie?

Exista un pom minunat. E pom, e mar...si el nu are stapan, este al tuturor si al nimanui, al umanilor, al cerului, al pasarilor si al soarelui, al serpilor si-al furtunilor. De ingijirea lui se ocupa Dumnezeu facandu-l sa fie cel mai minunat pom roditor de pe pamant. ... Merele lui sunt miraculoase, sunt unice. Marul asta creste in mijlocul desertului si pentru ca este minunat el are roade permanent. Toti oamenii au aflat de acest mar si au vrut sa mearga sa culeaga fructele lui miraculoase si unice. Multi dintre ei s-au poticnit la intrarea in desert, altii au vrut cu orice pret sa ajunga la marul minunat luptand pana la moarte cu nisipurile fierbinti si miscatoare, altii au fost ucisi de serpi, de soarele fierbinte si de furtuni. Foarte putini au fost cei care au reusit sa ajunga cu adevarat sa culeaga merele miraculoase. Oare cum au reusit? Oare de ce nu exista marturisiri despre frumusetea pomului si despre gustul unic al merelor? Oare a fost doar rodul imaginatiei oamenilor? Si totusi marul exista, desertul exista, tot asa cum exista drumul spre fericire. Cei ce vor reusi sa culeaga merele unice, vor reusi sa strabata intreg drumul spre fericire. Poate ca fericirea exista, dar nu cumva drumul catre fericire este rupt in bucati mai mari sau mai mici, dar fara punti de legatura intre ele ? Sau, drumul exista, iar fericirea este a tuturor si atunci fiecare primeste doar cate o frimitura... Nu cumva, noua umanilor, ni se arata ori drumul fara sfarsit catre fericire, ori fericirea catre care nu exista un drum intreg?

RECE

Ma tot intreb si ma intreb din ce in e mai des: daca cei ce ma invidiaza, cei ce ma diseca mai ceva ca la morga, ar fi pentru un timp "eu", oare ce ar face? As vrea sa-i vad cum  suporta durerile, cum  zambeasc atunci cand sunt loviti. As vrea sa-i vad daca mai pot merge "elegant" in timp ce calca pe cioburile vietii. As vrea sa-i vad daca ar mai ramane in lupta stiind ca pe teava mai au un singur glont...si oare ce ar face cu el, s-ar apara sau s-ar sinucide? Ma tot intreb, de ce ma analizati ca pe text gramatical? De ce ravniti la ce am? Habar nu aveti ce am, cat am sau daca am ceva! Nu v-ati plictisit de nepasarea mea fata de voi, de ignoranta ce v-o scuip in fata zi de zi? Daca veti continua sa ma invidiati si sa vreti sa fiti "eu", atunci va invit sa pierdeti tot, dupa care sa o luati de la capat fara sprijinul nimanui. Numai asa veti putea fi ca mine. 

Cu toata modestia spun raspicat: sunt o femeie puternica, cu prea mult trecut amar in care am invatat cum sa cad si cum sa ma detasez de durere fara sa plang sau sa ma plang. 

Poate va par insensibila. Asa si sunt! Insensibila. Rece. 

                                                              ...iar voi sunteti orbi.    

un vis nemeritat

Hei, toarasu, dormi? N-auzi mah? Deschide naiba ochiul ala si arunca o privire la mine. Ce facusi? Ce fu  asta? Sau mai bine, ce facui eu ca sa merit? De ce-mi dadusi atat de mult? Mah, sa nu care cumvaaaaa....ai grija! Stiiiiiu ma Barbosule, nu ma cert cu tine, dar nu inteleg, ma jur ca nu... si as vrea sa-mi explici.  Nu sunt nebuna!  Nu as vrea sa te supar, dar poate imi dai niste raspunsuri si ma lamuresti. .... Da, bine...bine ca ranjesti.....Pentru ca tot ai chef de hlizeala, esti dragutz sa-ti scoti fundul din scaunul ala pompos si sa-mi aduni inima de pe jos?  Zau aum, dar chiar nu pot trai fara ea. Hai pa! Pe maine seara! Maaaah Barbosule, stai cuminte!  Intre timp tu sezi acolo de ma vegheaza si pune-mi o lanterna in cale.....sa nu ma impiedic.

stupid people

Craciunul este o sarbatoare plina de emotii si sentimente. Asta spun 99% din cei pe care ii cunosc. E pe dracu. De unde mah atatea emotii? De unde atatea sentimente? Bine ca va curg voua pe nas, toate astea. Cu exceptia perioadei copilariei, cand parintii ne fraiereau cu o ciocolata ca sa obtina la schimb mai multa cumintenie din partea noastra, restul e un mare fas. Cati dintre voi ati privit in jur? Cati ati realizat ca de fapt e o sarbatoare religioasa? Cati dintre voi o cinstiti cum se cuvine? Cati cunoastepti semnificatia Craciunului? Nu visati decat la Mosu ala care aduce cadouri? OK. Va place sa va mintiti singuri pe propriul buzunar? Pai de Mos o sa aveti parte. Stiu, stiu, v-am urat Craciun fericit si mai stiu ca unii o sa-mi sara fix in cap. Daaaa, intreb si eu in prostia mea, cati dintre voi v-ati amintit azi de Dumnezeu? Stiti care e faza, cread ca m-am inselat cand am spus ca urasc sarbatorile de iarna, mai mult ca sigur ii urasc pe cei care au mintea obosita...ca sa nu spun ca urasc prostii.
Scuzati, dar nu m-am putut abtine ....poate pentru ca m-a napadit si pe mine emotia saraciei de sentimente si  amintirea povestilor de Craciun spuse de bunicii mei.

Buna ziua ti-am dat, belea mi-am capatat

M-am grabit sa prind autobuzul de ora 17....l-am prins. M-am asezat cuminte pe un scaun si am inceput sa privesc in gol pe geam. Eram  eu si gandurile mele. Un barbat bine cam de 50 si ceva de ani, mi-a atras atentia cu un "saru'mana". M-am uitat lung, apoi l-am salutat si eu. 

-Buna ziua!

-Ce mai faci? Ai tai ce mai fac?

-Multumesc, suntem bine! Dumneavostra, sotia? Fetita, care presupun ca acum e domnisoara?

-Bine...

Autobuzul se aglomera iar tipul a fost usor, usor impins mai in fata. Nu am mai vorbit, dar el ma privea insistent. Eu mi-am vazut de treaba mea privind linistita pe geam. Cand sa ma pregatesc sa cobor, acelasi barbat imi zice: Hai ca o sa cobor si eu ca trebuie sa trec pe la cumnatul meu si sa mai vorbesc cu tine, nu te-am mai vazut de multi ani. L-am privit nedumerita, apoi m-am gandit ca poate chiar ii face placere sa ma revada. Nu m-am gandit ca ar putea deveni nesimtit, barbatul care pe vremea cand eu eram doar o fetita cu codite, el termina Academia de Politie si cand eu intram in clasa a 8a el era deja domul capitan  casatorit cu o femeie superba care urma sa-l faca tatic.

- Si tu ce mai faci? Nu te-ai casatorit?

-Nu.

- Unde lucrezi?

I-am spus unde, apoi brusc, m-a intrerupt si a schimbat discutia.

-Si esti singura?

-Mintind, i-am spus un NU.

-Ah, e bine! Si locuiti impreuna?

-Inca nu, dar ne-am propus sa ne mutam impreuna pana de Craciun.

-Auzi, hai sa mergem sa bem o cafea.

-Imi cer scuze, dar nu beau cafea la ora asta. Ma bucur ca v-am revazut dar nu cred ca avem subiecte de discutat in comun.

-Nu, nu, lasa, ca o sa merg la tine, nu iti fac nimic, stam si noi laa....

In clipa aceea am vazut negru in fata ochilor si  am luat atitudine.

-Dmnule, cred ca ma confundati! Faptul ca ma cunoasteti de cand eram copil si faptul ca imi cunoasteti familia , nu va da dreptul sa va autoinvitati in casa mea.

-Da' nu vreau sa intelegi gresit, doar vorbim, nu-ti fac nimic.....

-Domle' hai sa-ti spun eu ceva, inca nu s-a nascut persoana care sa-mi faca mie ceva, iar dumneata ar trebui sa-ti vezi lungul nasului si sa faci stanga-imprejur daca nu vrei sa afle nevasta-ta ce bosorog ordinar esti.

Asta nimic si nimic. Tupeul de militian ii tasnea prin manton.

-Auzi, daca nu iei mana de pe mine, te asigur ca nu mai apuci sa iei pensie si te mai asigur ca fac circ, chiar aici, in strada, fara nicio jena.

-Da'acu esti femeie, nu mai esti pustoaica...

Ghiciti ce am facut, nu??? Normal, l-am scuipat, apoi am plecat.....am plecat cu regretul ca nu i-am tras un sut in coaie, ca sa-l satur de femei. Am ajuns acasa si am dat fuga la oglinda. M-am privit si plangand, m-am intrebat: "Cu ce am gresit pe lumea asta? Cum sa procedez? Sa nu mai raspund la salut? Ar fi fost mai bine sa fiu o femeie urata? Oare barbatii sunt cu totii niste obsedati ? Oare daca i-as fi spus ca nu am pe nimeni, ce facea, ma viola pe strada? " Mi-e sila....din ce in ce mai sila, iar eu devin din ce in ce mai nemernica fata de ei....pentru ca merita. Imi vine sa ii calc pe cap, sa le strivesc boasele si apoi sa descarc  rezerva de gloante a Romaniei in creierii lor. Bai fratilor, barbatii nu mai au bun simt si nici creier??? In loc de bun simt au porniri animalice si in loc de creier au doar pula??? Ei bine, va reusi sa ma futa acel barbat care va reusi sa faca mai intai sex cu mintea mea.

  

hmmm, curiosss....

who are you ???

Hai, curaj !!!

Ce faci cand te trezesti in plina viata ca si cum ai sta in fata unui nod de cai ferate? Incotro o apuci? Pe unde sa mergi ca sa nu deraiezi? Ce faci cand habar nu ai pe ce te mai axezi? Ce se intampla cad nu-ti mai poti duce la bun sfarsit planurile? Ce crezi ca ti se intampla cand iti bate inima mult prea tare? De ce ai uneori impresia ca te fastacesti ca un copil? Ce se intampla cand incerci sa renunti la obiceiurile tale rele, fara sa-ti impuna cineva ceva? Apar nopti albe? Apar ganduri ? Ai vrea sa spui ceva, dar nu poti? Gandul tau zboara doar la ceva  anume? Sa fie oare un sentiment sau o frustrare? Sa fie oare iubire sau pura imaginatie? Nu ai curaj sa spui? Te ascunzi in spatele unor cuvinte de genul: "cared ca...", "este o impresie sau o parere". Sa fim seriosi...defapt vrei sa  iubesti si nu o spui. Sau nu o spui pentru ca nu e voie?  Si daca nu e voie, ce? Te poate opri cineva? Dar oare vrea sa te opreasca? .....e iubirea.... Ce frumos!!! 
Iubesti si gata daca ai ce iubi, daca nu, rabzi. Indiferent cand vine acest sentiment, te face sa traiesti la superlativ fiecare clipa
Cei ce iubesc, cunosc raspunsul la toate aceste intrebari.


 un sarut pentru ce iubesc...