Exista un pom minunat. E pom, e mar...si el nu are stapan, este al tuturor si al nimanui, al umanilor, al cerului, al pasarilor si al soarelui, al serpilor si-al furtunilor. De ingijirea lui se ocupa Dumnezeu facandu-l sa fie cel mai minunat pom roditor de pe pamant. ... Merele lui sunt miraculoase, sunt unice. Marul asta creste in mijlocul desertului si pentru ca este minunat el are roade permanent. Toti oamenii au aflat de acest mar si au vrut sa mearga sa culeaga fructele lui miraculoase si unice. Multi dintre ei s-au poticnit la intrarea in desert, altii au vrut cu orice pret sa ajunga la marul minunat luptand pana la moarte cu nisipurile fierbinti si miscatoare, altii au fost ucisi de serpi, de soarele fierbinte si de furtuni. Foarte putini au fost cei care au reusit sa ajunga cu adevarat sa culeaga merele miraculoase. Oare cum au reusit? Oare de ce nu exista marturisiri despre frumusetea pomului si despre gustul unic al merelor? Oare a fost doar rodul imaginatiei oamenilor? Si totusi marul exista, desertul exista, tot asa cum exista drumul spre fericire. Cei ce vor reusi sa culeaga merele unice, vor reusi sa strabata intreg drumul spre fericire. Poate ca fericirea exista, dar nu cumva drumul catre fericire este rupt in bucati mai mari sau mai mici, dar fara punti de legatura intre ele ? Sau, drumul exista, iar fericirea este a tuturor si atunci fiecare primeste doar cate o frimitura... Nu cumva, noua umanilor, ni se arata ori drumul fara sfarsit catre fericire, ori fericirea catre care nu exista un drum intreg?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu