sâmbătă, 16 octombrie 2010
3
Pustiu, pustiu....mult prea pustiu. O lume perfida de care nu ma pot rupe, cupe false de amor, ganduri triste ce vin de-a valma, guri scuipand flacari de iad, toate ma cauta, ma vor secerata. Oh, ce trist e sufletul meu!!! Sufletul sata care putea fi sufletul sufletului cuiva. Sunt aproape goala pe interior iar iubirea ce-o simt acum se zbate sa supravietuiasca in toata lumea mea. O lume fada in care traiesc, o lume ce putrezeste si devine hoit, o lume in care eu nu pot trai, caci sufletul meu calca pe apa si inoata in pamant. A trebuit oare sa treaca decenii intregi, pentru a intelege ca deosebit inseamna diferit si ca femeia poate fi divinizata dar nu iubita??????? Caut, caut, dar poate nu stiu ce caut, sau ce caut si gasesc nu ii corespund ca marime. Si pentru ca uneori marimea conteaza, vreau si eu o pereche de pantofi negri cu toc inalt de doispe cm. De ce doispe? Pentru ca 1+2 face TREI si 3 este cifra destinului meu....trei este cifra divinitatii....deci: Dumnezeu ma iubeste, asa ca ma plang degeaba. Vreau sa fiu iubita, deci sunt.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu