Taifunul din somnul meu cel gri si valurile de furtuni ma cuprind si ma scot din oceanul tristetilor. Vis dupa vis, imagini albe si negre pe fond gri imi contureaza pete pe ochii sufletului. Vreau sa-mi manjesc mainile cu vopsea ce misroase a fum de havana si apoi sa incep dansul nebuniei pe panza vietii. Sa-mi las libere gandurile, sa-mi murdaresc pletele cu alb si sa-mi patez porii cu negru.Pictura o voi inrama intre degetele mele ce-au zgariat zidul la care ma rog in vis. Cu talpile goale voi pasi in pulberea trairilor si voi lasa fire de praf sa-mi patrunda in piele, sa-mi intre in vene si sa curga nefiresc...in amonte. Suferinta este a mea caci mi-o cere inima, inima asta care nu inceteaza si-mi indeamna gandurile la zid. In vis urc trepte iar zidul este in fata mea...incerc sa ajung la el. Urc treapta dupa treapta privind griul lui grunjos, care ma cheama sa-mi dezmierde piela ce picura lacrimi la fel de gri. Vreau griul lui, ador acest gri si caut gri in pasii mei. Si pentru ca visul meu sa aiba culoare, asortez griul lui cu picaturi de culoarea sangelui. Cuvinte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu