Despre timp și timpuri

Și s-a oprit timpul în loc. S-a oprit ca să ne cunoaștem mai bine. Chiar și pentru cei care trăiau în trecut, sau cei care fugeau de el, timpul s-a oprit în loc și a închis ușile. Ce-ai învățat tu, ce-am învățat eu, ce-am învățat noi toti?... Asta-i o întrebare bună! Majoritatea oamenilor s-au izbit de frici, mai ales de frica morții.  Chiar și cei care mizau pe ideea că "cineva acolo sus, ne iubește " s-au speriat de moarte, s-au ascuns și s-au baricadat crezând că sunt de negăsit. Întreb acum, dacă știți că acolo sus vă iubește cineva, aici, pe pământ, cine vă iubește? Acum, că tot stătu timpul în loc, aflarăți mă, cine vă iubește? Pandemia vieții, a fost de fapt, cel mai bun prilej să ne cunoaștem cu adevărat unii pe alții. Personal, mai vreau o pandemie 😁

dincolo de cuvinte

Frumos a spus, cine a spus: 

"Nu este iubire atunci când 

cei doi se privesc unul pe celălalt, 

IUBIRE ESTE ATUNCI 

CÂND AMÂNDOI PRIVESC 

ÎN ACEEAŞI DIRECŢIE"

Eu, varianta (i) legala

SMS: "Ar trebui sa fii interzisa. Provoci insomnii si esti daunatoare linistii sufletesti." 

Asa o fi, dar sunt atat de imposibila, incat nu pot fi interzisa. Sa ma interzic singura, nu pot si nici nu vreau, iar altora nu permit sa o faca... Imi asum (i)legalitatea existentei mele dar si daunele provocate.   

ştiu

"....şi 
ştiu 
că 
atunci 
când 
mă 
cauţi, 
mă 
cauţi
mai 
întâi 
în 
tine. "

de vorba cu mine

--CAND VOI AVEA NEVOIE DE CINEVA, 
      VOI FACE UN SINGUR LUCRU: 
        MA VOI PRIVI IN OGLINDA. 
--INCREDEREA SI SUSTINEREA 
    NU MI LE CADORISESTE NIMENI 
                   SI 
    NU LE GASESC NICAIERI 
           DECAT LA MINE.

full time

Cand eram copil si mi se punea intrebarea:"ce vrei sa faci cand vei fi mare?"  spuneam diverse lucruri. Anii au trecut si nimic din ce am spus atunci, nu fac acum. As fi vrut sa am meseria "iubire" Pare ciudat, nu? Toti mi-ati sari in cap si mi-ati spune ca iubirea nu este o meserie. A avea o meserie,inseamna sa muncesti si sa-ti primesti plata pentru ceea ce faci. Si totusi, cum se numeste atunci cand iubesti si la schimb primesti iubire? 

inutil

Imi asez tamplele intre palme si imi privesc talpile goale ce sunt mai reci ca negrul noptilor din viitor. Zambesc si imi fortez trupul sa se miste. Ceva se opune si plange si-i simt sudorile de chin....este inima. Parca nu vrea sa mai tresalte, parca ar vrea sa doarma comatic, parca tipa si plange rugandu-ma sa stau in acelasi loc ce-mi zdrobeste coloana. E  traumatizant sa asisti la razboiul ce se da intre creier si inima. Ma simt ca o vioara fara arcus. Nici eu, nici nimeni nu ma va putea folosi, iar asta este trist pentru ca finalul concertului ma va gasi nefolosita. Traiesc in nemernicia vietii, printre cosmaruri si printre oameni muti, orbi si schiopi de sentimente. De jur imprejur nu se zareste nimic viu colorat, sunt doar niste ochi care-mi transmit ca ma vad frumos.....si-atat. Ti-am cerut Doamne mai mult, dar probabil ca ai epuizat luntriile cu bunatati sau poate ca nu merit si-atunci ma cert aiurea cu Tine. Asa cum sunt acum, trebuie sa ma ierti pentru ca uneori urlu la tine. Nu ai incotro! Trebuie. ....si eu sunt copilul trimis la lupta, aruncat in viata asta in care iubirea este batjocorita si pusa in balanta cu alte nimicuri. Vezi Tu, m-ai trimis sa lupt cu mainile goale si nici macar o pereche de opinci nu mi-ai dat, sa-mi incalt talpile ce plang de durere. 

chef de sex

AŞ FUTE VIAŢA!!!...

probabilitati

* daca te napadesc gandurile, nu-mi arata mie

* daca ti se face dor de trecut....mie nu-mi pasa

* daca nu iti este bine, nu da vina pe mine

* daca regreti ceva, eu nu vreau sa aud

* daca nu ma iubesti, nu-mi arata, ma iubesc eu destul, nu  am nevoie de iubirea ta

* daca vrei sa ma lovesti in suflet, gresesti, pentru eu nu am suflet

* daca astepti finalul, nu uita, eu sunt o foarte buna maratonista

* daca vrei sa ma dai peste cap, vei reusi sa o faci pentru cel mult o zi

Condamnare pe viata

uffffff.........doare!!!  Mortii ei de durere!  Incerc sa fiu calma si sa nu ma gandesc la mine si la nimic din ce simt acum. Imi vine sa tip cat pot eu de tare ca sa pot ucide trairile de moment. Nimic din ce fac nu e bine si tot ce ating se distruge. Incep sa cred ca eu am fost de vina in tot ce mi s-a intamplat pana acum. M-am aruncat orbeste in viata.... Cred ca e cazul sa ma retrag intr-un colt, sa-mi pun o esarfa la ochi si doar sa respir.....si asa mi se pare prea mult. 

       As pleca, m-as duce departe.....singura ca sa nu mi se mai spuna  trebuie sa lupti pentru tine si pentru a fi si tu fericita.... 

Sa lupt? Pentru ce? Pentru ceva ce stiu ca nu pot avea?  Pentru ce sa lupt? Imi poate raspunde cineva??? Si cine pizda masii a inventat lacrimile si de ce? Ca sa-mi curga mie rimelul? Ca ma trezesc cu ochii cat cepele? Rad si plang si-mi spun ca singurele mele drepturi sunt acelea de a nu sti nimic, de a nu avea nimic, de a nu vrea nimic.  Hmmmm.... cam multe verbe pentru cat pot eu sa duc.

infarct sentimental

Doamne, s-a lasat noaptea si ma intreb daca esti aici? Mie imi vine sa fug, sa alerg pana cand imi crapa talpile. Iti scriu niste ganduri, poate le citesti cand te trezesti. Desi esti Dumnezeu, stiu ca si Tu ai nevoie de odihna si mai stiu ca eu sunt obositoare. Probabil acum motai pe Tronul tau Imparatesc si tragi cu coada ochiului la mine. Zmbesti si te faci ca dormi. Zmbesti pentru ca te-ai saturat de povestea mea, aia infinita. As vrea sa-mi spui totusi,  ce a fost asta? Un freamat? O palma? O adiere? O clipa de neuitat? Un vis care a prins viata? Stau incremenita si privesc in gol la fumul tigarii din care nu pot sa mai trag. M-as dorga......cu iubire, dar venele mele sunt expirate, la fel ca ambalajul. Imi vine sa rad. E o refulare. Tu ma cunosti....stii ca asa fac eu. Cand trebuie sa plag, eu rad si in loc sa rad , plang. Poate te induri si-mi spui de ce mi-ai inaripat visul, de ce nu l-ai lasat sa fie doar vis. Ce ai vrut sa-mi arati? Ca nu merit? Ca nu pot sa duc ce tot cer mereu? Ca e prea mult pentru mine? Doamne, nu ma certa,  stiu ca sunt o pacatoasa, ca ma agat precum maracinele , dar fa ceva cu mine.....orice. Am incredre ca vei face ce trebuie. Noapte buna, Doamne si nu te mai preface ca dormi.....stiu ca esti aici! Ah, si sa nu uit, ajuta-ma sa ma ridic, eu tocmai am cazut..... 

Dar tu cine eşti???

Noaptea trecută am avut un vis ciudat. Eram în faţa unui bărbat care îmi punea întrebări. În vis ma puteam vedea doar pe mine....pe el îl vedeam doar din spate.El îmi punea doar întrebari, părea a fi un interogatoriu.
-Îţi place că esti femeie?
-Nu cred. În copilărie mi-am dorit să fiu băiat. Făceam eforturi imense pentru a-mi răni coatele şi genunchii. Am înteles ca eforturile mele sunt în zadar când bunica mi-a pus spirt pe rană şi mi-a umplut coatele şi genunchii de bandaje.
-Nu mi-ai răspuns la întrebare.
-E o chestiune forţată. Îmi place doar pentru că pot să port portjartiere, chiloţi de dantelă şi pantofi cu toc.
-Cum te-ai vedea ca bărbat?
-Exact ca acum, dar cu alte organe genitale şi fără danteluri, tocuri şi ruj.
-Te simti puternică?
-Fizic da. Mut mobila, desfund chiuveta, schimb becurile, dau găuri în pereţi,....
-Opreste-te! În ce fel te mai simţi puternică?
-Uneori păcătuiesc şi mă joc cu mintea oamenilor.
-Cerzi că e un păcat?
-Cred, dar aşa incerc să aflu ce cred ei cu adevarat despre mine.
-Ai locuri în care te simţi cel mai bine?
-La plajă şi la magazinul din cartier.
-La magazin?
-Da. 
-Ce nu-ţi place la oameni?
-Când mă mint. Aşa reuşesc ei să distrugă tot ce se clădeşte cu greu....încrederea.
-Ai nevoie de încrederea lor?
-Nu.
-Atunci?
-Eu nu am nevoie de încrederea lor, ei au nevoie de încrederea mea şi dacă o distrug prin minciuni asta înseamna că nu o vor mai avea.
-Ai putea trăi fără oameni în jurul tău?
-Da. Ar fi mai simplu. Aş suferi doar pentru animale.
-De ce ai suferi?
-Pentru că nu m-aş putea ocupa de toate câte sunt, în acelaşi timp.
-Tu nu iubesti. De ce? Urăşti bărbaţii?
- Pentru că nu m-a făcut nimeni să-l iubesc cu adevarat. Nu ştiu cum este ura, la fel cum nu ştiu ce este iubirea adevarată.
-Daca ai iubi cu adevărat ce i-ai cere iubitului tău?
-Să facă duş cu mine, să mă adoarmă la pieptul lui, să mă facă să fiu vulnerabilă la tot ce îmi oferă şi să mă facă să fiu a lui pentru totdeauna.
-Dar esti puternică....
-Nu sunt puternică, doar aşa pare, aşa se interpretează. Toată viaţa a trebuit să car  dureri pe umeri, să le port în suflet, să fiu catalogată.....
-Întinde mâinile!
-Nu vreau!
-Intinde-le!
-Nu mă poţi obliga!
-Aş fi vrut să te iau cu mine şi să-ţi creez lumea la care visezi. Te-ai fi convins că o lume cum o doreşti nu-ţi este de ajuns. În lumea ta nu te laşi iubită de un bărbat. Lumea ideala este acolo unde EL te întregeşte.
-Acea lume nu există!
-Nu există pentru că nu iubesti.
-Dar tu cine eşti? De ce iţi văd doar jumatate din chip?
-Jumatatea pe care o vezi esti tu.
-Adică eu sunt doar o jumatate din ceva?
-Omul poate fi întreg doar când iubeşte, iar tu nu iubeşti.
-Nu ştiu să iubesc oameni....
-O să înveţi (şi el zâmbeşte)
-Dar de ce eşti bărbat? Eu sunt femeie!
- Pentru că toate gândurile tale sunt masculinizate.
-Cum adică?
-Gândul iţi va fi femeie când vei iubi.
-Gândul....voi iubi....dar tu nu poţi fi eu, nu poţi şti ce va fi....
-Asa este! Nu poţi şti, iar iubirea nu te anunţă când vine. Trebuie doar să te găsească pregătită.
      *** Când m-am trezit am plâns. Nu am înţeles ce a fost cu acel vis, de ce eu eram un el, de ce el era gândul meu. Încerc să iau totul ca pe un vis de noapte....nimic mai mult.

OAMENI RUGINITI

Trec zilele una cate una. Nu-mi pare rau ca trec, imi pare rau ca intalnesc din ce in ce mai putini oameni de calitate. Nus' ce sa zic.....poate atrag eu prostii sau poate oamenii de top sunt putini. Duc lupte crancene cu unii ca sa-i lamuresc de anumite chestiuni. Se uita in cas la mine de parca as fi nebuna.  Poate ca sunt in opinia lor, dar nu si in a mea. Dezgustul pentru incultura e din ce in ce mai mare. Mi-e teama sa nu mi se aplece si sa-mi ies din fire. Mi-e dor sa stau sa ascult lucruri marete, tanjesc dupa oameni de la care am ceva de invatat, ador batarnii si povestile lor spuse cu patima, simt nevoia sa admir pe cineva, sa aplaud, sa doresc sa revad minuni. Apropo de aplauze: am fost la o piesa de teatru. La un moment dat, unul din personaje isi spala picioarele intr-un lighean de tabla. Asa linistit cum era, omul a simtit nevoia sa spuna ceva.....si a spus. A spus stand in lighean  drept ca o statuie si urland din toti rarunchii. Eh, momentul ala a fost genial si mi-as dori sa-l revad toata viata mea de acum inainte chiar si de trei ori pe zi. La fel cum imi este dor sa ascult cuvinte gri si ganduri reci din firele praf. Trec zilele una cate una si sper sa nu mor proasta. Nu vreau sa ma opresc aici, vreau sa zbor pe langa oameni unici, vreau sa ma las trasa de par de cei mai destepti, cei mai iubitori, cei mai viteji.....vreau sa evoluez si sa ies din cercul asta de oameni ruginiti.

curva masculina

Ieri am avut o zi normala sau aproape normala, dupa o alta zi in care am descoperit cat de falsi, cretini si dobitoci pot fi unii barbati. Aseara m-am pus in pat cu gandurile mele care imi tin de urat noapte de noapte. Am dormit, chiar am dormit....destul de profund, incat nu am auzit avertizarea telefonului la primirea unui sms.Ca in fiecare dimineata, am luat telefonul de pe noptiera sa vad cat este ceasul. Am descoperit ca primisem un mesaj. Deschid. Citesc.  ... ??? Ce vrea sa insemne? Hmmm! "Imi cer scuze pentru absenta mea! Din pacate m-am indragostit de cine nu trebuia. Nu suntem impreuna si nu vom fi.....sufar, dar nu mai am ce face." Imi scutur capul si ma minunez in fata telefonului. Injur in gand si ma intreb de ce oare, "Dl. Stong", se gandeste sa-mi trimita un sms  dupa atat timp?! Nervoasa, ii trimit cateva ganduri in care sterg cu el pe jos, pentru ca tocmai i-am simtit vulnerabilitatea si slabiciunea in ceea ce ma priveste. Stiu ca sunt nemernica, dar ma bucur cand cineva sufera pentru ca a ales prost doar din dorinta de "a fi cineva cu faima si bani". Alege, dle avocat  banii si faima si lasa sentimentele ca nu sunt pentru tine! Pledeaza pentru autovictimizare pana cand nu mai poti si incalzeste-ti sufletul cu statutul EI social. De data asta, eu voi fi Instanta si hotarasc definitiv si irevocabil ca tu sa-ti vezi de alegerea facuta, fara sa-mi  tulburi mie sufletul.     

resetare

caut o explicatie la tot ce mi se intampla. Ma zbat, alerg, insist, intervin, adaug si elimin, fac tot ce pot ca sa fie bine atat pentru cei din jur cat si pentru mine. Egoismul meu s-a culcat si nu vrea nici de-al dracului sa se trezeasca. Ii urlu la ureche sa deschida macar un ochi dar tot al dracului ramane. Vara e aproape gata si asta ma face sa zambesc. Se apropie cele doua anotimpuri preferate mie si pe care nu le-as da nici pe un miliard de veri ca cea de anul asta. Sunt extenuata, nu mai vreau, am facut rani in ganduri si am ramas cu cicatrici imense pe suflet. Am avut langa mine oameni care ar fi facut orice ca sa-mi fie bine, dar am avut langa mine si oameni care aveau impresia ca le respir aerul, ca traiesc in locul lor......ciudosii pulii....mi-e si sila cand ma gandesc. Tragand o linie si facand un calcul pentru ultimul an din viata mea, ajung la un rezultat ce ma face sa plang in hohote. Dar nu plang pentru ca sunt mai a dracului decat cei ce mi-au inselat absolut toate asteptarile. M-am saturat de oameni care m-au iubit pe interes, de curve nespalte si la propriu si la figurat, de mame isterice si de tati alcoolici, de colegi ranchiunosi si de prieteni nepasatori, de femei proaste si de barbati balosi. Trebuie sa ma adun, sa imi scot puterile la interval,cum ar spune baietii de cartier, sa dau cu biciul in dreapta si-n stanga, sa calc pe cadavre asa cum faceam in urma cu cativa ani, doar de dragul de mi fi mie bine.Hai egoismule, trezeste-te in pizda matii sau vrei sa te resuscitez eu?

La alegere...liniste sau...nu...

 

   Sunt oameni care ma cunosc dar nu  s-au convins....sunt oameni care nu ma cunosc si nu stiu, dar vor sa stie. Nu cer mult, cer doar liniste si siguranta. Altfel, normalul devine anormal in tot ce ma priveste. De regula, initiativele mele sunt pozitive si stabile. Ador sa obtin rezultate vizibile chiar daca pentru asta trebuie sa lucrez singura, in spatele scenei. Retragerile mele in umbra pentru "lucrul in liniste" se datoreaza caracterului meu impulsiv. Prefer sa evit neintelegerile prin retrageri subtile. Unii nu accepta, iar eu nu suport sa fiu ingradita si tin extrem de mult la libertatea mea de exprimare in toate formele ei posibile. Sentimentele mele sunt usor de starnit indiferent ca este vorba de dragoste sau ura. Nu de putine ori am aratat cat sunt de incapatanata, rebela si mai mult, am dat dovada de un spirit revolutionar, ba chiar dictatorial.  Asa ca uneori prefer singuratatea, constienta fiind ca pot face rau cu usurinta.          
        Spun asta pentru ca unii au facut cunostinta cu taifunul din mine, desi au fost avertizati.   Saracii ! Nu au stiut de unde a aparut, cand si cum a lovit si incotro s-a indreptat apoi.  Acest taifun se naste in clipele cand nu mai tin cont de consecinte....adica mi se rupe de toti!  Asta nu place nimanui, uneori nici mie, asa ca iata un sfat pentru cine vrea sa tina seama: "nu ma opriti din drumul meu ca nu puteti sa o faceti.... nu aveti cum si nici cu ce".
       Deci, eu voi merge oricum pe cararea mea...cararea aia de pe munte. Tintesc varful....voi fi acolo si da, voi scuipa de sus macar o singura data. Viata mea este ca un concurs. Treabuie sa-l castig indiferent de ce concurenti am langa mine. Spuneam ca-mi voi tatua un "2" pe spate. Acest "2" ii va ajuta pe cei ce intra in joc sa nu uite pe ce loc vor fi. Asa ca, bafta tuturor si mai ales mie! Ah, sa nu uit! Regulile jocului, le fac tot eu. Cine se baga??? 

Creierul din pantaloni

               Doua zile, doua evenimente. Ba nu, trei evenimente. Primele doua, de-o gretosenie fantastica, ultimul eveniment de-o prostie rara. Ma aflam intr-o statie de autobuz. Asteptam sa treaca ceva, orice in care sa ma urc si sa ajung acasa. Si stau.........si stau............si astept. Pana la urma incep sa "fac cu mana la ocazie". Opreste o masina. Deschid usa din spate si intreb daca merge acolo unde trebuia sa ajung eu. Asta zice:"Da". Buuuuun. Ma urc, spun un buna ziua si-i multumesc soferului. Parea un domn respectabil, adica masina scumpa, el cu ghiocei la tample, costum, ma rog. Mi s-a parut serios. Se apuca nenea si vorbeste la telefon. Eu m-am apucat sa joc sudoku tot pe telefon........pe telefonul meu, nu pe al lui. Imi mai aruncam un ochi pe geam sa vad pe unde sunt ca sa-i spun sa opreasca. Numai ca aproape de destinatie, nenea se uita in oglinda, incetineste putin si-mi zice: "Tu cati ani ai?" Ma uit la el si ii zic: "Va rog sa opriti langa microbuzul parcat. Acolo trebuie sa cobor." Asta nimic. "Imi dai si mie nr. tau de telefon?" Deja intrasem in panica. I-am intins banii dar el nu a vrut sa-i ia, in schimb a vrut sa ma ma atinga pe mana. "Domnisoara, nu te-am luat pentru bani!" Asta opreste masina, eu cobor si imediat ce am atins pamantul i-am zis vre-o doua........stiu si eu, poate mai multe, dupa care i-am trantit usa cat am putut eu de tare. Imediat el a reactionat, numai ca in incercrea lui de a ma face nebuna, eu i-am aratat cat este de prost si unde are creierul pozitionat...............adica in pantaloni. 

           A doua zi, la fel. Numai ca intamplarea a avut loc in autobuz. Pana sa cobor, se apropie unul de mine si-mi zice:"Auzi, te invit la o cafea. Vreau sa te cunosc" Eu ma retrag incetisor si fara sa scot o iota si ma duc la  alta usa a autobuzului. Asta dupa mine. Ioi, ce furie am simtit! "de ce nu imi raspunzi? Haide, mergi cu mine?" In timp ce se deschideau usile autobuzului, ma intorc si ii zic: "tu te duci la dracu, eu nu merg" Doamne, ce-or fi avand unii? Ce n-or fi avand? Cert este ca o mare parte din barbati au creierul in pantaloni. Am incercat sa gasesc un motiv pentru care s-au luat astia de mine. Mare frumusete de manechin nu sunt, decent imbracata eram, ca deh veneam de la munca. Deci? Sigur este prostia manifestata la scena deschisa. Si app de prostie, mergand pe starada si balacarind in minte pe cei doi mitocani, vad o tanti de la ADP care impingea de zor la un container cu gunoi. Si a impins femeia pana probabil a obosit. Stiti ce a facut? S-a oprit, a scos maturica cea verde din pubela si........si...........si a rasturnat gunoiul in strada, langa trotuar. Doamneeeeeeee, mi-am zis, nu pot sa cred! Oare chiar exista atata prostie? Oare nu-i doare pe unii? Oare sunt eu nebuna si nu inteleg? Offfff.....ce lume, ce oameni......dar, care oameni? Din pacate, oamenii s-au imputinat, ii gasesti din ce in ce mai rar. Pacat...

Printesa razboinica

...si-a fost candva o fata care iubea viata, iubea oamenii, iubea tot. Primea si daruia tot ce-si dorea fara prea mult efort. A venit insa o zi cand un zmeu cu doua chipuri avea sa-i schimbe viata fara ca ea sa-si dea seama. A invaluit   zilele fetei in matasuri false, matasuri care aveau sa se transforme in pungi negre ce ii sufocau trupul si sufletul. Zmeul a crezut ca isi poate ascunde rautatile sub mantia trupeasca, numai ca a intr-o zi a gresit uitand sa-si puna masca de pacalici. Acea zi a fost cea mai dureroasa pentru biata fata care credea ca zmeul este o fiinta buna. Si uite asa, incet, incet zmeul isi arata cate un colt. Si tot asa, incet incet fata care fusese luata de fraiera, i-a scos coltii zmeului unul cate unul. Imensul bau-bau ameninta ca ii va face rau si ca o va face una cu pamantul. Dar fata i-a aratat zmeului cum se cade cu cu*** in p***. Au urmat zile fripte pe jarul iadului, au venit clipe de judecata cu sabia la gat si toate astea i-au dat putere fetei. Durerile acumulate au pus pe sufletul ei jalea intregii omeniri pana in ziua in care a hotarat sa-si faca singura dreptate. Ea nu dorea sa faca rau nimanui dar viata ei devenise un cosmar din care nu mai avea scapare decat facand tandari capul zmeului. Asa se face ca sarmana s-a inarmat cu dorinta de a-si recastiga libertatea si cu picioarele goale a pornit la atac prin bolovanii muntilor ce-i stateau in cale. A luptat cu multa indarjire, a aratat ca desi are trup plapand poarta cu ea o forta inimaginabila. Castiga lupta dupa lupta si lupta sa castige razboiul si a reusit. Cu sufletul franjuri, cu rani sangerande, cu ultima putere ce-i mai ramasese a dorit sa nu-l lase sa moara pe zmeul ce-i facuse atata rau. Putea sa-l ucida....acum ii era usor, dar a hotarat sa-l lase asa, fara un picior ca sa schioapete toata viata, sa-l lase fara o aripa pentru a nu mai putea zbura vreodata, sa-l lase orb si mut pentru a nu mai putea vedea drumul vietii si nici sa poata cersi ajutor. Trista si obosita fata dorea sa-si vindece ranile. In drumul spre casa i-a aparut in cale un print. Acesta a privit-o, i-a intins mana si a urcat-o langa el pe saua vietii. Falnicul print i-a sarutat fiecare rana pana le-a vindecat pe toate, i-a mangaiat sufletul pana cand a reusit sa o faca sa planga de fericire. Frumusetea lui si bunatatea lui au convins-o pe napastuita fata sa intre in palatul sufletului acestui print. Odata ajunsi in palat, fata s-a lasat iubita si a iubit la randul ei pana cand s-a transformat in printesa. Si astfel printul si printesa au trait iubiri de poveste cum nimeni nu a mai trait vreodata pe aceasta lume.

macelul

E vis dupa vis, un vis putred... Uneori ma critic, ma judec si-mi vine sa...dar nu. Alteori ma iubesc, ma divinizez si-mi vine sa ma transform in cadou si sa ma ofer cuiva, oricui. Ma vrei? Ma ai! Iubeste-ma, daca-mi vrei iubirea! Trec zilele, trec noptile, privesc clipele, privesc orele. As face multe, as oferi multe, as inventa un nou sentiment. Ma incearca un sentiment galben crud si-apoi ma inunda o traire de un negru absolut. Ce bine!!! Un cumul de simtiri intense ce seamana cu doua pahare de vin care tocmai s-au facut tandari. Ma aplec si ling fiecare picatura, sorb in graba tot ce gasesc, iubesc tot ce mi se da si iau cat pot duce. Betia iubirii nu intarzie, mi-e fidela si-mi patrunde in trup prin genunchi.Desi nu e real este un vis, ma ia, ma cuprinde, ma acopera. Ii simt dintii ce-mi musca sfarcurile, ii simt inima ce bate puternic atunci cand ma tine intr-o mana, ii simt puterea ce ma striveste , simt.....aici, acum...coboara, urca, zvacneste, ma strange, ma cuprinde, ma inunda. Ascult cum geme fiara si vad cum ma arunca spre sfasiere, ma umple cu fiori, imi da cuvinte noi, ma izbeste de trairi proaspete si scoate din mine cuvantul surd al dorintei.  Fiecare clipa cantareste cat universul, fiecare sarut detroneaza miliardele de iubiri din lume, fiecare privire resusciteaza simturile, fiecare.....  este unic si vad Soarele, vad ploaia, vad stelele, vad lumea, traiesc, mi-e dor, doresc, VREAU SA IUBESC. Macelul din sufletul meu, seamana cu un dans zbuciumat in care nu se disting trupurile celor doi dansatori, ci se simt doar ritmurile pe care ei plutesc.  E visul meu, un vis nebun                                                                                              
                                                                                                                                                                    

vorbe...

De ce? Pentru ce? Stiai ca doare? Nu crezi? Atunci nu trebuie. Spui vorbe? Spune-le in continuare! Dar nu le sapune tare! Nu pot sa stiu, nu vreau s-aud. Fa ce iti place dar in tacere. Unii oameni cunosc anumite sentimente mai tarziu.

Crestez un zambet si eu plec,
Aud un urlet, apoi trec.
Ii las ce vrea, desertaciuni,
iar el traieste in minciuni.
Cauta noul absolut,
Aud ecoul, il ascult,
privesc in gol desi doresc,
buzele lui sa le strivesc.
Dar el vrea noul absolut,
eu vreau iubire, ce absurd!
Ma vrea putin cu imprumut,
ma vrea mai mult, eu nu mai sunt.
Ce joc dement! Ce de culori!
Nu esti atent si ma omori.
Ma spinteci si ma rastignesti,
ma sfarteci, ma rostogolesti,
Nu ma iubesti...