La alegere...liniste sau...nu...

 

   Sunt oameni care ma cunosc dar nu  s-au convins....sunt oameni care nu ma cunosc si nu stiu, dar vor sa stie. Nu cer mult, cer doar liniste si siguranta. Altfel, normalul devine anormal in tot ce ma priveste. De regula, initiativele mele sunt pozitive si stabile. Ador sa obtin rezultate vizibile chiar daca pentru asta trebuie sa lucrez singura, in spatele scenei. Retragerile mele in umbra pentru "lucrul in liniste" se datoreaza caracterului meu impulsiv. Prefer sa evit neintelegerile prin retrageri subtile. Unii nu accepta, iar eu nu suport sa fiu ingradita si tin extrem de mult la libertatea mea de exprimare in toate formele ei posibile. Sentimentele mele sunt usor de starnit indiferent ca este vorba de dragoste sau ura. Nu de putine ori am aratat cat sunt de incapatanata, rebela si mai mult, am dat dovada de un spirit revolutionar, ba chiar dictatorial.  Asa ca uneori prefer singuratatea, constienta fiind ca pot face rau cu usurinta.          
        Spun asta pentru ca unii au facut cunostinta cu taifunul din mine, desi au fost avertizati.   Saracii ! Nu au stiut de unde a aparut, cand si cum a lovit si incotro s-a indreptat apoi.  Acest taifun se naste in clipele cand nu mai tin cont de consecinte....adica mi se rupe de toti!  Asta nu place nimanui, uneori nici mie, asa ca iata un sfat pentru cine vrea sa tina seama: "nu ma opriti din drumul meu ca nu puteti sa o faceti.... nu aveti cum si nici cu ce".
       Deci, eu voi merge oricum pe cararea mea...cararea aia de pe munte. Tintesc varful....voi fi acolo si da, voi scuipa de sus macar o singura data. Viata mea este ca un concurs. Treabuie sa-l castig indiferent de ce concurenti am langa mine. Spuneam ca-mi voi tatua un "2" pe spate. Acest "2" ii va ajuta pe cei ce intra in joc sa nu uite pe ce loc vor fi. Asa ca, bafta tuturor si mai ales mie! Ah, sa nu uit! Regulile jocului, le fac tot eu. Cine se baga???