Dar tu cine eşti???

Noaptea trecută am avut un vis ciudat. Eram în faţa unui bărbat care îmi punea întrebări. În vis ma puteam vedea doar pe mine....pe el îl vedeam doar din spate.El îmi punea doar întrebari, părea a fi un interogatoriu.
-Îţi place că esti femeie?
-Nu cred. În copilărie mi-am dorit să fiu băiat. Făceam eforturi imense pentru a-mi răni coatele şi genunchii. Am înteles ca eforturile mele sunt în zadar când bunica mi-a pus spirt pe rană şi mi-a umplut coatele şi genunchii de bandaje.
-Nu mi-ai răspuns la întrebare.
-E o chestiune forţată. Îmi place doar pentru că pot să port portjartiere, chiloţi de dantelă şi pantofi cu toc.
-Cum te-ai vedea ca bărbat?
-Exact ca acum, dar cu alte organe genitale şi fără danteluri, tocuri şi ruj.
-Te simti puternică?
-Fizic da. Mut mobila, desfund chiuveta, schimb becurile, dau găuri în pereţi,....
-Opreste-te! În ce fel te mai simţi puternică?
-Uneori păcătuiesc şi mă joc cu mintea oamenilor.
-Cerzi că e un păcat?
-Cred, dar aşa incerc să aflu ce cred ei cu adevarat despre mine.
-Ai locuri în care te simţi cel mai bine?
-La plajă şi la magazinul din cartier.
-La magazin?
-Da. 
-Ce nu-ţi place la oameni?
-Când mă mint. Aşa reuşesc ei să distrugă tot ce se clădeşte cu greu....încrederea.
-Ai nevoie de încrederea lor?
-Nu.
-Atunci?
-Eu nu am nevoie de încrederea lor, ei au nevoie de încrederea mea şi dacă o distrug prin minciuni asta înseamna că nu o vor mai avea.
-Ai putea trăi fără oameni în jurul tău?
-Da. Ar fi mai simplu. Aş suferi doar pentru animale.
-De ce ai suferi?
-Pentru că nu m-aş putea ocupa de toate câte sunt, în acelaşi timp.
-Tu nu iubesti. De ce? Urăşti bărbaţii?
- Pentru că nu m-a făcut nimeni să-l iubesc cu adevarat. Nu ştiu cum este ura, la fel cum nu ştiu ce este iubirea adevarată.
-Daca ai iubi cu adevărat ce i-ai cere iubitului tău?
-Să facă duş cu mine, să mă adoarmă la pieptul lui, să mă facă să fiu vulnerabilă la tot ce îmi oferă şi să mă facă să fiu a lui pentru totdeauna.
-Dar esti puternică....
-Nu sunt puternică, doar aşa pare, aşa se interpretează. Toată viaţa a trebuit să car  dureri pe umeri, să le port în suflet, să fiu catalogată.....
-Întinde mâinile!
-Nu vreau!
-Intinde-le!
-Nu mă poţi obliga!
-Aş fi vrut să te iau cu mine şi să-ţi creez lumea la care visezi. Te-ai fi convins că o lume cum o doreşti nu-ţi este de ajuns. În lumea ta nu te laşi iubită de un bărbat. Lumea ideala este acolo unde EL te întregeşte.
-Acea lume nu există!
-Nu există pentru că nu iubesti.
-Dar tu cine eşti? De ce iţi văd doar jumatate din chip?
-Jumatatea pe care o vezi esti tu.
-Adică eu sunt doar o jumatate din ceva?
-Omul poate fi întreg doar când iubeşte, iar tu nu iubeşti.
-Nu ştiu să iubesc oameni....
-O să înveţi (şi el zâmbeşte)
-Dar de ce eşti bărbat? Eu sunt femeie!
- Pentru că toate gândurile tale sunt masculinizate.
-Cum adică?
-Gândul iţi va fi femeie când vei iubi.
-Gândul....voi iubi....dar tu nu poţi fi eu, nu poţi şti ce va fi....
-Asa este! Nu poţi şti, iar iubirea nu te anunţă când vine. Trebuie doar să te găsească pregătită.
      *** Când m-am trezit am plâns. Nu am înţeles ce a fost cu acel vis, de ce eu eram un el, de ce el era gândul meu. Încerc să iau totul ca pe un vis de noapte....nimic mai mult.