Hăcuiala minților

Agitație, mitinguri, reproșuri, lipsă de coerență în dialog, rigiditate, indolență, multă răutate, parastasul învățământului etc. Vai, profesorii! Aoleu, elevii! Bieții părinți, rămân cu plozii neșcoliți! Bla, bla, bla! Profesorii buni nu mor de foame. Elevii buni, raman buni fără meditații. Părinții?! Ăștia le știu pe toate, sunt buni la toate, nu-mi fac griji! Am văzut media de admitere la liceu a "șefului părinților pă țară" e puțin peste 5, deci promovat, se descurcă. Am toată încrederea! Însă, nu asta doare cel mai tare, ci nepăsarea și incapabilitatea aleșilor. Oare câți realizează că toate astea-s pistol cu apă, pe lângă ce va urma?! Eu vreau să mă bucur de vara asta, pentru că din toamnă...ehe, Doamne! Foarte curând, va fi nevoie de multiplicarea spitalului Bălăceana. Concluzie: eu voi avea de lucru 😂 #susțin orice!

Operă

Am găsit un tablou, agățat pe "peretele" unor vieți...unele apuse prin sacrificiu, altele cu speranța zilei de mâine. 

Vidraru,  o operă umană, făcută cu voia lui Dumnezeu și mult sacrificiu.

Alo, poliţa ? De la poliţie vă deranjez! A venit un cetăţean să-şi recupereze buletinu şi mi-e frică să descui uşa!

În toi de vară cam toată lumea pleacă în vacanţă, care pe unde are chef. Aşa că, ne-am hotărât şi noi să plecăm….ca tot omul. Zis şi făcut! Pregătirea bagajelor, pregătirea şi preschimbarea paşapoartelor (un coşmar) cumpărături de loţiuni şi costume de baie  etc, etc. Uşor, uşor, s-a apropiat ziua cea mare. Soţul meu şi prietenii noştri, au vrut să călătorim cu maşina şi să evităm anul acesta zborul cu avionul. No fost bai, ţinând cont de faptul că urma să admirăm nişte peisaje jos palaria. Ne-am îmbarcat în maşină şi am pornit la drum. Am oprit în Giurgiu să schimbăm nişte bani. Cu buletinul în mână şi cu ceva lei, soţul meu a intrat în casa de schimb valutar. Nu a stat mult. S-a întors la maşină şi am plecat. Următoarea oprire a fost la o staţie peco. Am zis să facem plinul maşinii în România şi să nu mai oprim în Bulgaria. Din senin, îi spun să scoată buletinul, pentru că trebuie să-l prezentăm la vamă. El scoate portofelul, şi nu găseşte buletinul, se dibuie pe la buzunare, se uită prin maşină, pe lângă maşină, pe sub maşină…..nimic. Nici urmă de buletin. Ne-am întors la casa de schimb valutar. Intru eu şi privind milos mă adresez doamnei din spatele ghişeului : « ştiţi, soţul meu a fost aici, a schimbat nişte bani şi a uitat buletinul. » Afisez un zambet şi cu ochii tintiţi la femeie, întind mâna catre geamul ghişeului. Femeia îmi zâmbeşte şi-mi zice:« Îmi pare rău, dar astăzi nu am găsit nici buletine, nici pasapoarte pe tejghea. Sunt mulţi uituci. Dacă îl găseam, îl puneam în geam şi îl vedeaţi » Am pufnit de nervi şi de nedumerire. În mintea mea nu era decât o întrebare « Unde dracu o fi buletinul?!»  Nu era problemă de trecut prin toate vămile, căci aveam la noi paşapoartele. Ies bombănind şi ma  îndrept către maşină « Dragul meu, hai din nou la peco. Poate ţi-a scăpat din buzunar când ai scos banii ca să plăteşti combustibilul » Intru în staţia peco, aceeaşi poveste : « Vă rog să-mi spuneţi, aţi găsit un bulletin ? Da’ poate i-a scăpat din buzunar şi e sub tejghea. Da’ poate o fi sub lada de îngheţată din mijlocul încăperii. Da’ poate o fi….» şi n-a fost. A tras fătuca aia toate tejghelele ca să văd eu clar că nu e buletinul. Ne-am resemnat şi am plecat către ceea ce ne doream, vacanţa şi relaxare, lăsând buletinul in voia Domnului. Am traversat Bulgaria, am intrat în Turcia şi la scurt timp sună telefonul soţului. Era o cunoştinţă. Nu i-a răspuns. Sună un amic. Nu-i răspunde. Sună altul. Nu-i răspunde nici lui . Apoi soţul meu cade pe gânduri şi zice : « Ce s-o fi întâmplat  a de mă sună toţi ?! » La următorul apel, răspunde hotărât :

-         Alo !

-         Băăăăăă, ţi-ai pierdut buletinu ‘ !

-         Da’ de unde ştii tu, mă ?

-         Pai am văzut pe facebook. Este distribuit acolo.

-         (un hohot de ras) Cum dracu mă, pe facebook ?

-         Da mă, buletinul tău e la Poliţia Comunitară din Giurgiu. L-a găsit un taximetrist şi l-a dus la ăia din Giurgiu. Să te duci dracu să-l iei.

-         Bine ! Dă-mi un număr de telefon să sun la ei. Eu acum, sunt în vacanţă.

Sună soţul meu la Poliţia Giurgiu….aia comunitară.

-Poliţia Comunitara !

-Buna ziua ! Am şi eu o mică problemă.

-Spuneţi!

-Mi-am pierdut buletinul şi am înţeles că cineva l-a adus la dvs.

-Aaaaaa, daaaaa. Păi să veniţi să-l luaţi.

-Stiţi eu am ieşit din ţară. Mă întorc abia săptămâna viitoare şi îl iau atunci.

-Este bine că aţi sunat! Noi vă aşteptăm să veniţi când puteţi.

Eeeeee şi cu deznodământul poveştii buletinului la pachet, ne văzurăm noi liniştiţi de vacanţă, uitând de nervii făcuţi de o bucată de carton plastificat.

După zilele minunate de stat la soare, bălăceală şi răsfăţ culinar, a venit vremea să ne întoarcem acasă. Am ajuns din nou la Giurgiu. Erau cam două ceasuri trecute după miezul nopţii. Oprirăm repejor şi nerăbdători, la Poliţia Comunitară. Coborî soţul meu din maşină, uracă vioi cele câteva trepte ale instiţutiei şi bătu la uşă printre nişte zăbrele (puse peste uşă). Nu a deschis nimeni. Înăuntru, beznă. Se uită el mai bine şi văzu o hârtie lipită pe uşă, pe care era scris: « Pentru probleme poliţieneşti, sunaţi la nr de tel…… ».

Scoate telefonul din buzunar, tastează numărul şi îi răspunde cineva :

-Da !

-Buna seara ! Vă deranjez în legătură cu un buletin pe care l-am pierdut săptămâna trecută, aici în Giurgiu.

-Aaaaaa, ştiu ! Veniţi mâine dimineaţă.

-Mi s-a spus că pot veni oricând să-mi iau buletinul. Chiar acum sunt în faţa sediului, dar este încuiat. De ce să aştept până mâine? Vin de la peste 1500 de km şi vreau să ajung acasă. Nu am cum să rămân în Giurgiu până mâine dimineaţă.

-Înţeleg ce spuneţi, dar nu mai este nimeni la ora asta ca să vă dea buletinul.

    -Adică este închis la poliţie ? Aaaaaa…. inţeleg.... S-a terminat programul?

   Doamneeee, să leşin de râs când am auzit. Cum dracu mă, nu mai este nimeni la poliţie !

Da’ unde este orarul de pe uşa, dacă este pe aşa?! Da’ cui mă adresez dacă păţesc ceva ? Dar cum fac daca am "o problemă poliţienească"....o rezolv mâine?! Dacă şi la poliţie se închide, înseamna că ne putem sinucide cu toţii sau putem să ne mutăm în altă ţara (eu aleg Turcia) Soţul meu se opreşe din făcut mişto la telefon pt că primeşte o informaţie preţioasă de la persoana cu care discuta : « Aşteptaţi puţin şi vă sun eu în 10 minute »

Îmi vine bărbatul la maşină şi în mai puţin de 10 min auzim un nino-nino şi vedem cum parchează lânagă noi o maşină a Poliţiei Rutiere. Nici nu au apucat poliţiştii să deschidă  bine geamul maşinii, că s-a produs un miracol. S-a deschis uşa de la Poliţia Comunitară ….şi surpriză! În uşă, apare o madamă, trecută de 40 de ani. Coboară graţioasă pe scări şi îşi aşează părul cu degetele….probabil se relaxase cam mult în tura de noapte. Domnii poliţişti din maşina de la rutieră, i-au găsit rapid o scuză colegei lor de la comunitari : « Ştiţi, este femeie....este mai precaută.... este singură în tura de noapte » Pe bune ?!  Eu aş fi spus că persoana in fapt, este incompetentă. Adică noi ce să înţelegem, că madama se încuie în post cu lacate şi zăvoare de plumb ca nu cumva să intre hoţii peste ea şi să-i fure pixul şi carnetul de notiţe din dotare?  Nuuuuu! Noi nu am inţeles asta. Noi am înţeles că madama, imediat după ce a încheiat convorbirea cu soţul meu, a sunat la colegii de la rutieră, iar discutia a decurs aproximativ aşa :

-Alo, poliţia ?

-Da, aici poliţia !

-De la poliţie vă sun….aia comunitară....ştiţi voi....colega.

-Da colega !

-Măi colegu’ e unu’ la uşă şi îmi este frică să-i deschid. Şi-a pierdut buletinu’ şi-l vrea acu’ la ora asta. Omul e insistent, înţelegi? Ce fac?

-Păi dăi-l !

-Măăăăăi băieţi, măi ! Nu deschid eu uşa! Dacă mă trage curentul? Şi afară e întuneric, mi-e frica! 

Eh…. Şi presupunerea mea ar putea continua, dar mă opresc şi vin cu nişte întrebări şi cu un sfat pentru madama comunitară : măi doamna poliţist, care eşti tu poliţist, de ce te-ai făcut bre poliţist ? De ce nu te-ai făcut prinţesă sau zână în poveşti ? Păi matale crezi că soţul meu a pierdut buletinul pentru că a vrut ? S-a întâmplat, bre, s-a întâmplat!...iar dacă tu eşti la serviciu, fă-ţi dracu serviciul, că eşti plătită pentru asta! Păi tu eşti nebună şi vrei să stăm în faţa uşii tale de la serviciu o noapte întreagă ? Păi tu vrei să te păzaescă cetăţeanul pe tine cât stai tu la « muncă » ?   Tantiii, du-te bre acasă şi lasă pe altul care chiar este capabil să facă meseria asta. Dacă tu « poliţia », suni să vină poliţia, doar ca să ai curaj să deschizi o uşă, e clar că-n Giurgiu se trăieşte ca-n codru, dar şi mai clar este ca matale te sperii şi de pixul din dotare. După cum sunt rezolvate "problemele poliţieneşi", cât de curând, statul Român, va trebui să achiziţioneze pentru madam şi nişte chiloţi de tablă. Vaaaai ce rea sunt!   

ARIPI

DUMNEZEU A DAT FIECARUI OM CEL PUTIN UN DAR. EU NUMESC ACESTE DARURI, ARIPI. DACA TINEM ARIPILE INCHISE NU VOM PUTEA ZBURA, NU VOM EVOLUA. FIECARE DINTRE NOI AR TRBUI SA DESCHIDEM ARIPILE SI SA ZBURAM. DEPINDE ACUM DE FIECARE IN PARTE UNDE DECIDE SA ZBOARE, INAINTE SAU INAPOI. EU ALEG SA NU MA PLICTISESC IN TRECUT. 

La o cafea... prin telefon

Oameni

Am in jurul meu oameni. Oameni. Oameni veseli, oameni trsti, oameni curiosi, oameni rai, oameni indiferenti, oameni care asteapta copii, oameni care isi asteapta cuminti sfarsitul, oameni care vor lucruri materiale, oameni care nu vor nimic, oameni care cred in ceva si oameni care nu cred in nimic. Eu sunt printre ei si doar ii privesc. Ii cunosc pe toti de ceva vreme si totusi imi par straini. N'as vrea sa sune a amenintare, dar feriți-vă să-mi ajungeți vreodată la mâna! 

influente...

        Ca sa cunosti ceea ce esti, trebuie mai intai sa investighezi si sa cunosti ceea ce nu esti. Descopera tot ce nu esti-ca trup, sentimente, ganduri, timp, spatiu. De cele multe ori ii influentam pe ceilalti prin ceea ce spunem sau prin ce avem sau facem. Acest lucru eronat, este posibil deoarece nu putem sa influentam prin ceea ce suntem cu adevarat si asta se intampla pentru ca putini, foarte putini, constientizam ca avem unele lipsuri. Astfel, oamenii ajung sa se imite unii pe ceilalti, uitand sau neluand in seama ca ajung sa poarte "haine" nepotrivite si care nu le apartin. Ar fi ideal ca fiecare om sa se descopere pe sine, sa fie capabil sa descopere ce este si ce nu este cu adevarat si mai ales, sa fie unic in mod natural. Cred ca daca oamenii ar descoperi tot ceea ce nu sunt si ar si accepta acet aspect,  fi mai frumosi, mai buni si foarte odihniti pentru ca nu ar mai purta masti copiate. Din pacate acest cerc vicios de " copy-paste" devine general valabil. 

Mi se pare trist.

asa da, asa nu

Ma  gandeam zilele astea la cum sunt oamenii si la cat de relevanti sunt cei 7 ani de acasa...caci modelarea omului incepe cu cei 7 ani de acasa. Ani in care mama si tata, familia, vine asupra individului in formare cu primele slefuiri care se transforma in baza si in piatra de temelie, pentru tot restul vietii viitorului adult. Am tot privit in jurul meu si am vazut oameni si oameni. Eu cred asa: ca unii oameni sunt frumosi si altii sunt urati...cand spun urati, ma refer la caracterul lor, nu la aspectul fizic. Cei frumosi sunt cei care au o educatie sanatoasa, o buna crestere, o gandire curata si ei raman drepti indiferent de circumstante. De la acesti oameni am doar de castigat si voi incerca sa-i pastrez langa sufletul meu cat mai mult timp. Cei urati...cu siguranta nu s-au nascut asa. Uratenia lor a aparut in urma diferitelor carente familiale, sociale, educationale. Interesant este ca si de la acesti oameni am de invatat ceva: sa nu fiu niciodata ca ei. Uratenia caracterului defineste foarte clar gradul de prostie, frustrarea si inferioritatea. Problema cea mai mare, este ca astia sunt si urati si prosti si rai, adica NOCIVI. Imi pare rau de acesti oameni urati, as vrea sa-i ajut, numai sa fiu lasata sa ajut. As vrea sa fac ceva pentru ei si pentru sufletele lor...dar ma izbesc mereu de refuzuri. Asta e! Nu pot decat sa ma rog pentru ei...nimic mai mult. IARTA-I DOAMNE SI LUMINEAZA SUFLETELE LOR! 

egoism

De ieri ma gandesc la mine ca la o comoara gasita intamplator de o adunatura de oameni norocosi dar prosti.  

Ei bine, mi-am apus stralucirea exterioara, placuta altor ochi. 

Voi straluci doar pentru mine. 

CINE MAI VREA?

...si o sa cumpar un vibrator mare si o sa-i dau cu piper si cu ardei iute si apoi o sa fut in cur toti tampitii. Oare cand vor intelege unii ca doar EU fac jocul si regulile lui? 
Cand vor intelege ca legea e gandita de mine si scrisa cu pixul meu si ca fara acordul, cunostinta sau vrerea mea nimic nu se intampla? 
Azi sunt dispusa sa maresc lista tampitilor. Cine mai vrea?????

" inca un + "

Citesc si ma minunez. Ma minunez si citesc. In toata nebunia asta de viata a mea, culmea, sunt o femeie iubita. Totusi, cum se face ca sunt iubita? cand eu le-as rupe gatul, le-as frange coastele, le-as scobi ochii multora din cei ce spun ca ma iubesc?  E clar, eu chiar am calitati de care nu sunt constienta. Se pare ca in nebunia mea, sunt si  parti frumoase..ca sa-i citez pe unii.  Chestiunea asta este pentru mine un +, dar pentru ei.... 

"si-a mai murit un fraier"

Autodramatizarile ieftine si total neimpresionante ale celor instabili fizic, psihic, emotional (si nu ma refer la handicapuri), au inceput sa ma amuze extrem de bine. Bai, nu viata e de vina, ci voi sunteti, nu va da nimeni la gioale, ci voi va dati singuri cu stangul in dreptul! Asumati-va dracului tot ce faceti, fiti responsabili! Uitati-va in spate, priviti la ce ati realizat pana acum si daca vedeti NIMIC, asta este doar pentru ca voi sunteti NIMIC. La naiba, totul e atat de simplu si nu-ti trebuie prea mult creier ca sa gandesti asa. Si uite cum ajung eu la vorba lu' Margineanu: "si-a mai murit un fraier"
........si cu asta basta,  mi se rupe de voi !!!

full time

Cand eram copil si mi se punea intrebarea:"ce vrei sa faci cand vei fi mare?"  spuneam diverse lucruri. Anii au trecut si nimic din ce am spus atunci, nu fac acum. As fi vrut sa am meseria "iubire" Pare ciudat, nu? Toti mi-ati sari in cap si mi-ati spune ca iubirea nu este o meserie. A avea o meserie,inseamna sa muncesti si sa-ti primesti plata pentru ceea ce faci. Si totusi, cum se numeste atunci cand iubesti si la schimb primesti iubire?