vineri, 27 noiembrie 2015

La o cafea... prin telefon


2 comentarii:

  1. Ti am descoperit blogul intamplator si revin uneori. Ce s a schimbat in viata ta? Unde sunt postarile din care sarea "fericirea"? In ultima vreme ai postat rar si....anost. Iarta ma, poate nu e treaba mea. Sper ca esti bine si doar mi se pare mie. Sanatate multa si Sarbatori fericite!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru vizita! Fericirea mea legata de cuplu este neclintita si sa dea Dumnezeu sa ramana asa. Vezi tu, ca orice om si eu traiesc printre oameni. Unii imi sunt indiferenti, asa cum le sun si eu lor. Altii nu pot dormi de grija altora, treaba lor! Unii sufera si incerc sa-i ajut. Altii sunt pasivi si imuni la tot ce este in jur. Eu plang si simt durere cand vad oameni care sufera, iar ajutorul meu este inutil. Daca ai fi citit postarea anterioara, ai fi inteles ca cel mai dureros este atunci cand cineva drag, se duce, moare, iar durerea se amplifica atunci cand moare o mama de 30 de ani si fiica ei. Dar si mai cumplit este sa stii ca zilele celor doua suflete sunt numarate....si astepti stiind ca fiecare zi reprezinta inceputul sfarsitului atat pentru ele, cat si pt noi cei ramasi in urma. Nu ma astept sa fiu inteleasa. Tot ce vreau este sa-mi las doar o parte din trairi si emotii aici. Fac asta de cativa ani si voi continua sa o fac pana in ultima mea zi. Eu sunt bine, doar ca as vrea ca toti cei pe care ii cunosc sa fie bine. Uneori nu se poate, iar asta ma infurie. Multumesc pentru urari! Multumesc pentru vizita! :)

    RăspundețiȘtergere