inutil

Imi asez tamplele intre palme si imi privesc talpile goale ce sunt mai reci ca negrul noptilor din viitor. Zambesc si imi fortez trupul sa se miste. Ceva se opune si plange si-i simt sudorile de chin....este inima. Parca nu vrea sa mai tresalte, parca ar vrea sa doarma comatic, parca tipa si plange rugandu-ma sa stau in acelasi loc ce-mi zdrobeste coloana. E  traumatizant sa asisti la razboiul ce se da intre creier si inima. Ma simt ca o vioara fara arcus. Nici eu, nici nimeni nu ma va putea folosi, iar asta este trist pentru ca finalul concertului ma va gasi nefolosita. Traiesc in nemernicia vietii, printre cosmaruri si printre oameni muti, orbi si schiopi de sentimente. De jur imprejur nu se zareste nimic viu colorat, sunt doar niste ochi care-mi transmit ca ma vad frumos.....si-atat. Ti-am cerut Doamne mai mult, dar probabil ca ai epuizat luntriile cu bunatati sau poate ca nu merit si-atunci ma cert aiurea cu Tine. Asa cum sunt acum, trebuie sa ma ierti pentru ca uneori urlu la tine. Nu ai incotro! Trebuie. ....si eu sunt copilul trimis la lupta, aruncat in viata asta in care iubirea este batjocorita si pusa in balanta cu alte nimicuri. Vezi Tu, m-ai trimis sa lupt cu mainile goale si nici macar o pereche de opinci nu mi-ai dat, sa-mi incalt talpile ce plang de durere.