Printesa razboinica

...si-a fost candva o fata care iubea viata, iubea oamenii, iubea tot. Primea si daruia tot ce-si dorea fara prea mult efort. A venit insa o zi cand un zmeu cu doua chipuri avea sa-i schimbe viata fara ca ea sa-si dea seama. A invaluit   zilele fetei in matasuri false, matasuri care aveau sa se transforme in pungi negre ce ii sufocau trupul si sufletul. Zmeul a crezut ca isi poate ascunde rautatile sub mantia trupeasca, numai ca a intr-o zi a gresit uitand sa-si puna masca de pacalici. Acea zi a fost cea mai dureroasa pentru biata fata care credea ca zmeul este o fiinta buna. Si uite asa, incet, incet zmeul isi arata cate un colt. Si tot asa, incet incet fata care fusese luata de fraiera, i-a scos coltii zmeului unul cate unul. Imensul bau-bau ameninta ca ii va face rau si ca o va face una cu pamantul. Dar fata i-a aratat zmeului cum se cade cu cu*** in p***. Au urmat zile fripte pe jarul iadului, au venit clipe de judecata cu sabia la gat si toate astea i-au dat putere fetei. Durerile acumulate au pus pe sufletul ei jalea intregii omeniri pana in ziua in care a hotarat sa-si faca singura dreptate. Ea nu dorea sa faca rau nimanui dar viata ei devenise un cosmar din care nu mai avea scapare decat facand tandari capul zmeului. Asa se face ca sarmana s-a inarmat cu dorinta de a-si recastiga libertatea si cu picioarele goale a pornit la atac prin bolovanii muntilor ce-i stateau in cale. A luptat cu multa indarjire, a aratat ca desi are trup plapand poarta cu ea o forta inimaginabila. Castiga lupta dupa lupta si lupta sa castige razboiul si a reusit. Cu sufletul franjuri, cu rani sangerande, cu ultima putere ce-i mai ramasese a dorit sa nu-l lase sa moara pe zmeul ce-i facuse atata rau. Putea sa-l ucida....acum ii era usor, dar a hotarat sa-l lase asa, fara un picior ca sa schioapete toata viata, sa-l lase fara o aripa pentru a nu mai putea zbura vreodata, sa-l lase orb si mut pentru a nu mai putea vedea drumul vietii si nici sa poata cersi ajutor. Trista si obosita fata dorea sa-si vindece ranile. In drumul spre casa i-a aparut in cale un print. Acesta a privit-o, i-a intins mana si a urcat-o langa el pe saua vietii. Falnicul print i-a sarutat fiecare rana pana le-a vindecat pe toate, i-a mangaiat sufletul pana cand a reusit sa o faca sa planga de fericire. Frumusetea lui si bunatatea lui au convins-o pe napastuita fata sa intre in palatul sufletului acestui print. Odata ajunsi in palat, fata s-a lasat iubita si a iubit la randul ei pana cand s-a transformat in printesa. Si astfel printul si printesa au trait iubiri de poveste cum nimeni nu a mai trait vreodata pe aceasta lume.