Pasesc incet spre timpul ramas. Pasesc desculta prin clipele ce vor veni si las pamantul sa-mi are pielea. Creez o cupa din care sa beau nectarul florilor de primavara. Prind aripi, evoluez si las in urma camasile zdrentuite ale sufletului ce mi-a fost pustiit. Simt cu primesc aer, cum mi se lipesc fisurile sufletului, primesc ce n-am cerut vreodata, mi se da tot ce am visat. Exista bun....exista bine....chiar exista. Bucuria de a plange de fericire nu-i de colea, e ceva....de dimensiuni colosale. As vrea sa spun in miez de noapte, daca va veni acea noapte: "Si mana mea in mana ta ma face sa iubesc, ma face sa fiu datoare cu multa iubire, atat de multa incat mi-ar trebui inca 10 vieti ca sa-ti pot multumi. Ma pierd in ochii tai, ma pierd pe buzele tale, ma pierd langa tine si tu iubitule, ma prinzi, ma iei si ma pui la pieptul tau si ma iubesti ma faci sa ma simt femeie, ma faci sa fiu EU. " Prea multe dorinte....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu