scrum

Stau la masa, singura la o masa din sticla. Parca as fi pe apa. Privesc in gol si ma pierd in ganduri. Am o tigara intre degete si ma uit la ea cum devine scrum. Infiorator. Plec putin in urma si ma gandesc ce dracu am ales pentru mine, ce am facut pentru mine, ce mi-am adus bun. Aproape nimic. De ani buni zac intr-o nestire si accept sfoara ce ma leaga de maini si de picioare, traiesc in lumea altora in care banii, muntii de bani se duc pe curve, masini de lux si manele. Nu sunt impotriva acestor lucruri, dar eu m-am plictisit si vreau ceva pentru mine. Fac gaura in scrum cu chistocul de tigara, precum as trage cu mainile pamntul din jurul unei plante ce nu poate iesi dintre bolovani. Incerc sa ma eliberez macar in interior, asa ca sorb o gura de cafea...bleah, nu-mi place, s-a dus amaraciunea aia placuta, e prea dulce si-mi face greata. Imi vine sa tip, sa urlu, sa scot fiara salbatica din mine, ca poate daca o scot reusesc sa fac ordine in jurul meu. Brusc ma gandesc la gustul portocalelor, care oricum nu-mi plac, dar mi-aduc aminte cat am tanjit dupa ele in regimul ceausist. Cumva vreau sa mai fiu copil??? Imi place parfumul lor, dar gustul acela acru ma face sa nu mai vreau nici macar sa fiu copil. Ce vreau sa fiu? Ce vreau? Nu mi-e bine si as face ceva!!! Nu ma regasesc in nimic. Ba da, dar putinul acela ce-mi face bine, se va rupe. O sa tanjesc dupa amaraciunea acestui bine. Si atunci ce voi face? Voi sta la geamul din sufragerie si voi privi la autostrada din fata mea. A naibii autostrada, de ce o fi asa de lunga? Aprind o noua tigara si trag din ea sa-i simt amarul. Si asta este ceva ce-mi place....amarul. Ma cert in gand si scot limba la mine, ma balacaresc cat pot de mult. Offf, oare de ce eu vreau ceva si altii din jurul meu vor altceva? Am tot incercat sa rabd, dar explozia este atat de aproape. Nu mai suport banii, nu mai suport preamarirea prostiei unora din jur. Doamne, nu ma lasa, ai grija la pasii pe care ii fac, arata-mi Tu calea pe care sa merg, copacul sub umbra caruia sa ma odihnesc, apa cea buna din care sa beau si sa ma satur, ai grija Doamne sa-mi scoti in cale un drum neasfaltat ca-mi place sa am talpile goale si sa simt pamantul. Lasa-mi iubirea cea amara, ca sa ma acopar cu ea si pune-mi in loc de perna o mana creatoare si riduri de frunte pe care sa le sarut in vis.