VIS:'''Era dimineata si soarele-i zambea placut. Ea il vazu dar isi cauta de treaba in continuare. Avea o incarcatura in suflet si culmea, era una ce-i facea bine desi abia mai putea merge din cauza greutatii. Cu pasi marunti se indrepta spre ceea ce facea in fiecare zi, numai ca inima ei cerea sa mearga la "zid". Acel zid care-i iesise in cale pentru a-i arata ca poate trai si simti lucruri la care doar visase. Mergea grabita si asculta pocnetul tocurilor de la pantofi. O relaxa. In scurt timp s-a trezit in fata zidului si fara sa se gandeasca prea mult, s-a repezit in interiorul lui. De cum a intrat a tras aer adanc in piept. Ii fusese dor de acel miros. Atat de dor incat vroia sa creeze un parfum cu mirosul zidului. Isi trecu degetele peste asprimea zidului caci vroia sa-l simta. Apoi l-a vrut mai aproape, mult mai aproape si el a lasta-o. Carnea ei tremura si avea senzatia ca prin vene ii curg lacrimi de fericire. Si n-a stiut ce sa faca, si intr-un final a cuprins-o o stare de dorinta de ceva.....ceva ce nici ea nu stia ce. Si si-a lipit trupul de zid si a ramas lipita acolo. O inspaimanta caldura lui dar nu suficient cat sa plece de langa el. Si pentru ca si inspaimantarea ii facea bine s-a lipit si mai mult. A stat acolo pana cand coapsele au inceput sa i se incalzeasca. Avea impresia ca zidul a cuprins-o si nu-i mai da voie sa se miste. Exact asta isi dorea, dar cand a facut un pas inapoi si-a dat seama ca poate sa faca ce vrea. Trist. Putea sa plece sau sa stea. Ea dorea sa ramana, probabil ca si zidul ei la fel. In clipa urmatoare si-a lipit buzele de el si i-a soptit ceva si-un tremur aspru i-a zguduit toate incheieturile. S-a cutremurat pana cand o umezeala fierbinte a cuprins-o incalzindu-i trupul. Fusese pentru prima data cand constientiza ca nu-si cunoaste trupul. Acum ea era moale si primea caldura din zid prin fiecare por. Starea in care se afla ii placea prea mult ca sa renunte la ea. Vroia sa danseze dar un zgomot din exterior a speriat-o. A privit in jur si a stiut ca e momentul sa plece. Poate ca nu era, dar a trebuit sa o faca. A sarutat zidul si l-a mai mirosit inca odata. Se indeparta grabita, grabita spre nimic. Gandurile ii erau la zidul ei si a vrut sa se intoarca la el, dar n-a facut-o. In nimicul in care ajunsese era intuneric si a adormit. In visul ei, a indraznit sa-i spuna zidului "TE IUBESC!". In visul ei, zidul nu putea intra si nici nu putea sa afle ca ea il iubeste. In visul ei, nu putea fi oprita de la iubire, o cautase atat de mult..."""
