VIS:"Stropii de ploaie ii udau fata, dar ea nici nu baga de seama. Se gandea la zidul ei. Vroia sa scurteze drumul pana la el. Nu avea cum. Dorinta de a fi din nou inauntrul lui o facea sa creada ca norii de ploaie se transformau in raze de soare. Nu a trecut mult si trupul ei se afla cu suflet cu tot, in zid. S-a apropiat timida si s-a lipit din nou de el. Il simtea pe el si ii simtea puterea. Isi imagina ca zidul ei ar putea prinde viata , ar fi ceva uman si i-ar creste maini cu care sa o cuprinda si sa o tina strans lipita de el. Si a stat asa o bucata de vreme pana cand imaginatia ei a prins viata. Dorinta ei fusese prea mare ca sa nu-i fie indeplinita. Un fulger i-a strapuns sufletul si-un glas interior striga din rasputeri fericirea pe care o traia. Se oprise din a respira de teama ca nu aude suficient pasiunea si dragostea zidului ei. Ii simtea fiecare rasuflare iar parfumul lui devenise parfumul ei. Ea scoase un sunet de durere placuta, de dulce-amar... A gemut prelung la prima miscare a zidului care a facut-o sa-l simta pana in maduva oaselor. Traia fiecare atingere atat de intens, atat de profund, visul nu mai era vis ci devenise real...era in bratele zidului si nimic nu mai conta. Lacrimile ce-i curgeau prin vene au stat in loc macar o clipa pentru a impartasi bucuria stapanei lor. Si ea, i-a soptit in gand cat de mult il iubeste pe el, pe zidul ei..."
