Timpul trece si se tot spune ca el ar vindeca rani. Total incorect. Timpul trece, ranile raman, uneori chiar se adancesc si absolut nimic nu le poate acoperi. M-am trezit si am simtit nevoia sa ma privesc din nou in oglinda. Mi-am atins obdazul, mi-am netezit parul....am vazut atatea fire albe...Timpul doar trece, ne ia tineretea si ne aduce incet, incet in fata ultimei clipe a vietii. Asa te-a adus si pe dumneata, draga mea buna! Mi-am iubit mama si o iubesc, dar dumneata mi-ai fost mai mult decat mama, iar bunicul mai mult decat tata. Timpul a fost necrutator in primul rand cu mine si-apoi cu voi. V-a luat de lanaga mine, ma saracit de voi. Nu va mai am si plang adeseori in hohote, incercad cu disperare sa-mi eliberez durerea. Dragii mei buni, de-ati sti cat imi lipseste laptele pus la prins in oala de pamant, lipia pe plita si painea la test, putineiul din care scoteati "unt curat pentru copila", perele puse de bunicul in fan pana iarna tarziu, ulciorul cu apa pus la roata carutei cand mergeam la camp, cosul din veranda in care gaseam nuci si poame, razboiul de tesut si zgomotul lui, ochelarii vostri legati cu snur ca sa nu va cada de pe nas, mainile voastre brazdate de munca si ani, scaunelele acelea mici pe care stateam seara la gura sobei si-mi spuneati povesti, oblojelile cu leacuri babesti, rugaciunile voastre in zorii zilei, voi imi lipsti, imbratisarile si iubirea voastra...si plang amar de dor....
Îmi amintesc cum
m-aşteptau în pagul casei
Mă îmbraţişau, mă
sărutau, cu braţele mă cuprindeau
Bunicii mei, mi-e dor
de voi şi vreau
Să vă mai văd odata-n jurul mesei.
Îmi pregătea bunica odaia cea mai mare,
Focul în sobă bunicul mi-l făcea
Şi tot bunica cu bucate alese m-aşteptata
Să mă aşez la masa, ce bine mai era!
Dis de dimineaţă, porneam cu ei pe dealuri
Să strângem fâneaţă, cum faceam de fiecare dată,
Bunicul cânta cu drag pentru a lui
nepoată,
Bunica era mandra ca soarele ne era alături.
Şi a trecut vremea, bunicii mei s-au dus
Îmbătrâniţi de vreme, spre al soarelui apus.
Îmi este dor de ei, aş vrea să vină înapoi
Însă acum eu ştiu că mă privesc de sus.
Îmi amintesc cum
m-aşteptau în pagul caseiMă îmbraţişau, mă sărutau, cu braţele mă cuprindeau
Bunicii mei, mi-e dor de voi şi vreau
Să vă mai văd odata-n jurul mesei.
Îmi pregătea bunica odaia cea mai mare,
Focul în sobă bunicul mi-l făcea
Şi tot bunica cu bucate alese m-aşteptata
Să mă aşez la masa, ce bine mai era!
Dis de dimineaţă, porneam cu ei pe dealuri
Să strângem fâneaţă, cum faceam de fiecare dată,
Bunicul cânta cu drag pentru a lui nepoată,
Bunica era mandra ca soarele ne era alături.
Şi a trecut vremea, bunicii mei s-au dus
Îmbătrâniţi de vreme, spre al soarelui apus.
Îmi este dor de ei, aş vrea să vină înapoi
Însă acum eu ştiu că mă privesc de sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu