Emoţiile regăsirii unor locuri şi a unor lucruri, m-au făcut să-mi dau seama cam câţi ani au trecut peste mine. Amintiri multe, poate prea multe. Amintiri. Toate frumoase, toate unice, toate minunate. Acolo timpul a stat în loc şi parcă aşteaptă să-mi termin misiunea primită aici, pentru a mă putea întoarce de unde am plecat. Aici, timpul mă transformă în fiecare zi, în piatra din praştie care este aruncată în hăul lumii. Acolo sunt eu, aparţin mie, aparţin loculurilor şi lucrurilor.
Casa mea va fi mereu acolo şi nu aici.
Casa mea va fi mereu acolo şi nu aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu