Cineva imi spunea ca atunci cand eu tac sigur se intampla ceva rau. Iar acum tac.....si tac si rabd, scarsnesc din dinti dar nu spun nimic. Asa sunt eu. Cand nu mai pot sunt ca o fiara care transforma totul din jur in prada buna de servit la masa de seara. Ce ciudat ca de cateva zile am parte de lucruri pe care nu le pot rezolva singura in stil si in ritm propriu! Mereu, dar absolut mereu am facut in asa fel incat am obtinut macar un raspuns la diverse probleme....raspuns pozitiv sau negativ, dar nu am stat sa zac pe mine si sa ma tangui ca proasta. Acum , hmmm, acum stau, astept, depind de altii. Urasc, detest sa fiu ingradita, sa nu pot face nimic, sa depind de oameni care nu stiu ce vor, habar nu au ce sa faca. Am nervi si ma irita situatia in care ma aflu. Astept un idiot, ba nu, doi idioti. Ai dracului ei! Ma simt ca o pantera intr-o cusca mica, mai mica decat propriul ei corp. Ma stringe din toate incheieturile si ma doare ca nu m-am impus cand a trebuit. Urasc prostia, urasc lasitatea, urasc lipsa de vointa si indulgenta prost aplicata in situatii limita ca cea de fata. O sa explodez! Timpul ramas este de ordinul orelor, numai Dumnezeu sa ma tina tare si sa nu iau atitudine. Vreau sa fiu om, sa nu se aleaga praful de tot....am limitele mele si sper sa nu trec de ele. Furia se acumuleaza si incerc sa o inabus cat pot. Stiu, stiu, stiu ca nu e bine.....dar sa n-aud sfaturi in urmatoarele ore. Ma retrag aceste cateva ore si tac....inca putin.....tac....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu