o zi cat un an

       Urasc sa mi se spuna lucruri de neanteles, sa caut sa descifrez de fiecare data ce vor cei ce-mi vorbesc. Nu suport sa mi se raspunda la o intrebare cu o intrebare, mi se pare ca este lipsa de curaj, ca sa nu zic lasitate. Ma agit ca Pepsi in sticla atunci cand cineva vrea doar cand vrea si cand are chef. Pai ia sa am si eu niste chefuri doar cand vreau si am chef! Tin dupa mine un jaf de telefon in ideea ca suna....si nu suna, sau cand suna nu aud ce vreau, aud doar oameni plini de complexe carora ar trebui dupa mintea lor sa le rezolv eu problemele.Fuck!!!!! Mai lasati-ma in pace ca nu va mai suport! Faceti ce credeti, nu sunt fabrica de sfaturi si nici medic sau tratament de suflete suferinde. Mi se rupe de voi, vreau sa-mi pese de mine p u n c t

        Ma plictisesc ingrozitor. Imi torn o cafea. Iar cafea?! Da iar. Fumez....am zis ca ma las.....as vrea dar mai astept. Astept sa-mi spuna organismul stop....ca va spune ca la razboi, o singura data si gata sau poate nu.....habar nu am. Asa ca fumez. Astept sa se termine un joc.
       ...am zgariat azi cu pixul multe foi...prea multe ca sa inteleg acum de ce le-am stricat un eventual viitor frumos. Am incercat apoi sa le asez cumva sa pot sa fac din ele ceva. A iesit un imens desen intortocheat pe care as vrea sa-l descifrez. Totul e albastru si nu-mi place. Asa ca incerc sa vad printre dungile care erau gata sa strapunga paginile, culori ce ma excita psihic. Help!...nimic... Ma asez langa ele si privesc....Acum sunt obosita, poate maine. Dar si maine....doar daca am chef, daca nu, pubela este gata sa le primeasca la fel ca pe multe alte lucruri din viata mea de care m-am lipsit. Noapte buna!