pacatul de a iubi....

  ...de cateva zile ma uit la mine si incerc sa ma descopar. Pana acum mi-am vazut trupul desenat doar pe cuvinte, dar ce vad acum parca nu este al meu.  Pe EL l-am zugravit de mii de ori in noptile pustii, mi l-am imaginat in fel si chip, ba om, ba fiara, ba copac... L-am creeat cum am vrut, cum mi-am dorit sa fie, de fiecare data. As vrea sa ma hranesc din iubire ca o ursoaica in pragul iernii si apoi sa ma trezesc lihnita si sleita de puteri in pragul unei primaveri unice. Cuvintele sunt prea marunte pentru a le folosi acum, prea sarace pentru a descrie ce as vrea sa simt. Probabil, cand iubesti uiti de tine, sau asa am inteles eu ca ar trebui sa fie. Imi frec mainile inghetate si inghit lacrimile care poposesc pe colturile buzelor. Ma incearca o tema cumplita si parca nu am curaj sa spun ca iubirea ar putea exista. Este uluitor sa nu poti iubi dar sa vrei. Acum ranesc totul in jur, m-am speriat, nu am stiut sa  am, sa cer si plang si ma rog sa pot sa duc... Ma incearca un sentiment de a-mi infige unghiile intr-o stanca, as putea cu siguranta sa imi acopar trupul cu jar, sa imi tai mainile si picioarele de disperare. Durerile automutilarii ar fi cu siguranta infinit mai mici decat durerea dragostei...asa cred...Cu cat este mai frumoasa, cu cat este mai intensa , cu atat iubirea doare mai mult, mai cumplit. Dumnezeu mi-a aratat mereu ca nu m-am nascut pentru a iubi sau a fi iubita ci m-am nascut pentru a tanji, a dori, si pentru a fi doar dorita. Am tremurat o noapte si mi-am inchis rand pe rand fiecare vis ce l-am lasat sa zboare. Am pus lacate imense la fiecare colivie si fiecare vis va zace inauntru pana la moarte. Nu voi permite niciunui spargator de lacate sa deschida usile viselor mele. Pornisem pe un drum croit de mine in timp. M-am oprit putin.... Acum imi voi continua drumul cu mult egoism. 

infarct sentimental

Doamne, s-a lasat noaptea si ma intreb daca esti aici? Mie imi vine sa fug, sa alerg pana cand imi crapa talpile. Iti scriu niste ganduri, poate le citesti cand te trezesti. Desi esti Dumnezeu, stiu ca si Tu ai nevoie de odihna si mai stiu ca eu sunt obositoare. Probabil acum motai pe Tronul tau Imparatesc si tragi cu coada ochiului la mine. Zmbesti si te faci ca dormi. Zmbesti pentru ca te-ai saturat de povestea mea, aia infinita. As vrea sa-mi spui totusi,  ce a fost asta? Un freamat? O palma? O adiere? O clipa de neuitat? Un vis care a prins viata? Stau incremenita si privesc in gol la fumul tigarii din care nu pot sa mai trag. M-as dorga......cu iubire, dar venele mele sunt expirate, la fel ca ambalajul. Imi vine sa rad. E o refulare. Tu ma cunosti....stii ca asa fac eu. Cand trebuie sa plag, eu rad si in loc sa rad , plang. Poate te induri si-mi spui de ce mi-ai inaripat visul, de ce nu l-ai lasat sa fie doar vis. Ce ai vrut sa-mi arati? Ca nu merit? Ca nu pot sa duc ce tot cer mereu? Ca e prea mult pentru mine? Doamne, nu ma certa,  stiu ca sunt o pacatoasa, ca ma agat precum maracinele , dar fa ceva cu mine.....orice. Am incredre ca vei face ce trebuie. Noapte buna, Doamne si nu te mai preface ca dormi.....stiu ca esti aici! Ah, si sa nu uit, ajuta-ma sa ma ridic, eu tocmai am cazut..... 

o zi de luni

E luni. Nu am dormit. Poate fi un nou inceput. Ochii se incapataneaza sa stea deschisi. Zaharul din cafea nu este suficient. As fi vrut sa fiu obosita. Aseara am fost ca o masina de tocat...... oameni. Ma voi opri din a mai folosi.... cuvinte. Mi-a expirat ambalajul. E luni. Nu am plans cu lacrimi. Poate ca voi obosi. Ochii fizici se vor inchide. Zaharul din cafea nu se mai topeste. As fi vrut sa nu cant fals. Aseara m-am intors in viata....in viata mea. Ma voi opri din a mai gandi.....pentru mine. Mi-au expirat simturile. E luni.....