oameni ne-buni

*Sunt oameni care trec prin viata fara sa faca ceva.
  Se multumesc doar cu ce li se ofera, daca li se ofera.
*Sunt oameni care nu au nici macar trecut.
 "Ei spun: lasa trecutul acolo.
*Sunt oameni care nu au curaj.
  Fug  de TOT cat pot ei de tare, dar ei nu stiu ca fac doar joc de glezne.
*Sunt oameni mincinosi.
  Ei mint sufletele celor care ii iubesc.
*Sunt oameni care ignora totul in jur.
  Ei vor doar nimic.
*Sunt oameni carora nu le convine nimic.
  Din nefericire, acestora li se ofera tot desi ar merita sa li se ia si aerul pe care il respira, oricum li se pare ca  
  fac prea mult atunci cand respira.  

Sarmanii, ce viata seaca au, cata autoignoranta!!!  

al saselea simt si perversitatea

Ma simt ca o scolarita care a mai incheiat un capitol la invatatura. Dar ce am invatat? Am invatat sa nu-mi mai pun sufletul pe tava, sa nu mai cred pe nimeni pe cuvant de onoare.....onoare am spus? Care onoare? A cui?  Am mai invatat ca trebuie sa spun nu atunci cand simt, ca in loc sa pup in cur mai bine fut in gura, ca trebuie sa-mi vad interesul si ca parsivitatea e la moda. Hmmm! A fost o vara fierbinte si plina de evenimente naspa dar pe care le-am depasit cu mult tact iar acum sunt linistita. Minciunile au durut cel mai tare. Am fost mintita in cel mai josnic mod posibil. Dar si de aici am invatat ceva. Concluzia e ca am ajuns sa fac ceva ce nu am crezut ca pot face, sa urasc. Urasc doi oameni care mi-au ars sentimentele in flacarile iadului. Ii urasc pentru lasitatea lor si teama de a lupta cu mine intr-un mod corect. Urasc pentru ca mi s-a impus, ei mi-au impus, asa au vrut. Le-am oferit iubire, m-am oferit eu pe mine, dar m-au calcat in picioare, sau cel putin asa au crezut ei. Primul a fost la un pas de a ma domina pentru tot restul vietii dar a fost in urma mea cu o secunda, al doilea a incercat sa ma foloseasca. Ar fi facut-o la infinit daca as fi permis. Al saselea simt cu care m-am nascut mi-a dat o palma peste fata si mi-a spus:"trezeste-te!" si m-am trezit. Acum ma ridic, imi scutur turul pantalonilor vietii si ma pregatesc de un nou drum. Un drum pe care voi presara din loc in loc,  indicatoare cu regulile jocului meu. 

in arestul.....libertatii

           

             Oare cum poate sa incapa atat de multa prostie intr-un singur om? Oare de ce Dumnezeu nu a pus in oameni calitati si  defecte in proportii egale? De ce unii sunt prea buni, altii prea iubitori si unii mult prea jigodii ca sa merite sa traiasca?  Sunt de-a dreptul stupefiata cum viata unui om poate fi dirijata in totalitate de.....sa-i zic tot un om, desi nu merita. Un suflet e trist, atat de trist incat nimic nu pare sa-i mai aduca o raza de lumina, de speranta. Stau uluita in fata ranjetelor fiarei si incerc sa ma abtin cu disperare de la a lua o decizie care ar putea duce la distrugerea a doua familii. Incerc sa iau totul ca pe un exercitiu de autocontrol. Ce mult as vrea sa ma dezlantui, dar am nevoie de rabdare, rabdare si iar rabdare. Privesc, ascult....asist la un circ ordinar, de cea mai joasa speta.  Soc dupa soc....le incasez pe toate, fara sa fac rabat de la ceva. Cea mai mica eroare poate fi ultima. Asa e in razboi, gresesti o singura data, o alta sansa nu mai pupi. Acum, nu caut raspunsuri, caut intrebari, iar Tie Doamne iti cer sa dai putina mangaiere si celor care fac rau fara sa gandeasca.