in arestul.....libertatii

           

             Oare cum poate sa incapa atat de multa prostie intr-un singur om? Oare de ce Dumnezeu nu a pus in oameni calitati si  defecte in proportii egale? De ce unii sunt prea buni, altii prea iubitori si unii mult prea jigodii ca sa merite sa traiasca?  Sunt de-a dreptul stupefiata cum viata unui om poate fi dirijata in totalitate de.....sa-i zic tot un om, desi nu merita. Un suflet e trist, atat de trist incat nimic nu pare sa-i mai aduca o raza de lumina, de speranta. Stau uluita in fata ranjetelor fiarei si incerc sa ma abtin cu disperare de la a lua o decizie care ar putea duce la distrugerea a doua familii. Incerc sa iau totul ca pe un exercitiu de autocontrol. Ce mult as vrea sa ma dezlantui, dar am nevoie de rabdare, rabdare si iar rabdare. Privesc, ascult....asist la un circ ordinar, de cea mai joasa speta.  Soc dupa soc....le incasez pe toate, fara sa fac rabat de la ceva. Cea mai mica eroare poate fi ultima. Asa e in razboi, gresesti o singura data, o alta sansa nu mai pupi. Acum, nu caut raspunsuri, caut intrebari, iar Tie Doamne iti cer sa dai putina mangaiere si celor care fac rau fara sa gandeasca. 

resetare

caut o explicatie la tot ce mi se intampla. Ma zbat, alerg, insist, intervin, adaug si elimin, fac tot ce pot ca sa fie bine atat pentru cei din jur cat si pentru mine. Egoismul meu s-a culcat si nu vrea nici de-al dracului sa se trezeasca. Ii urlu la ureche sa deschida macar un ochi dar tot al dracului ramane. Vara e aproape gata si asta ma face sa zambesc. Se apropie cele doua anotimpuri preferate mie si pe care nu le-as da nici pe un miliard de veri ca cea de anul asta. Sunt extenuata, nu mai vreau, am facut rani in ganduri si am ramas cu cicatrici imense pe suflet. Am avut langa mine oameni care ar fi facut orice ca sa-mi fie bine, dar am avut langa mine si oameni care aveau impresia ca le respir aerul, ca traiesc in locul lor......ciudosii pulii....mi-e si sila cand ma gandesc. Tragand o linie si facand un calcul pentru ultimul an din viata mea, ajung la un rezultat ce ma face sa plang in hohote. Dar nu plang pentru ca sunt mai a dracului decat cei ce mi-au inselat absolut toate asteptarile. M-am saturat de oameni care m-au iubit pe interes, de curve nespalte si la propriu si la figurat, de mame isterice si de tati alcoolici, de colegi ranchiunosi si de prieteni nepasatori, de femei proaste si de barbati balosi. Trebuie sa ma adun, sa imi scot puterile la interval,cum ar spune baietii de cartier, sa dau cu biciul in dreapta si-n stanga, sa calc pe cadavre asa cum faceam in urma cu cativa ani, doar de dragul de mi fi mie bine.Hai egoismule, trezeste-te in pizda matii sau vrei sa te resuscitez eu?

VIATA BAZATA PE NIMIC

    Nimicul a fost canva ceva de care m-am agatat cu disperare, crezand ca intr-o zi se va transforma in TOT. NIMICUL a ramas NIMIC pentru ca "stapanul" nu putea sau nu dorea sa faca ceva. Nu a fost NIMIC intre NOI, dar s-a terminat si  asta .