vineri, 12 noiembrie 2010

asteptare

cateva zile de pauza. Cateva zile in care am crezut ca ma adun. Un fel de concediu de odihna activa. Speranta ca aflu mai mult, ca vad mai mult, ca simt mai mult s-a naruit. Am cautat dar...nimic. Sunt o gramada de oamnei in jur carora nu le pasa, oameni care vor sa-si afle doar interesul, unii joaca murdar pe fata, altii incearca sa ti-o traga pe la spate. Eu mai astept, astept sa vad, sa ma conving, sa-mi bag mintile in cap sa nu mai cred pe cuvant pe nimeni. Oamenii cu care am impartit lucruri, clipe, probleme au dat in orbirea prostiei, in surzenia ingamfarii, in autopreamarire. Dezamagirea cea mai mare este atunci cand vin langa tine si vor sa afle, vor sa stie ce si cum. Ochii lor ca de reptila degaja ciuda. Mi se rupe! Am incercat sa le raspund cu bine, sa dau dovada de calm si rabdare. Dezamagire!!! Daca ii evit tot ei sar de unspe metri, cica nu-i bag in seama. EU??? Pai pe cine sa bag? Pe cei ce-mi intorc spatele? Sa-l intoarca! Si pentru ca-l vor intoarce am sa le-o trag. Si uite asa ma simt si eu bine. Ce mi-a ramas bun in aceasta pauza, au fost doar clipele de speranta, clipele in care cred si la care ma inchin. Ramane de vazut ce si cum. Pana atunci EU mai am rabdare, muuuuuuulta rabdare!

joi, 4 noiembrie 2010

.......

Plangi luna cu lacrimi amare, plangi Soare cu raze roscate, orbiti-ma si luati-mi auzul.... Strigate de durere incep sa vina!!!!!!!! Biciul vietii incepe sa isi arate coltii, muscaturile si gherele noptilor grele vin tot mai repede. Doamneeeee.....auzi? Tu auzi? Auzi-ma si pe mine....fa ceva.... O casa de nebuni devin zilele mele, putregaiul sortii iese la suprafata.  Resemnare???? Cum? In ce fel? De ce? De ce asa? Imi picura tristetea si oful pe asfalt, las izbucnirile sa ma ucida, ce trist, ce cumplit, ce jalnic, ce dureros. Incredibil!!! Vreau sa ma transform in carne de tun, vreau sa fiu ciuruita si prin gaurile facute de gloante sa curga amarul din mine. Am zgariat pe zid o iubire, am tras cu unghiile un... cuvant, am vrut ce vreau si vreau ce am vrut.

           Iti dau aripi sa zbori inapoi, iti dau apa sa bei atunci cand obosesti, iti fac umbra cu parul meu daca ti-e cald, iti dau iubire dar n-o iei. Zboara....

macelul

E vis dupa vis, un vis putred... Uneori ma critic, ma judec si-mi vine sa...dar nu. Alteori ma iubesc, ma divinizez si-mi vine sa ma transform in cadou si sa ma ofer cuiva, oricui. Ma vrei? Ma ai! Iubeste-ma, daca-mi vrei iubirea! Trec zilele, trec noptile, privesc clipele, privesc orele. As face multe, as oferi multe, as inventa un nou sentiment. Ma incearca un sentiment galben crud si-apoi ma inunda o traire de un negru absolut. Ce bine!!! Un cumul de simtiri intense ce seamana cu doua pahare de vin care tocmai s-au facut tandari. Ma aplec si ling fiecare picatura, sorb in graba tot ce gasesc, iubesc tot ce mi se da si iau cat pot duce. Betia iubirii nu intarzie, mi-e fidela si-mi patrunde in trup prin genunchi.Desi nu e real este un vis, ma ia, ma cuprinde, ma acopera. Ii simt dintii ce-mi musca sfarcurile, ii simt inima ce bate puternic atunci cand ma tine intr-o mana, ii simt puterea ce ma striveste , simt.....aici, acum...coboara, urca, zvacneste, ma strange, ma cuprinde, ma inunda. Ascult cum geme fiara si vad cum ma arunca spre sfasiere, ma umple cu fiori, imi da cuvinte noi, ma izbeste de trairi proaspete si scoate din mine cuvantul surd al dorintei.  Fiecare clipa cantareste cat universul, fiecare sarut detroneaza miliardele de iubiri din lume, fiecare privire resusciteaza simturile, fiecare.....  este unic si vad Soarele, vad ploaia, vad stelele, vad lumea, traiesc, mi-e dor, doresc, VREAU SA IUBESC. Macelul din sufletul meu, seamana cu un dans zbuciumat in care nu se disting trupurile celor doi dansatori, ci se simt doar ritmurile pe care ei plutesc.  E visul meu, un vis nebun