Incep....din nou.... Incep sa ma gandesc la mine si nu e bine. Iar e gol, iar e vid, iar e nimic... Imi lipsește un V, un V de la vitamina vietii.... V. Fac lucruri, imi bat joc de timp si cam atat, in rest nimic. Asta ma enerveaza, ma scoate din sarite dar parca ceva ma tine pe loc sa nu fac nimic.
......si tot din jur ma enerveaza, nimic nu este bun, nimic nu functioneaza, totul pare ca e doar praf. Ma plictisesc ingrozitor desi lucrez, nu stau sa zac pe mine, ma plictisesc pentru ca nu-mi gasesc un rost al vietii, nu am obiective, nu mai am planuri, totul e limitat, totul e de azi pe maine, e cum o fi sa fie si-mi vine sa plang de ciuda caci eu nu pot tari asa desi acum o fac. Ma simt ca si cum as fi violata. Nu mi-e bine, nu ma recunosc. Mie imi place sa le-o trag altora, nu altii sa mi-o traga mie. Vreau sa ies din amorteala asta ordinara, asta vreau!!! Poate ca maine dimineata ma voi trezi din nou efervescenta si cu chef de viata, cu planuri marete, cu obiective mari, cu scopuri bine conturate si interese constructive. Sper....sper....sper sa imi revin fara sa ajung sa-mi impun, vreau doar sa-mi revin pentru ca vreau sa ma iubesc din nou.
