duminică, 26 februarie 2012

infarct sentimental

Doamne, s-a lasat noaptea si ma intreb daca esti aici? Mie imi vine sa fug, sa alerg pana cand imi crapa talpile. Iti scriu niste ganduri, poate le citesti cand te trezesti. Desi esti Dumnezeu, stiu ca si Tu ai nevoie de odihna si mai stiu ca eu sunt obositoare. Probabil acum motai pe Tronul tau Imparatesc si tragi cu coada ochiului la mine. Zmbesti si te faci ca dormi. Zmbesti pentru ca te-ai saturat de povestea mea, aia infinita. As vrea sa-mi spui totusi,  ce a fost asta? Un freamat? O palma? O adiere? O clipa de neuitat? Un vis care a prins viata? Stau incremenita si privesc in gol la fumul tigarii din care nu pot sa mai trag. M-as dorga......cu iubire, dar venele mele sunt expirate, la fel ca ambalajul. Imi vine sa rad. E o refulare. Tu ma cunosti....stii ca asa fac eu. Cand trebuie sa plag, eu rad si in loc sa rad , plang. Poate te induri si-mi spui de ce mi-ai inaripat visul, de ce nu l-ai lasat sa fie doar vis. Ce ai vrut sa-mi arati? Ca nu merit? Ca nu pot sa duc ce tot cer mereu? Ca e prea mult pentru mine? Doamne, nu ma certa,  stiu ca sunt o pacatoasa, ca ma agat precum maracinele , dar fa ceva cu mine.....orice. Am incredre ca vei face ce trebuie. Noapte buna, Doamne si nu te mai preface ca dormi.....stiu ca esti aici! Ah, si sa nu uit, ajuta-ma sa ma ridic, eu tocmai am cazut..... 

luni, 20 februarie 2012

o zi de luni

E luni. Nu am dormit. Poate fi un nou inceput. Ochii se incapataneaza sa stea deschisi. Zaharul din cafea nu este suficient. As fi vrut sa fiu obosita. Aseara am fost ca o masina de tocat...... oameni. Ma voi opri din a mai folosi.... cuvinte. Mi-a expirat ambalajul. E luni. Nu am plans cu lacrimi. Poate ca voi obosi. Ochii fizici se vor inchide. Zaharul din cafea nu se mai topeste. As fi vrut sa nu cant fals. Aseara m-am intors in viata....in viata mea. Ma voi opri din a mai gandi.....pentru mine. Mi-au expirat simturile. E luni..... 

vineri, 17 februarie 2012

bucuria de a putea plange

Am descoperit ca inca mai am lacrimi. Ma bucur ca am.....asa imi pot plange marele cretinism care zace in mine. O mai mare dobitoaca decat mine nu exista pe lume asta. Trebuie sa pornesc startul pentru distrugerea oricarui fel de sentiment care se naste, trebuie sa o fac rapid, fara sa ma gandesc la nimic. Trebuie sa ma pietrific, sa devin imuna, asa fiu cum am fost mereu.