- Ce crezi despre bani?
O privesc mijind ochii, zâmbesc și-mi aprind o țigară.
- Dar despre oameni, ce crezi?
- Care bani și care oameni?
- Mă gândeam că banii, oamenii și trecutul sunt imposibil de controlat. Asta cred eu.
- Orice ai crede tu despre acest subiect, eu cred opusul.
- Dar banii vin și pleacă. Mereu sunt puțini și pușculița s-a transformat în poveste.
-Circuli cu mașina personală, da? Comoditatea, ca și necesitatea, costa. Bei 10 cafele pe lună, în oraș sau la cârciuma? Cu pretul lor, bei cafea o lună, dar la tine acasă și de rest îți cumperi o carte și te duci la un film bun si la un concert. Bea numa' două în oraș și restul la termos.
- Dar oamenii ies...
- Ieși și tu! Ia-ți o carte, un sandwich, o apă, un fresh și du-te în parc, printre copii. Doar copiii mai sunt adevărați.
- Și cu ceilalți, cum rămâne?
- Care ceilalți?
- Oamenii....oamenii mari, adulții.
- Oamenii care se cumpără sau oamenii care se vând?
- Ai dreptate, unii așa sunt.
- Greșit! Toți suntem așa.
- Și tu?
- Și eu și tu. Toți.
- Nu crezi în existența oamenilor buni?
- Știu că unii oameni se vând prea ieftin și alții se cumpără prea scump. Noi toți, funcționăm pe baza unor interese comune. Nivelul interesului face diferența între valorile oamenilor. În relația dintre doi oameni, este poziționat cel puțin un interes.
- Fără un interes nu se poate?
- Să presupunem că nu mă suporți și că atunci când mă vezi, îți vine să mă înjuri.
- Chiar dacă ar fi așa, nu aș îndrăzni să fac sau sa spun ceva, pentru ca muncim înacelași loc.
- Iată, ai găsitun interes comun: armonia între colegii de serviciu.
- Urăști oamenii?
- Nu. Cum aș putea să urăsc, creația Lui Dumnezeu? Însă, dacă mi-ar fi dat să aleg între un adult și un animal, aș alege animalul.
- Spuneai de copii.... și dacă ar trebui să alegi între un copil și un animal?
- M-aș sinucide. Eu aș fi adultul.
Ea rămâne cu privirea blocată pentru câteva secunde, apoi râde și mă privește fascinată.
Eu tac și o privesc liniștită.
- Și trecutul?
- Ce-i cu el?
- Toți avem unul. Un trecut care nu ne lasă în pace. Cum putem să scăpăm de el?
- Dacă ești suficient de deșteaptă, nu-l cari după tine. Păstrezi de la trecut experiențele, lecțiile și concluziile. Resturile, mizeria, le arunci la gunoi. Pentru prezent și viitor, trebuie să ai mintea, sufletul și mâinile libere.
- Dar dacă el bate mereu la ușă? Cum să fac să scap de el?
- Draga mea, trecutul este ca o căpușă care se hrănește din energia ta, lăsând în urmă o iluzie. Trecutul bate la ușile neîncuiate, la ușile sufletelor rătăcite, își face cuib în mintea omului slab, îl domină, îl controlează și îi creeaza dependențe, iluzii și percepții greșite.
- Ca un drog?
- Da, ca un drog.
- Și ce este de făcut?
- Îți vrei trecutul înapoi, sau ceva din trecut?
- Nu, nici nu mă gandesc! Știu cum a fost și nu mai vreau. Dacă ar fi fost mai mult bine și mai puțin rău, nu aș fi vorbit despre trecut și trecutul nu ar fi fost trecut.
- Acum ești fericită?
- Sunt neliniștită.
- Între trecutul și prezentul tău, ai uitat să duci gunoil și pute. Asta este, pute! E damful trecutului care nu te lasă să inspiri aerul prezentului și al viitorului. Trecutul nu te lasă în pace pentru că are un interes necunoscut ție.
- Tu cum ai reușit?
- Eu mi-am creat mental, un soi de masegerie vocală. De câte ori mă căuta trecutul, lăsam mesageria să-și facă treaba cu tonul de ocupat.
- Ți -a fost greu?
- Am vrut și asta a fost suficient. Am cedat scaunul victimei, celor slabi si am ales scaunul pe care stau doar regii.
- Acum ești fericită?
- Fericirea înseamnă liniște, iar liniștea vine când nu-ți mai duci viața la târg. Acum sunt liniștită.
-Adica?!
-Adică, atunci când ții la distanță oamenii care te-ar vinde sau te-ar cumpăra, strict pentru interesul lor. Ține-i aproape doar pe cei care au un interes similar cu al tău. Nimeni nu stă lângă tine, fără un interes bine stabilit. Oamenii se folosesc de oameni.
Atunci când te bucuri de cât ai tu în portofel, fără să te gândești la cât de plin este portofelul altuia și atunci când stai în fața trecutului, îi zâmbești fix o secundă, te întorci și mergi înainte, spre viitor. Atunci și numai atunci, ve fi fericită.
- Uneori pari dură, dar eu știu că ești un om bun și te admir.
- Uneori, oamenii cred câte ceva despre mine, dar mie nu-mi pasă ce cred ei.
- Aș vrea să pot controlola si eu lucrurile, așa cum faci tu.
- Nu trebuie să controlezi nimic. Îți irosești energia intrând în razboi. Fă-ți planurile tale și detașează-te de restul cirezii. Detașare.
-Pot să te invit la o cafea?
-În oraș?
Râdem amândouă și ne întoarcem la treabă.
