Deprimante zile si au venit atat de repede... O parte din mine ar fi vrut sa nu mai vina niciodata, cealalta parte se bucura ca un copil naiv. Tristete si fericire, asta este tot ce simt acum. Ma simt ca un soldat prizonier caruia i s-a spus ca este condamnat la moarte, dar care tocmai a descoperit un tunel prin care poate evada. Sunt prizoniera in propria-mi viata, desi pot evada oricand. Eu...eu ma condamn singura spunandu-mi ca sunt completa desi nu sunt. Am in acelasi timp dorinte ce ma asmut sa patrund in lumea exterioara. Sageti al caror varf a fost inmuiat in miere imi inteapa simturile. Fac ghemotoc un gand si-l arunc departe. Este un gand, probabil, mult prea indraznet dar care vreau sa loveasca puternic acolo unde l-am trimis. As fi vrut sa...sau poate ca ar fi trebuit.... Curajul mi-a amortit si schioapata. Eu sunt aici, zambesc in gol, ma bucur ca o tampita de un globulet vechi si de niste caramele delicioase pe care mi le-am facut cadou de Craciun.
Mai mult nu pot. Sunt EU in lumea mea.
Voua va doresc sa aveti CRACIUN FERICIT!
...voi avea si eu ceva fericire...a mea e pe drum, inca nu a ajuns
