marți, 22 februarie 2011

navala de ganduri

A venit nvala, precum apa din cascada. M-a luat pe sus si m-a invaluit in mister, mi-a dat fiori reci ca de gheata, si clipe fierbinti ca jarul, mi-a atins tot ce nu se putea atinge...este cumva....cumva cum nu puteam crede. Imi curge prin vene si-i sorb albastrul sau veredele sau griul. Un inger ce-mi trimite vapaie si gheata, ce-mi atinge fiecare por fara sa fie aici...dar esti...esti aici, acum, oriunde. E prima jumatate si a mai fost candava....este atat de repede, atat de cald, este oxigen si viata. Da, dansez!  Atingeri in neatingeri si somnul in nesomn fac lumea sa dispara. Amestec inspirul cu expirul si primesc tot...


***

luni, 14 februarie 2011

un minus

Gata, m-am intors. Ce-am lasat si ce-am gasit?! Am lasat un mare jaf si am gasit un imens dezastru....o tara a nimanui, oameni tristi si obositi. Unii sunt tristi din cauza problemelor, altii abia mai respira de lene. Privesc in jur si vad doar dezamagire, mutenie si dezinteres aproape total. Furnicarul de pe strazi lasa in urma venin ucigator de speranta. De ce o fi asa si nu altfel? Cine e de vina? Omenirea! Nimeni nu face nimic, dar toti vor cate ceva. La dracu cu lasitatea! Somnambulii bietei tari ce-si indeasa putorile in scaune de plus, vomita parole nud si cauta sa biciuiasca tot...de la pruncul din fasa pana la lesul din sicriu. Pai pana cand o sa mearga? Pana cand veti sta cu mainile in san bai fratilor? Intoarcerea acasa, a avut pentru mine un impact uluitor. Din alta parte, lucrurile se vad  asa cum sunt, dezastruos....pacat...

luni, 17 ianuarie 2011

vine vacanta

2011 a inceput asa cum mi-am dorit...in forta. Planuri, proiecte, discutii, semnaturi, etc. E bine, e de bine, e de foarte bine si-mi place. Acum mi-e bine. Traiesc zile dupa care am tanjit si am inghitit in sec. Este uimitor faptul ca 200 de km facuti aproape zilnic nu ma obosesc,  imi fac placere. E un fel de sport pasiv. Asta mi-am dorit, asta am primit. Asa ca, aveti grija ce va doriti, ca s-ar putea sa se implineasca. Motorasul meu functioneaza la capacitate maxima, Dumnezeu ma iubeste si simt ca imi da putere. Norocul imi surade la fiecare colt de strada. Seara,  ma gandesc la cum s-au schimbat lucrurile, cum vita unui om poate lua o turnura neobisnuita si nebanuita. Este minunat! Stau si privesc oamenii din jur. Unii se schimba, altii m-ar spulbera, unii inca mai zac pe ei, altii vor ce am eu. Nop, nu se poate sau daca se poate nu-i chiar asa simplu. Este fabulos cum de primesc mai mult decat mi-am dorit si cat de important este sa vrei sa ai din toate cate putin. Acum plec in vacanta. O merit, o merit din plin, chiar daca tine doar 10 zile. Este vacanta mea si-a zidului meu uman. Daca va fi vreme buna, bronzul imi va prinde de minune.